Adevăruri de altădată

Dramaturgie neinspirată în anul teatral 1937

Gheorghe Nenişior observa, într-un articol publicat în „Adevărul literar şi artistic“ din 1937, o scădere a nivelului literaturii dramatice originale.

„Obişnuiţi să ne perindăm la toate spectacolele noi, pe care teatrele noastre le oferă publicului, ne vine adeseori foarte greu să ne dăm seama dacă mişcarea noastră dramatică face sau nu progrese.

Vedem o seamă de piese româneşti, ce ni se par unele slabe, altele bune, dar nu avem răgazul să încercăm o comparaţie cu trecutul, deoarece, deşi avem teatre puţine, premierele se succed în mod vertiginos. Norocul nostru, din când în când, îl constituie câte o reluare. S’a reluat, nu de mult, la Teatrul Naţional, «Suflete tari», drama d-lui Camil Petrescu. Creată în anul 1922, şi nejucată de atunci, „Suflete tari“ constitue pentru noi un excelent criteriu.

Cititorii noştri au avut ocazia să vadă părerea noastră despre piesa d-lui Camil Petrescu: o lucrare bună, dar departe de a fi capodoperă. Comparată, însă, cu producţia dramatică curentă, «Suflete tari» ni s’a părut admirabilă. În 1922, autorii noştri ştiau să scrie teatru.

Azi se dovedesc incapabili. În loc să evoluăm, mergem cu paşi grăbiţi înapoi. Nu numai că autori noi nu răsar – o singură excepţie, dl. Constantin Colonaş – dar şi cei vechi, consacraţi deja, nu sunt în stare măcar să stea pe loc. D. Victor Eftimiu scrie «Înşir’te mărgărite», «Thebaida» şi «Marele duhovnic».

Din anul 1933, d-sa ne dă «Ploaie de aur» şi «Stele călătoare», două lucrări care se aşează cu mult sub nivelul producţiei sale dinainte. Cât despre dl. Tudor Muşatescu, autorul lui «Titanic-Vals», d-sa preferă să adapteze toate vodevilurile care se joacă pe scenele d-lui Sică Alexandrescu, decât să înfrunte luminile rampei cu o lucrare personală“.