Asteptand ca Justitia sa faca dreptate

"Citesc cu surprindere in Adevarul despre ceva restaurari ce ar fi fost facute la Ambasada Romaniei de la Paris. In urma cu doua luni am vizitat Ambasada intr-o actiune organizata de Societe de L'

"Citesc cu surprindere in Adevarul despre ceva restaurari ce ar fi fost facute la Ambasada Romaniei de la Paris. In urma cu doua luni am vizitat Ambasada intr-o actiune organizata de Societe de L' Histoire de l' Art Francais, al carei membru sunt. O societate formata din fosti conservatori de muzee si care functioneaza sub presedintia Directorului Luvrului. Pe post de ghid in aceasta vizita a fost Laure Stasi, care consacra o teza de doctorat Palatului de Behague (care gazduieste Ambasada). Starea Ambasadei este extrem de grava, iar restaurarile intreprinse sunt minime si de foarte proasta calitate. Sufrageria, cu un magnific tablou de tinerete al lui Boucher, e aproape abandonata. Holul sau de acces, unde sunt expuse patru scene de vanatoare din secolul XVIII, deasupra unor console Louis XV (unice!) sunt deteriorate de apa care trece prin pereti. Sala bizantina, loc unic de intalnire al elitei intelectuale franceze de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, este complet abandonata!" Autorul acestui mesaj prin Internet, din Paris, este dl. Gabriel Badea-Paun. Domnia sa vine sa confirme ceea ce noi am semnalat in Adevarul de sambata, 18 mai, pe baza unui raport al Curtii de Conturi: jaful patronat de Ministerul de Externe, sub pretextul unei restaurari la Ambasada romana din Paris. Pentru cine nu stie, cladirea Ambasadei, situata intr-o zona rezidentiala splendida din capitala Frantei, este un monument arhitectonic cu o valoare de exceptie, renumitul Palat de Behague, construit spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Asa cum scrie si cititorul nostru din Paris, unele sali ale palatului sunt intr-o stare jalnica, numai ca aceasta se intampla dupa o "restaurare" ce a costat peste 5,5 milioane franci francezi, facuta de niste carpaci tinuti la Paris pe bani grei vreo trei ani de zile. Din punct de vedere strict contabil, paguba a fost estimata la 763.115 franci. In realitate, ea este mult mai mare, daca tinem seama ca in timpul asa-zisei restaurari s-au alterat probabil definitiv patina si parfumul de epoca al unor elemente arhitecturale prin aplicarea din greu, ca la palatele tiganesti, de foite de aur peste bronz si invers, bronz peste aur. Functionarii din minister implicati in aceasta porcarie sunt bine mersi, iar fostul ambasador la Paris ne reprezinta acum la Atena. Cum pesemne ati ghicit, Parchetul n-a gasit "elementele constitutive..." pentru a pune sub acuzare pe cineva, asa precum instiinteaza... dupa 3 ani (!) celebrul procuror-sef Piciorus. Altfel, Parchetul este extrem de vigilent si de sever cand nu e vorba de demnitari. Exemple? Cu duiumul. In teancul de scrisori venite prin posta saptamana trecuta am gasit una mai putin obisnuita. Expeditorul, Stan Danut, din Bacau, isi manifesta de la inceput neincrederea ca voi da curs rugamintii lui de a-i face public necazul. Motivul neincrederii l-am aflat abia spre finalul scrisorii. El se afla in inchisoare, in urma unei condamnari la 10 ani de detentie. "Stiu ca nu ii sustineti pe cei de dupa gratii, dar condamnarea mea s-a facut printr-un proces incorect, trimiterea in judecata fiind urmare a acuzatiilor pentru o fapta inexistenta". Fireste ca eu nu ma pot pronunta asupra vinovatiei sau nevinovatiei cuiva, asta e treaba Justitiei. Nu stiu in ce masura acuzatiile la adresa procurorului Rusu Vasile de la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi, cel care a intocmit dosarul de trimitere in judecata, pot fi sustinute. Aceasta urmeaza a se stabili de catre Parchetul Curtii Supreme de Justitie, unde a fost inaintata plangerea penala a detinutului. Mi-ar placea sa cred ca Parchetul General va examina cu toata raspunderea aceasta plangere, facand abstractie de faptul ca de o parte se afla un procuror si de alta un detinut. Pentru ca, in fata legii, toti suntem egali. Sau ar trebui sa fim. Sper de aceea ca solutia ce se va da, in spiritul si litera legii, sa-i spulbere gandul negru cu care Stan Danut isi incheie scrisoarea: "Altfel, nu-mi ramane decat sa ma rog lui Dumnezeu sa-mi dea zile sa scap de-aici si sa-mi fac singur dreptate..."