Adevăruri de altădată: Biografii şi comentarii
0
După biografia Doamnei Elena Cuza, scrisă de d-şoara Lucia Borş, care rămâne o lăudabilă iniţiativă şi o reuşită operă literară, au apărut încă două opere semnate de femei, în acest domeniu în care au excelat de mult femeile din Anglia şi în care se găsesc opere de valoare semnate de femei din toate ţările cu o cultură înaintată.
În seria „clasicilor comentaţi“ de sub direcţia savantului cercetător, d. prof. univ. Cartojan, a apărut un volum asupra lui „Costache Negruzzi“ semnat de d-ra Victoria Ghiacioiu. Ediţia aceasta comentată este o selecţie de texte din opera destul de abondentă a lui Costache Negruzzi, menită a pune sub ochii cititorului numai acele pagini pe care le-a socotit autoarea ca potrivite spiritului şi mentalităţii cu o sută de ani mai târziu.
Seriozitatea metodei şi garanţia valorii unei astfel de lucrări se vădesc în preocuparea scriitoarei de a restitui textelor exactitatea originală, atât de maltratată şi falsificată în alte încercări.
A doua operă de acest fel este teza de doctorat la Sorbonna a doamnei Marie – Anne Istrati: „Victor Cherbuliez et le Cosmopolitisme“, cu o prefaţă de Andre Bellessort, academicianul francez. Teza d-nei Istrati (Mitru) scoate la lumină un colţ din Istoria Literară franceză necunoscut şi pune în lumină caracterul cosmopolit al acestui autor. Scriitoarea găseşte, zice Andre Bellesort, „cuvintele cele mai fine şi cele mai juste, care au fost rostite despre Cherbuliez: „Fără invincibilul său gust pentru romanesc, romanele sale ar fi fost nişte „povestiri“ în felul lui Voltaire.“
Studiul d-nei Marie-Anne Istrati, ne spune Andre Bellesort, a fost scris „cu preciziune şi graţie“. Fără a-l aprecia pe autor peste valoarea calităţilor sale, ea este dreaptă şi caută să-i restituie locul ce i se cuvine în literatura franceză, afirmând în faţa străinătăţii seriozitate şi puterea de gândire şi de lucru a femeii române, pe lângă calităţile de drăgălăşie şi agrement, care-i sunt recunoscute în deobşte. (articol publicat de Izabela Sadoveanu în Adevărul, 1937)























































