4 penalty-uri, 3 echipe şi 2 neveste

La 48 de ani, Helmut Duckadam a decis să ia viaţa de la capăt. El se însoară astăzi cu Alexandra, o frumoasă arădeancă de 28 de ani Parafrazând marele succes al regizorului Cristian

La 48 de ani, Helmut Duckadam a decis să ia viaţa de la capăt. El se însoară astăzi cu Alexandra, o frumoasă arădeancă de 28 de ani

Parafrazând marele succes al regizorului Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", vom vorbi despre un alt român celebru. E celebru pentru că a apărat patru penalty-uri în finala de la Sevilla, în 1986, când Steaua a câştigat Cupa Campionilor şi a fost portar la trei echipe (UTA, Steaua şi Vagonul Arad). Nu în ultimul rând, este şi un om fericit, pentru că astăzi se căsătoreşte a doua oară.

Semlac nu este o localitate chiar cunoscută. Am putea spune că, dacă Helmut Duckadam nu s-ar fi născut acolo, atunci comuna ar fi rămas pe vecie în anonimat. Nu este greu să ajungi în Semlac. Trebuie doar să mergi de la Arad spre drumul care duce la Nădlac. Nu prea mult. Vreo zece kilometri. Apoi, brusc laşi drumul principal pentru a intra pe unul lăturalnic. În final, ajungi acasă la Duckadam.

Chiar dacă nu are o vilă impunătoare sau o casă cum poate te-ai gândi că ar trebui să aibă un fost câştigător de Cupa Campionilor, eroul de la Sevilla are altceva. O grădină de 5.000 de metri pătraţi, pe care a plătit acum 10 ani 1.500 de mărci, situată chiar pe malul drept al Mureşului. Acolo este paradisul lui Duckadam. "Aceasta este acum casa mea. Pentru că nu am bani, am decis să mă mut aici. Mi-am construit o căsuţă din lemn, unde voi sta cu Alexandra, şi, încet-încet, vom pune la punct acest loc", ne spune fostul portar al Stelei. Trecutul pare acum uitat undeva, într-un sertar al amintirilor. "E un nou început. De când am cunoscut-o pe Alexandra, viaţa mea a căpătat un alt sens. Îmi place acest loc, am şi de lucru în grădină, aşa că nu sunt probleme. Spre exemplu, îmi place să fac ţuică din propria livadă. Sau să mă plimb cu Alexandra pe sub cireşi... Curtea este într-o continuă schimbare. Am avut o piscină destul de mare, în locul căreia vom amenaja o grădină cu flori. Piscina era foarte greu de întreţinut."

Pentru Duckadam, ziua de azi este una foarte importantă. "Nu mai este o noutate că am decis să ne căsătorim. Evenimentul va avea loc tot în aceeaşi zi, petrecerea urmând a fi găzduită de Casa Sindicatelor din Arad. Vom avea în jur de 120 de invitaţi, iar naşi ne vor fi doi prieteni foarte apropiaţi. Ziua de 3 iunie va reprezenta practic un nou început în viaţă pentru mine, mai ales că după prima experienţă am pierdut aproape tot".

Firesc, vine întrebarea: "Ce invitaţi de seamă veţi avea?" "Ştiu la ce vă referiţi, dar la nuntă nu vor veni decât prieteni foarte apropiaţi. Nimeni din lumea fotbalului. Era vorba să vină Lăcătuş, dar el botează în Braşov, aşa că nu voi conta pe el". Obiceiul potrivit căruia mirele nu are voie să vadă rochia miresei decât la altar nu s-a respectat în familia arădeanului. "Eram odată la o probă şi Helmut a venit să mă ia. Atunci a văzut şi rochia mea", ne spune Alexandra. "Este superbă, e crem şi a fost realizată de Elis Lăslean, cunoscuta creatoare de modă", completează viitorul soţ.

Gazda noastră nu se sfieşte să vorbească şi despre diferenţa de vârstă dintre el şi viitoarea soţie: "Chiar dacă ea are 28 de ani iar eu, 48, acest lucru nu se observă în relaţia noastră". Şi are dreptate. Cei doi par ca doi liceeni îndrăgostiţi lulea unul de celălalt. Mereu zâmbesc unul la altul, se sărută, se sorb din priviri. De altfel, acesta este marele atu al relaţiei dintre Helmut şi Alexandra.

