Ambitia europeana a Balcanilor

In exclusivitate pentru Adevarul, articol semnat de ministrul francez de Externe, Dominique de Villepin

La sfarsitul acestei saptamani, Consiliul European de la Salonic ii va reuni pe sefii de stat si de guvern ai Uniunii Europene, ai noilor state membre si ai tarilor din Balcani. Este o buna ocazie pentru a face bilantul unei actiuni de mai bine de 10 ani in care Franta si Uniunea Europeana au jucat un rol important. Prima invatatura care reiese de aici este nevoia de unitate. Comunitatea internationala, la inceput ezitanta si divizata, a esuat la inceputul anilor 90 in operatiunea de prevenire in Bosnia si Croatia a unuia dintre cele mai teribile conflicte de la sfarsitul de secol. Crearea unui grup de contact in 1994, sub impulsul Frantei, a permis stabilirea unui plan si apoi adoptarea unor pozitii comune intre principalii actori. Aceasta unitate regasita a constituit fundamentul reintoarcerii la pace si la stabilitatea tarilor din regiune. Apoi, hotararea conjugata a europenilor si a americanilor fata de Milosevici sau fata de extremistii de tot soiul a condus la depasirea cu succes a crizelor, fie din Kosovo, din Serbia de sud sau din Macedonia. A doua invatatura este necesitatea curajului: de fiecare data cand comunitatea internationala a stiut sa faca dovada de hotarare, ea a spart ciclul violentei si al fanatismului. In Bosnia, instalarea in 1995 a fortei de reactie rapida franco-britanica a modificat echilibrul de forte pe teren si a deschis drumul catre pacea incheiata la Dayton si semnata la Paris. In Kosovo, a doua mare etapa a angajamentului international in Balcani, interventia NATO a fost decisiva pentru oprirea represiunii duse de regimul Milosevici si adoptarea pacii. In sfarsit, a treia invatatura a acestor ani sumbri este exigenta unei viziuni si a unui proiect mobilizator. Reuniunea la varf de la Zagreb din noiembrie 2000, fructul unei initiative a presedintelui Chirac, a definit limitele: acest proiect va fi al Europei. Se traseaza astfel foarte clar perspectiva unei apropieri intre tarile din Balcani si Uniunea Europeana, pana la integrarea acestora. Aceasta ambitie trebuie sa fie fondata pe angajamentul ferm al tuturor: al tarilor din Balcani si al tarilor Uniunii Europene. Viitorul Balcanilor este inainte de toate in mainile popoarelor acestor tari. De ele depind confirmarea optiunii catre Europa si asumarea consecintelor. Aceasta optiune presupune mai intai aderarea la valorile care constituie pactul european: democratia, toleranta, respectul alteritatii, refuzul absolut al urii etnice si religioase si recursului la violenta. Aceste principii trebuie sa aiba o traducere concreta: afirmarea statutului de drept, prin echilibrul puterilor si protectia libertatilor individuale; judecarea criminalilor de razboi, incepand cu Karadzici, Maldici si Gotovina, in cadrul unei cooperari care trebuie sa fie exemplara cu Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie; lupta ferma impotriva dezvoltarii retelelor mafiote si a criminalitatii organizate care constituie astazi o amenintare majora pentru stabilitatea politica si relansarea economica a acestei regiuni. Exista cateva guverne care nu au luat inca toate masurile pentru angajamentele pe care le implica perspectiva europeana. Trebuie deci reafirmate fara incetare aceste obiective si urmarita realizarea acestora cu fermitate. Integrarea progresiva in Uniunea Europeana implica de asemenea reforme importante, adeseori dificile, in vederea realizarii unei economii de piata sociala cu toata transparenta si deschiderea pe care le presupune. Prevalanta dreptului si initiativa economica sunt conditii indispensabile pentru promovarea democratiei si a prosperitatii, care se gasesc la baza proiectului