Vaccinul anti-COVID 19. Ce conţine? Explicaţiile unui cercetător

Vaccin FOTO epochtimes-romania.com

Cătălin Ţucureanu, cercetător la Institutul de Cercetare Medico-Militară Cantacuzino, a explicat care este adevărul despre vaccinurile anti-COVID.

În România, sunt autorizate patru vaccinuri anti-COVID, care funcţionează pe baza a două tehnologii de producţie: vaccinuri bazate pe ARN mesager şi vaccinuri bazate pe vectori virali non-replicativi, a ecplicat cercetătorul la la Digi24.

În vaccinurile bazate pe ARN mesager (Pfizer şi Moderna - n.r.) avem ARN mesager, care este practic o instrucţiune pe baza căreia celula învaţă să construiască o părticică a virusului. Părticica aceea nu ne îmbolnăveşte, dar oferă elementele de recunoaştere pentru ca sistemul nostru imun să poate să dezvolte un răspuns împotriva virusului. Acest fragmenţel de informaţie este ţinut într-un lipid, într-o mică picătură de grăsime.

În afară de asta, găsim elementele care sunt în orice produs injectabil: sunt câteva săruri care au rolul de a menţine stabilitatea produsului şi cam atât.

Ce trebuie să spunem e că dacă ar fi să comparăm cu vaccinurile pe care le-am făcut noi în copilărie, aceste vaccinuri sunt mult, mult mai curate şi mai bine definite. Compoziţia lor chimică este mult mai clară decât a unui vaccin de generaţie veche, care era obţinut prin „creşterea” microbului respectiv, după care inactivarea lui, a explicat Cătălin Ţucureanu.

Celelalte vaccinuri anti-COVID folosite la noi în ţară (AstraZeneca şi Johnson) conţin, de fapt, un alt virus, care este un virus benign, un virus care nu ne îmbolnăveşte şi care nu se poate multiplica în corpul nostru, în care cercetătorii au introdus tot o informaţie genetică, pentru acelaşi fragment din virusul SARS-CoV-2 pentru care există informaţia şi în vaccinurile ARN mesager. Aici este vorba de un virus, şi nu de o particulă lipidică cum era la celelalte vaccinuri, care poate infecta celulele de la faţa locului, de la locul injecţiei, intră în ele, dar nu se poate multiplica mai departe şi doar le furnizează informaţia pentru ca ele să-şi construiască părticica din virus faţă de care organismul nostru trebuie să dezvolte un răspuns. Este o tehnologie mult mai similară cu cele clasice, care sunt deja în uz, pe scară largă, de foarte mult timp.