Adevăruri de altădată:Amintiri despre Franţa

Adevăruri de altădată:Amintiri despre Franţa

Am fost de câteva ori în Franţa. Şi, desigur, în primul rând am vizitat Parisul. Am primit drept în inimă acea lovitură de plăcere şi admiraţie când, din preajma Luvrului, am avut în faţă priveliştea unică pe care o oferă Avenida Câmpiilor Elysee.

Întreaga această veche cetate a amintirilor cavalereşti, a zguduirilor sociale, a culturii e destinată să impresioneze mai cu seamă pe români, care intră în ea pregătiţi, cunoscând-o înainte de a o fi văzut, aspirând cu ardoare către ea, socotind-o drept o a doua patrie. [...]

Am stat mai mult în Lorena. Am fost izbit de mulţimea copiilor din sate şi orăşele, ceeace dovedeşte vitalitate. Am văzut în orăşele de cinci mii de locuitori clădindu-se şcoli primare nouă, moderne, spaţioase - prea mari şi prea bogate în aparenţă faţă de posibilităţile comunale. Asemenea reîmprospătare şi întărire a instrucţiei obşteşti am văzut-o aproape pretutindeni pe unde am fost. Am cercetat în sate şi orăşele monumentele morţilor războiului.

Ce şiraguri lungi de eroi căzuţi pentru civilizaţie! De unde a putut da Franţa atâtea jertfe! Şi în toate părţile mai circulă încă mutilaţii războiului, reeducaţi pentru îndeletniciri şi meşteşuguri uşoare şi utile. [...]Munca, seriozitatea şi conştiinţa libertăţilor adaugă o putere nebiruită strălucirii intelectuale. Destinele acestei ţări au resorturi durabile în adâncimile poporului. Mă aflam într’o staţiune termală destul de populată când a căzut guvernul Blum. N’am simţit în juru-mi nici cea mai mică nelinişte ori enervare.

- De astă noapte nu mai avem guvern, m’a informat într’o dimineaţă, fără emoţiune, Michel, un lucrător cu care mă împrietenisem. După două zile un domn sus situat pe scara averilor mi-a spus zâmbind:
- În sfârşit, Franţa are iarăşi ceeace nu-i trebuie numaidecât.”

(articol publicat de Mihail Sadoveanu în „Adevărul literar şi artistic“ din 1937).