Amintirile unui dealer: "Daca ati sti ce influenta si putere au traficantii aia mari..."

Sapte ani batuti pe muchie a tras Alexandru - zis, in complexul Regie, "Pireu" - drog in el. Sapte ani. Si-n vremea asta n-a iertat nimic. Cu o exceptie: heroina. N-a luat niciodata heroina, caci s-a

Sapte ani batuti pe muchie a tras Alexandru - zis, in complexul Regie, "Pireu" - drog in el. Sapte ani. Si-n vremea asta n-a iertat nimic. Cu o exceptie: heroina. N-a luat niciodata heroina, caci s-a temut de dependenta si si-a vazut amicii, cu care mai fuma din cand in cand, prabusindu-se unul cate unul. Si nu cunoaste pe nimeni care sa-si fi revenit din heroina. Marijuana e floare la ureche. Ajunsese sa fumeze asa cum tragem noi tabac: tigara din tigara. "Dar nu da dependenta fizica, numai psihica, si asta o poti controla, uite, eu m-am lasat; nu de tot, dar daca vreau, pot sa nu mai fumez" - se cocoseste el. A prizat coca - atunci cand, cu mari eforturi, a facut rost de la amici, caci e si cea mai scumpa de pe piata, ajunge o suta de dolari doza, "pastile" - adica ecstasy -, LSD si tot felul de alte prostii. Partea cea mai interesanta: ani la rand a fost un adevarat "tatic" pentru colegi, amici si cine se mai nimerea sa ramana in pana de droguri. Mergeai la un zaiafet, o discoteca, o paranghelie, si, tarziu in noapte, ramaneai fara marfa - te "rezolva" Pireu. La inceput mergea bine, nu toti cunosteau drogul, era si el mai fricos cand vindea la necunoscuti. "De cate ori n-am vandut oregano pe post de "iarba" si vitamine pentru pisici in loc de ecstasy...". Rula banii, afacerea mergea ca pe roate, ca toata lumea era curioasa sa incerce. "Astazi nu mai tine, Romania nu mai e tara de tranzit, ci tara consumatoare, orice prost stie despre ce-i vorba". Se aproviziona de la dealerii cei mari, pe care-i gasea prin cluburi. "Mai greu era pana le castigai increderea. Te duceai la intalnire. El lasa joc marfa, iti arata locul, iar tu ii dadeai banii, luai drogurile si-ti vedeai de treaba. Dupa ce te cunostea ca esti de incredere, se facea totul pe fata". Ultima "grila" de tarife: o tigara marijuana - pana la 50 de mii; o pastila ecstasy - 250-300 de mii; o doza de coca, 200 de marci; o "biluta" de heroina, 250 de mii. Ani la rand s-a ocupat cu asta. Pana anul trecut. Era la Budapesta, intr-un club si luase ecstasy. "Ai o energie extraordinara si o senzatie total pacifista: iubesti pe toata lumea, nu ai dusmani, nu vezi decat partea frumoasa a oamenilor. Mai auzisem eu la unii si altii ca daca iei ecstasy in mod consecvent, de dereglezi. Ei, eu in noaptea aia am simtit pentru prima data, in mod constient, ca sunt atras de barbati. Asa de clar am simtit, ca m-am speriat". A plecat brusc din club, a luat un taxi, s-a dus intr-un parc si a asteptat zorii cu capul in maini, pe o banca. Si a decis sa se retraga. "In tara, lucrurile incepusera sa se complice. Ma cauta politia, imi trimisese chiar un avertisment. Nu reusisera sa ma prinda niciodata, dar eu stiam ca nu mai era de gluma. In plus, ca sa pot renunta, trebuia sa ma las si de comert, sa nu mai lucrez cu droguri". Acum are 26 de ani, e "student batran" si inca se chinuie sa treaca in acel de-al treilea an de facultate. "Am fost un bou. Am avut mereu bani, dar n-am stiut ce sa fac cu ei. Lucrurile au evoluat, acum e periculos de-a binelea. Cunosc piata destul de bine si stiu: daca cineva ar vrea, ar putea pune capat povestii cu drogurile. Dar nimeni nu vrea, nu doar la noi, ci in toata lumea. Daca ati sti cat de influenti si ce putere au cei de la care cumparam eu marfa... Dar mi-a fost frica intotdeauna sa aflu de-ai cui sunt ei de fapt. Asa-i in zona asta: cel mai bine e sa stii putin, cel mai bine e sa nu stii nimic..."