european. In cele din urma, dar nu lipsit de importanta, integrarea progresiva in Europa trebuie sa imbine si reluarea legaturilor de prietenie si intelegere intre popoare si tarile din regiune. Asa cum am declarat in unanimitate la reuniunea la varf de la Zagreb din noiembrie 2000, "pe de o parte democratia, reconcilierea si cooperarea regionala si pe de alta parte apropierea de Uniunea Europeana a fiecarei tari candidate formeaza un intreg". Uniunea Europeana este hotarata sa insoteasca pe acest drum tarile din Balcani care opteaza pentru Europa. Pentru a le intinde o mana, Uniunea Europeana a pus in practica o relatie contractuala aparte, acorduri de stabilitate si de asociere care combina deschiderea progresiva a pietelor, asistenta tehnica specializata si un dialog politic care trebuie intarit. Unul dintre obiectivele acestor acorduri trebuie in mod clar sa fie intarirea cooperarii dintre statele din regiune in vederea dezvoltarii convergentelor dintre acestea. In plus, Uniunea Europeana a pus in functiune importante instrumente financiare: in cadrul programului CARDS, europenii acorda acestor state 4,65 miliarde de euro pe durata a 6 ani; trebuie mentionat pe durata ultimilor 4 ani si sprijinul financiar mai mare de 8 miliarde de euro, care include in special ajutorul umanitar, imprumuturile Bancii Europene de Investitii si ale Bancii Europene de Reconstructie si Dezvoltare, sprijinul bilateral al statelor membre, cat si accesul privilegiat fara taxe vamale la piata comuna pentru aproape toate produsele. Europa, ca cel mai important factor economic din Balcani, este deja un partener politic si militar privilegiat. A fost in cazul Macedoniei, cand acordurile de la Ohrid au pus capat compromisului institutional dintre diferitele parti si au stins un potential nou incendiu. A fost de asemenea in cazul medierii care a dus la crearea in februarie anul trecut a noului stat Serbia si Muntenegru. De atunci, Uniunea Europeana a asigurat la fata locului inlocuirea fortelor NATO din Macedonia si ar putea sa faca acelasi lucru si in Bosnia, unde isi exerseaza deja responsabilitatea asigurarii asistentei internationale pe langa fortele locale de politie. Europenii isi asuma, astfel, partea cea mai importanta a efortului international pentru mentinerea pacii si reconstructia regiunii, in stransa colaborare cu Statele Unite. Cu siguranta, fiecare dintre tarile din Balcani trebuie sa se indrepte catre Europa in ritmul sau propriu. Insa Uniunea formeaza un tot: ea nu poate fi aleasa "a la carte". Aderarea la Uniunea Europeana nu poate sa se rezume la o simpla serie de formalitati tehnice: este vorba aici de insusirea proiectului european, cel al unei Uniuni din ce in ce mai stranse intre state si popoare. Reprezentantii societatii civile din tarile din Balcanii occidentali, de la Saraievo la Pristina, de la Belgrad la Skopje, de la Zagreb la Tirana, ne invita sa veghem ca la momentul oportun aderarea tarilor lor sa fie consacrarea unei transformari profunde a societatilor lor. Ei ne invita de asemenea sa nu sacrificam Uniunea Europeana, constienti de faptul ca a intra intr-o Europa care si-a vandut la pret mic valorile si regulile nu ar avea nici un sens. In acest spirit pregatim reuniunea la varf de la Salonic: cuvintele noastre de ordine sunt ambitie si speranta, pentru ca vocatia aderarii europene a Albaniei, a Bosniei-Hertegovina, a Croatiei, a Macedoniei si a Serbiei si Muntenegru este clara; dar si responsabilitate, deoarece drumul catre Europa este dificil si presupune respectarea conditiilor politice, morale, economice si sociale. A nega acest lucru ar fi o atitudine iresponsabila fata de concetatenii nostri europeni. A-l afirma ar fi exprimarea clara a increderii noastre intr-un viitor comun al pacii.