Apărarea abuzivă a mărcilor

Ani FuciuConsilier în proprietate industrială

Smith: "Pentru a fi periculoase, greşelile trebuie să conţină o mare doză de adevăr. Numai printr-o asemenea tovărăşie ele pot avea o largă circulaţie."
Apărarea abuzivă a mărcilor este o greşeală. şi este periculoasă. Atât pentru titularii mărcilor, dar şi pentru concurenţii acestora, şi - nu în ultimul rând - pentru consumatori, şi pentru mediul economic în ansamblu. Această acţiune este periculoasă pentru că, de regulă, având la bază un drept anterior protejat prin înregistrare (dreptul asupra mărcii), conţine "o mare doză de adevăr": un certificat emis de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, adică un act oficial constitutiv de drepturi, a cărui vedere intimidează.
Apărarea abuzivă a unei mărci înseamnă invocarea de către titularul acesteia a unor drepturi mai mari decât cele care izvorăsc din certificatul de înregistrare, ignorând limitele legale prevăzute de art. 37 şi 38 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.
O astfel de acţiune poate fi considerată un act de concurenţă neloială din partea titularului mărcii (potrivit prevederilor art. 86 din aceeaşi lege: "Orice utilizare a mărcilor, contrară practicilor loiale..., în scopul de a induce în eroare consumatorii, constituie un act de concurenţă neloială ...") şi îi poate crea neplăceri acestuia.
Dar apărarea abuzivă a unei mărci produce efecte şi asupra consumatorilor, şi a mediului economic în ansamblu, distorsionând mecanismele unei pieţe concurenţiale.
Pentru concurenţii titularului mărcii, exploatarea abuzivă a unui astfel de certificat este periculoasă, pentru că reprezintă o forţare - incorectă şi nelegală - a limitelor actului juridic invocat şi a drepturilor care decurg din acesta.
Printre formele pe care le poate îmbrăca - atât apărarea justificată, dar şi apărarea abuzivă a unei mărci de către titularul acesteia - amintesc: notificarea privind încălcarea dreptului la marcă, trimisă de către titularul mărcii concurenţilor săi, acţiunea în justiţie împotriva acestora, opoziţia la înregistrarea unei mărci, care poate continua cu contestarea deciziei de înregistrare a acesteia.
Teama faţă de posibilele efecte juridice ale exploatării - chiar abuzive - a unui certificat de înregistrare a unei mărci (solicitarea de retragere de pe piaţă a unor produse şi eventual distrugerea lor, plata unor despăgubiri, a cheltuielilor de judecată şi a onorariilor avocaţiale), îi determină pe cei care cad victime unor astfel de acţiuni să sufle şi în iaurt. De ce? Datorită neîncrederii în mecanismele justiţiei, care sunt chemate de multe ori să judece încălcarea drepturilor asupra unei mărci, dar şi datorită faptului că nu percep întotdeauna limitele actului juridic invocat de către titularul mărcii.
Pentru a înţelege mai bine mecanismul exploatării abuzive a unui certificat de înregistrare, voi aminti acţiunea titularului mărcii "PUB", înregistrată la OSIM pentru servicii de alimentaţie publică (inclusiv servicii de bar/cârciumă): titularul mărcii i-a notificat pe concurenţii săi să înceteze utilizarea cuvântului "pub", invocând un drept anterior protejat cu privire la marca "PUB", ignorând limitele legale ale drepturilor sale. Acţiunea abuzivă a titularului mărcii - care viza obţinerea unor venituri din încheierea unor contracte de licenţă cu concurenţii săi - a fost sortită eşecului: unul dintre concurenţii notificaţi i-a adus la cunoştinţa titularului mărcii limitele drepturilor sale, aşa cum sunt prevăzute de art. 38 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terţ să folosească în activitatea sa comercială indicaţii care se referă la specia serviciului, precum şi la alte caracteristici ale acestuia).
"O mare doză de adevăr" în acţiunea titularului mărcii "PUB" era reprezentată de faptul că deţinea un certificat de înregistrare emis de OSIM, ceea ce îi crea acestuia aparenţa unei acţiuni justificate şi legale. Restul de adevăr însă constă în faptul că acest certificat de înregistrare avea nişte limite legale: nu îi acorda titularului său un drept exclusiv asupra cuvântului "pub".
"Tovărăşia" dintre o apărare abuzivă a mărcii şi un act oficial invocat incorect nu este benefică pentru nimeni. Pentru ca acţiunea de apărare a unei mărci să se păstreze în limite legale şi să aibă succes, trebuie să se bazeze totuşi pe întregul adevăr: dovada dreptului anterior, dar şi limitele legale ale acestuia.