Necazurile i s-au tras de la Loteria Vizelor

Deşi vorbeşte mai mereu cu zâmbetul pe buze, Duckadam devine serios când discuţia atinge un punct sensibil. Acela al trecutului. "În vara anului trecut am divorţat, după 27 de ani de căsnicie. Am doi copii, o fată, Brigite (25 de ani), stabilită în America, şi Helmut-Robert (27 de ani), care stă în ţară. Până să ajung să câştig Loteria Vizelor, pot spune că aveam o situaţie materială relativ bună. Aveam două apartamente, încă unul al fiului meu, o maşină bună.... Dar toate astea le-am vândut pentru a face rost de bani pentru America. De astfel, toţi banii mei acolo au rămas, pe Tărâmul făgăduinţei. Ce-a fost a fost, nu mai contează". Chiar dacă nu a dorit să mai intre în detalii, fosta căsnicie a lui Duckadam n-a mai mers, pentru că fosta lui soţie a ţinut morţiş să rămână în America, chiar dacă Helmut nu s-a adaptat stilului de viaţă de acolo şi a dorit să se întoarcă acasă.

5.000 de euro, reclamă la bere

Lui Helmut Duckadam nu-i este ruşine să spună că nu traversează tocmai cea mai bună perioadă financiară din viaţa sa. Actualul şef al Filialei PNG Arad şi vicepreşedinte al PNG pe întreaga ţară a încercat mai multe metode pentru a-şi îmbunătăţi situaţia materială. "Nu mă pricep la afaceri. Prima dată m-am gândit să-mi vând pe net mănuşile mele de la Sevilla. Mă gândeam că iau ceva bani pe ele, dar până la urmă mi le-a luat cineva din Arad. Singurii bani pe care i-am câştigat au fost 5.000 de euro după o reclamă la bere". Viitoarea doamnă Duckadam lucrează la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, unde este purtător de cuvânt. "Nici ea nu câştigă mult, dar aste este".

Băsescu le-a promis rente viagere

Chestionat în privinţa rentelor viagere promise şi onorate de către Gigi Becali, la un moment dat, ex-goalkeeperul a replicat: "În luna ianuarie a acestui an am avut ocazia să mă întâlnesc cu preşedintele Traian Băsescu, care mi-a promis că va da o ordonanţă de urgenţă prin care noi, toţi foştii componenţi ai Stelei, să primim o rentă viageră. La urma urmei, pe vremea regimului comunist, noi câştigam cam trei salarii şi trăiam decent. Acum tot la fel vreau să trăiesc".

După ce s-a întors din America şi a rezolvat definitiv şi problema divorţului, Duckadam a stat o perioadă la casa părintească. "Din martie ne-am decis să ne mutăm aici, la Semlac. Este aer curat, dar, cum am mai spus, e mult de lucru", ni se confesează Helmut. "Da, şi el vrea să facă totul într-o singură zi", completează Alexandra. Replica, în glumă, nu întârzie: "Da, şi apoi devin o legumă". "Cu toate necazurile mele din ultima perioadă, sunt mulţumit de viaţa mea de până acum. Am avut şi şansă, dar s-a echilibrat balanţa. Când eram sus, parcă îmi dădea cineva în cap..."

A stat lângă Abramovici la Supercupa Europei

Unul dintre evenimentele care l-au marcat cel mai mult pe Duckadam a fost prezenţa, de acum doi ani, la finala Supercupei Europei, dintre Liverpool şi ŢSKA Moscova, de la Monaco. "Cu o seară înainte a avut loc un dineu, în care au fost decernate mai multe premii legate de istoria Ligii Campionilor. Eu am primit distincţia pentru cel mai bun portar, premiu cu care mă mândresc.

