Adevăruri de altădată:„Obscurantism literar“

În biroul vast în care tomurile din rafturile de lemn de mahon îşi citesc scrierile negre în aceeaşi linişte solemnă de totdeauna, l-am găsit pe d. Lovinescu aplecat deasupra corecturilor tipografice umede încă... În faţă, corecturile volumului al treilea de „Memorii”, alături de cele ale „Istoriei literaturii contemporane”. (...)

- S’a anunţat, concomitent, că pregătiţi o „Istorie a literaturii române contemporane...” Este vorba de o lucrare nouă?

- În această lucrare nu bat drumuri noi, ci mă întorc pe un drum bătut de mult, a cărui concluzie a fost o istorie similară, concepută în şase mari volume, apărută în cinci şi oprită la 1925. În ultimii zece ani s’a produs însă o literatură abundentă, vrednică de a fi clasată şi încadrată. Trecerea dela foiletonul de ziar până la firida istoriei literare şi apoi a cărţilor de lectură şi a manualelor şcolare e mult mai anevoioasă decât s-ar putea închipui. Exemplul recent al manualelor d-lui Al. Rosetti ne aduce dovada.

Plecând dela intenţia sincronizării gustului estetic al tinerimii cu adevăratul stadiu de evoluţie a literaturii noastre contemporane, d-sa a introdus valorile noi consacrate unanim de critica literară, dând, de pildă, locul cuvenit d-lor T. Arghezi şi Ion Barbu. Adevăruri atât de indiscutabile au apărut însă ca adevărate revelaţii şi manualele atacate ca antinaţionale şi corupătoare ale gustului tinerimii române. Vântul de obscurantism literar, atât de puternic astăzi, a suflat şi asupra acestei încercări de a mai forma gustul literar al viitoarelor generaţii după modele de mult depăşite...

- Ce v’a determinat să pregătiţi această lucrare, accesibilă marelui public?

- Intenţia de a condensa într’un singur volum experienţa a treizeci de ani de luptă pentru îndrumarea gustului literar în sensul evoluţiei fireşti a literaturii române o am demult.

Fragment dintr-un interviu cu Eugen Lovinescu, publicat în “Adevărul literar şi artistic” din 1932.