America: suprematie totala

Pe ruinele de la World Trade Center si Kandahar se ridica o noua ordine mondiala, condusa de o America a carei pozitie dominanta iese si mai mult intarita - scrie intr-un articol pentru International

Pe ruinele de la World Trade Center si Kandahar se ridica o noua ordine mondiala, condusa de o America a carei pozitie dominanta iese si mai mult intarita - scrie intr-un articol pentru International Herald Tribune fostul ambasador al Canadei pe langa ONU, David M. Malone, in prezent presedintele Academiei Internationale a Pacii din New York, care, dupa trei luni de la atentatele din 11 septembrie, incearca sa traga concluziile preliminare la incheierea primei faze a operatiunii "Libertate durabila", o data cu lichidarea, practic, a oricarei rezistente armate regulate a talibanilor. Concluzii asupra carora merita staruit. In primul rand, capacitatile militare ale SUA depasesc in asemenea coplesitoare masura chiar si pe cele ale aliatilor cel mai bine pregatiti, incat, in ultima instanta, NATO s-a dovedit a nu conta in recenta campanie din Afganistan. Intr-adevar, aliatii Americii si-au manifestat sprijinul diplomatic, logistic si informativ si au luat masuri, inauntrul propriilor frontiere, impotriva suspectilor de actiuni teroriste sau simpatizantilor cu teroristii, dar din punct de vedere militar nu prea au avut ce sa ofere. In al doilea rand, mecanismele de comanda pe principiul "inteles sa traiti!" au functionat incomparabil mai bine pentru Washington decat procesul decizional plin de opinteli, pe baza de consens, din timpul campaniei aeriene a NATO in Kosovo si Serbia, care a provocat profunda frustrare a Pentagonului. In al treilea rand, neavand mare lucru de oferit pe plan militar, si influenta diplomatica a aliatilor a iesit slabita. Washingtonul a pledat ani de-a randul pe langa aliatii europeni sa-si sporeasca potentialul militar, dar eforturile acestora de creare a unei forte cu reactie rapida s-au impotmolit in discutii interminabile, in vreme ce decalajele tehnologice in privinta armamentelor intre europeni si americani au devenit si mai greu de inlaturat. Ca atare, cuvantul primilor are astazi si mai putina greutate. Pe de alta parte, dintre toti actorii internationali implicati in evenimentele ce au succedat atentatelor din 11 septembrie, cel mai mult au avut de castigat Rusia si China. Nemaifiind considerate "adversari strategici", Moscova si Beijingul au doborat pozitii diplomatice consolidate, in plus Kremlinul imbunatatindu-si enorm relatiile cu NATO. Pe scurt, America nu numai ca a spulberat intr-un timp record, cu pierderi practic zero, rezistenta talibanilor, dar rolul ei dominant in viata internationala este mai puternic decat oricand. Asa cum au castigat suprematia militara cu ajutorul armelor "inteligente", acum se bucura de suprematia diplomatica cu ajutorul unilateralismului "inteligent". Daca aliatilor Americii nu prea le convine acest lucru, vina le apartine doar lor. Ei s-au multumit sa contemple cum Washingtonul isi consolideaza preponderenta militara. In consecinta, America va da tonul intr-o masura si mai mare decat pana acum in concertul diplomatic international . Este concluzia principala, care va modela decisiv acest inceput de secol.