Ba chiar am apărut şi într-un album dedicat acestei competiţii, unde mi s-au alocat două pagini. Am avut onoarea să stau chiar la o masă la care mai era şi prinţul Albert de Monaco. Apoi, a doua zi, la meci, loja în care stăteam eu şi Alexandra era situată în vecinătatea celei unde avea invitaţie Abramovici. La un moment dat, am sesizat că nu mai aveam cu cine să comunic în legătură cu meciul, pentru că Alexandra nu mai era lângă mine. Uitându-mă în jur, am sesizat că ea era undeva în spate, la restaurant, savurând cu nesaţ din nişte prăjituri foarte bune. Lângă ea, magnatul rus făcea acelaşi lucru, ambii aruncându-şi câte un ochi şi la meci, graţie unor monitoare aflate acolo".

Mi-am construit o căsuţă din lemn, unde voi sta cu Alexandra, şi, încet-încet, vom pune la punct acest loc.
Helmut Duckadam

Pasionat de vânătoare şi de pescuit

Ca orice om, şi Duckadam are hobby-urile sale. "Îmi place să merg la pescuit, dar şi la vînătoare. Pescuiesc fie aici, la mine, pe malul Mureşului, fie cu mai mulţi prieteni în diverse locuri." Despre vânătoare vorbeşte cu mare pasiune. "Am o armă, Winchester, ca a lui John Wayne (râde). Pe unul din pereţi mă mândresc cu un trofeu important, un cap de mistreţ. Sunt poveşti reale, nu bancuri", conchide Duckadam.

I-ar plăcea să fie director de imagine la Steaua

Deşi momentan nu mai face parte din fenomen, Duckadam este totuşi la curent cu ce se mai întâmplă în fotbalul românesc. Şi, evident, nu evită subiectul Steaua. "Dacă ne raportăm la sezonul trecut, unul excepţional, atunci putem spune că Steaua a avut în acest an un parcurs slab. Eu cred că nu au fost pregătiţi cum trebuie". Rugat să detalieze, Helmut a continuat: "Mă refer la cei din conducere, pentru că aceştia ar fi trebuit să ştie că jucătorii din provincie, când dau de bani şi glorie, au probleme de atitudine. S-au blocat psihic. Uitaţi-vă la Goian sau Bănel. De ce nu au mai jucat la fel de bine ca anul trecut? Chiar şi Rădoi, ce-i drept şi după accidentare a jucat slab". Apropo de Steaua, v-aţi gîndit vreodată să lucraţi acolo?, a sunat întrebarea reporterului. "Da, mi-ar plăcea să fiu director de imagine. Mereu am simţit că sunt făcut pentru o astfel de funcţie. Am mai fost ba antrenor, ba preşedinte, da' nu a ţinut, bine, ultima activitate fiind întreruptă pentru că nu am avut bani să mai ţin echipa mea, Helmut Duckadam".

Chiar dacă spune că nu a fost prieten cu MM Stoica, simbolul roş-albaştrilor recunoaşte cu fair-play că fostul manager al echipei din Ghencea este un profesionist desăvârşit. "Din păcate, a pierdut mult din cauza războaielor pe care le-a purtat, de unul singur, uneori, cu toţi adversarii Stelei. Cred că a pierdut mult la imagine". Când spune că-l apreciază pe Stoica, Duckadam se referă şi la jucătorii străini aduşi de acesta: "Pot vorbi mai mult de Carlos şi Andrey, pentru că mă pricep mai bine la acest capitol. Ambii aveau valoare de Steaua. Totuşi, MM a greşit pentru că nu i-a protejat. Dacă îmi spuneţi mie că există portar care să nu greşească, nu vă cred. Numai că, atât Carlos, cât şi Andrey au fost expuşi. Imediat cum greşeau odată mai grav trebuiau scoşi. Şi-ar fi revenit. Nu trebuiau să fie lăsaţi să-şi rupă capul. Dar, vă întreb, cine a calificat Steaua la Sevilla? Dar în Liga Campionilor? Atunci a fost bun Carlos, nu? Şi încă ceva. Nu întotdeauna portarii sunt vinovaţi. Niciun portar din lume nu ar putea face minuni dacă în faţa lui are o apărare slabă".

Fostul portar critică însă goalkeeperii noştri. "Dacă vă spun că nu-mi place niciunul, vă supăraţi. Sunt buni, dar n-au constanţă. Poate acum Vătcă dacă va ajunge la Steaua se va comporta altfel. Bornescu? Bun, dar mai trebuie să demonstreze. Acum, la lot avem un singur portar, Lobonţ, excepţional".