2002 - speranta in schimbare

Ce-ar putea impune anul 2002 intr-o istorie a procesului instructiv-educativ din Romania primilor ani ai secolului XXI? Prin ce-ar putea constitui 2002 punct de referinta sau, mai corect spus, s-ar

Ce-ar putea impune anul 2002 intr-o istorie a procesului instructiv-educativ din Romania primilor ani ai secolului XXI? Prin ce-ar putea constitui 2002 punct de referinta sau, mai corect spus, s-ar putea constitui intamplarile educationale ale acestui an in punct la care sa ne raportam in viitorul mai mult sau mai putin indepartat? Varianta transanta a raspunsului este afirmativa. Decantand faptele, masurile din domeniul Educatiei, filtrandu-le, in acelasi timp, prin ochiul consecintelor, gasesti cel putin o directie in care deciziile ministerului, ba chiar mai mult, deciziile Guvernului, au fost juste si benefice scolii romanesti. Cand spun aceasta, evident ca am in vedere programul de informatizare a invatamantului, chiar daca, pentru PSD-ul guvernamental mai importante or fi fost actiunile "Cornul si laptele", "Autobuzul" si "Rechizite gratuite". Sigur, au si ele beneficiile lor, insa, in timp, efectele acestora nu vor insemna mai mult de cateva sute de mii de voturi electorale. In schimb, procesul de informatizare, declansat in 2002, va produce, in cel mult patru ani, efectele mult asteptate de invatamantul romanesc: adevarata modernizare, schimbarea mentalitatilor, transformarea sistemului, dar si a procesului, integrarea scolii in circuitul mondial al Educatiei. Nu doar faptul ca din ce in ce mai multi copii se vor apropia de ustensila aceasta inspaimantatoare - nascuta din inteligenta tehnicii de varf -, o vor imblanzi, intelegand-o, si destelenindu-si ei insisi mintea, vor putea s-o foloseasca spre alte orizonturi, ci doar simplul fapt ca un computer nu poate fi folosit decat intr-un anumit mediu, in anumite conditii, cu curent electric, intr-o sala macar, parchetuita, si tot va insemna ceva pentru copilul din satele tarii in care dusumeaua sau cimentul in clase sunt singurele semne ale civilizatiei. Sigur, despre 2002 se pot afirma multe. Sigur, in 2002 s-au intamplat deopotriva si lucruri extrem de grave prin consecintele pe termen lung - si ma gandesc acum, in primul rand, la coruptia din mediul scolar care si-a aratat atat de hidos coltii la examenele de bacalaureat si capacitate. Au fost balbe si ratari monumentale, dintre care, de departe, trecerea la generalizarea invatamantului de 9 ani a avut darul sa arate cat de putin preocupati sunt de compatibilizarea scolii romanesti cu cea europeana ministeriabilii nostri. Ca sa nu mai vorbim de masurile retrograde din invatamantul superior, cum sunt cele referitoare la renuntarea la managementul calitatii si prevederile Legii finantelor in domeniul finantarii universitatilor. La timpul cuvenit, am scris despre toate astea. Vom scrie in continuare. Bilele negre or fi fiind mai multe decat cele gri sau albe. Dar, una peste alta, 2002 in Educatie a adus bun dovada ca se doreste schimbarea, suflul nou, innoirea. Pe aceasta trebuie sa-si intemeieze de acum ministrul Andronescu politica educationala. Faptul ca s-a tinut cu dintii de programul de informatizare, ca l-a transpus din plan in fapta, e semn ca in Educatie mai este loc de speranta.