Albertina si Stefan "lucrează" la un copil

Cristina Ologeanu

- A: Pornind de la uitatul buletinelor acasă in ziua nuntii... La un moment dat, ne tineam atat de tare strans de mană, incat amortisem. Gata! Nu vă mai povestim, că devenim melancolici...
- Cum vă impărtiti sarcinile casnice?
- A: Cum nu prea stăm pe acasă, nu prea avem ce să impărtim...
- Stefan: Imi vine greu să recunosc, dar eu, la ora actuală, am foarte mult de muncit pentru cateva proiecte, asa că greul a căzut pe ea.
- S-a schimbat ceva in relatia voastră după căsătorie?
- S: E greu să se modifice ceva intr-o relatie deja solidă.
- Ati inceput deja să vă ganditi cum veti sărbători primul an de căsătorie?
- A: Este greu să ne gandim incă de pe acum. Din păcate, noi nu stim ce vom face maine, darămite peste cateva luni! Probabil că vom merge in afara tării.
- Acum vă aranjati casa... Cat de usor ati ajuns la un acord comun in ceea ce priveste finisajele si mobila?
- S: Ne străduim să ne facem viata ce va urma mai usoară, asa că am decis de comun acord ca persoana care să se ocupe de casă să fie... Albertina.
- Ati rezervat o cameră pentru copil?
- A: Da. Proiectul casei include si camera copilului. Insă nu ne grăbim, il lăsăm pe Dumnezeu să ne ajute si să ne creeze cadrul optim.
- Cine are ultimul cuvant in luarea deciziilor?
- A: Suntem amandoi căposi asa că... decidem impreună.
- Cum vă simtiti cand spuneti "sotul meu", respectiv, "sotia mea"?
- S: Emotionati.
- A: El imi mai spunea "sotia mea" si inainte de nuntă... Dar eu am spus "sotul meu" incepand din prima zi de căsnicie... si parcă mă simt mai matură atunci cand rostesc aceste cuvinte.