5 din cele 20 de firme ale prefectului de Constanta datoreaza statului peste 86 miliarde lei

"Domnul Martin si-a cesionat actiunile, si nu la rude" (corect, "rudelor" - n.n.) - spunea dl. ministru Octav Cozmanca, cu ocazia instalarii in functie a noului prefect de Constanta, pentru a "risipi"

"Domnul Martin si-a cesionat actiunile, si nu la rude" (corect, "rudelor" - n.n.) - spunea dl. ministru Octav Cozmanca, cu ocazia instalarii in functie a noului prefect de Constanta, pentru a "risipi" banuielile privind incompatibilitatea omului de afaceri Gheorghe Martin cu mult ravnita functie de reprezentant al autoritatii statului. Cat despre datoriile firmelor fratilor Gheorghe si Dumitru Martin catre bugetul statului, deci catre institutia pe care urma sa o slujeasca viitorul prefect de Constanta, dl. Cozmanca a urmat sfatul colegului sau de cabinet, dl. Mihailescu, si a facut "Ciocu' mic!". Ne-am interesat ce actiuni detine dl. Gheorghe Martin si la ce societati, cu alte cuvinte, ce are de cesionat "strainilor". Ei bine, am aflat ca, impreuna cu fratele sau, Dumitru, noul prefect de Constanta este inca actionar (cesionarea nu se face asa, de pe o zi pe alta, cum crede dl. Cozmanca) la nu mai putin de 20 de societati comerciale, infiintate, rand pe rand, incepand cu anul 1991. Acestea sunt: Tom-SRL, Polaris M. Turism SRL, Seven Stars 2000 - SA, Top Security SRL, Rer RWE Entsorgung, Consedil SRL, Techrom SRL, Polaris M. International SRL, Motor Machine SRL, G&T Consulting SRL, Polaris M Conversio SRL, Polaris M. Service - SRL, Polaris M. Holding SRL, International Travel 2000 SRL, Polaris M. Consulting SRL, Polaris Enterprises Inc-Romania SRL, Grupul de Paza si Protectie G&T-SRL, Cleaning System SRL, International Agro Travel - SRL, GMG Management SRL si SC Intertir - SA. Cum in majoritatea acestor sereleuri, dl. Gheorghe Martin ii are ca asociati pe fratele sau, Dumitru, pe fiul, pe fiica sau pe nora sa, va fi greu sa-si cedeze actiunile unor straini. Dar asta e treaba domniei sale, poate sa-si vanda actiunile cui o vrea. Ceea ce este de semnalat este diversitatea extraordinara a obiectelor de activitate ale acestor firme. Practic, fratii Martin se ocupa "de tot ce misca" in Constanta, de la "hoteluri si moteluri" (Tom - SRL) pana la "activitati de investigatie si protectie a bunurilor si persoanelor" (Top Security - SRL) si chiar "constructii, inclusiv lucrari de arta" (Rer RWE). Nu lipsesc activitati precum "comert cu autovehicule", "intretinerea si repararea navelor", "prelucrarea bruta a lemnului", "contabilitate si consultanta in domeniul fiscal". (G&T Consulting SRL), "asanarea si indepartarea gunoaielor" (Polaris Enterprises Romania) si multe altele. Ce mai tura-vura, fratii Martin au un holding care a impanzit orasul Constanta si nu numai, unele firme avand sediul pe la Zimnicea sau Tulcea. Din informatiile pe care le detineam, la instalarea noului prefect am semnalat in Adevarul faptul ca fratii Martin, desi au afaceri substantiale cu institutii ale statului (ex.: contractul, in exclusivitate, cu Primaria Constanta, pentru curatenia orasului), au multe datorii neachitate, in unele cazuri de ani de zile, fata de bugetul de stat si bugetele de asigurari sociale. Cum Directia Generala a Finantelor Publice Constanta a refuzat sa ne comunice situatia exacta a acestor datorii (poate ne spune dl. ministru Mihai Tanasescu de ce! - n.n.) am recurs la "mijloace specifice" si iata ce am aflat: numai 5 din cele 20 de firme ale fratilor Martin se inregistrau, la 1 ianuarie 2002, cu datorii totale fata de stat, in suma de peste 86 miliarde lei, din care 63,78 miliarde lei drept TVA, impozit pe profit si impozit pe salarii, si 22,44 miliarde lei, restante la fondurile de asigurari sociale. Stiau ministrul Octav Cozmanca si primul-ministru Adrian Nastase ca firmele fratilor Martin sunt pline de datorii fata de stat, atunci cand au luat decizia de a-l numi pe Gheorghe Martin prefect de Constanta? Pe de alta parte, de vreme ce Gheorghe Martin, actionar la toate firmele in cauza, a devenit prefect, deci demnitar, de ce institutiile statului, in primul rand Directia Generala a Finantelor Publice, refuza sa faca publice datele privind situatia reala a datoriilor fata de stat, care revin acestor firme? Cine are interes sa ascunda adevarul si cui foloseste aceasta tactica a strutului? Contribuabilii din judetul Constanta, si nu numai, au dreptul sa primeasca raspunsuri la aceste intrebari.