AFP: Bush rămâne la Casa Albă din ce în ce mai singur şi mai lipsit de putere

Preşedintele George W. Bush, aflat sub un adevărat asediu din partea adversarilor săi, asistă la plecarea, unul după altul, a celor mai apropiaţi colaboratori ai săi, ultimul din acest şir

Preşedintele George W. Bush, aflat sub un adevărat asediu din partea adversarilor săi, asistă la plecarea, unul după altul, a celor mai apropiaţi colaboratori ai săi, ultimul din acest şir fiind chiar eminenţa sa cenuşie, Karl Rove, a cărui demisie ar putea părea ca având consecinţe, comentează AFP.

În fapt, demisia lui Karl Rove - cu un an şi jumătate înainte de încheierea mandatului prezidenţial - riscă să nu aibă nicio consecinţă politică, apreciază analiştii. O dată în plus, ea va confirma statutul de neputinţă aproape totală la care este redus Bush în afacerile interne.

După înfrângerea republicanilor la alegerile parlamentare din noiembrie 2006, Bush s-a confruntat cu o adevărată hemoragie de consilieri. Secretarul apărării, Donald Rumsfeld, a fost sacrificat din cauza războiului din Irak, devenit tot mai puţin popular, un factor care a contribuit în mod determinat, în opinia lui Bush, la înfrângerea electorală zdrobitoare suferită de partidul său.

Bush a asistat de atunci la plecarea unui alt strateg eminent, Dan Bartlett, a consilierilor pentru securitate naţională J.D. Crouch, fost ambasador în Românie, şi Meghan O'Sullivan, a directorului pentru buget, Rob Portman, a directorului politic, Sara Taylor, a consilierei pentru afaceri juridice Harriet Miers. Ca şi Rove, majoritatea au invocat dorinţa de a petrece mai mult timp cu familiile lor ca motive ale plecării de la Casa Albă.

Analiştii subliniază că un astfel de exod nu este excepţional pentru un sfârşit de preşedinţie. Însă demisia lui Rove, care se pronunţa în aproape toate afacerile prezidenţiale, ridică, firesc, întrebarea unei schimbări a politicii.

Bush bate toate recordurile negative de popularitate. Numai în jur de 30% dintre americani mai aprobă acţiunile sale. Trece printr-o coabitare dificilă cu adeversarii săi democraţi, acum deveniţi majoritari în Congres, şi se pregăteşte de o nouă confruntare cu ei pe tema războiului din Irak.

Să fi încercat Bush să impulsioneze o nouă dinamică a administraţiei sale sacrificându-l pe Rove? Să fi cedat el presiunilor venite din partea prietenilor săi republicani, îngrijoraţi de efectul dizgraţiei populare în care se află Bush, în perspectiva alegerilor din 2008? "Dumnezeule, nu!", răspunde acestor întrebări-ipoteză analistul Stephen Hess, de la Institutul Brookings. "În niciun caz", subliniază şi colegul său, Eric Davis. "E ca şi cum cocoşul ar pretinde că face să răsară soarele", a comentat însuşi Rove, la CNN.

Sigur, "absenţa lui Rove va semăna întrucâtva cu Paul McCartney fără John Lennon. Muzica va fi diferită", a declarat la postul de radio CBS News Wayne Slater, autorul unei biografii despre cel pe care Bush l-a numit "un arhitect". Dar schimbarea ar urma să se limiteze numai la muzică.

"Nu va fi o schimbare în acest stadiu. Când ajungi la al şaptelea sau al optulea an de preşedinţie, politicile sunt aproape turnate în beton", spune Hess."Pe de altă parte, Rove era în primul rând consilier pentru afaceri interne şi, cu democraţii care controlează Congresul, preşedintele nu poate sconta pe vreun succes pe acest teren", a adăugat expertul. În ceea ce priveşte politica externă, ea nu intra cu adevărat în sfera preocupărilor lui Rove, spune analistul.

În opinia lui Hess, "geniul lui Rove a făcut ca Bush să fie ales de două ori (...), dar în ceea ce priveşte strategia de la Casa Albă, ea nu a fost un mare succes".

Nici Eric Davis nu se aşteaptă la o schimbare a direcţiei, cel mult la "ceva mai puţină supleţe în reacţia" administraţiei la realităţile politice, dar nu la o "shimbare în sbustanţă".

"Cred că este vorba despre un indiciu în plus al faptului că administraţia este redusă la neputinţă, demisia lui Rove nu este decât un incidiu în plus al faptului că se vor petrece foarte puţine lucruri pe frontul intern între momentul prezent şi viitoarele alegeri", a explicat analistul. "Dacă va exista o politică internă" din partea administraţiei până în 2009, atunci "aceasta va fi politica de veto", arma cea mai puternică de care dispune Bush împotriva proiectelor de lege ale democraţilor.