„Vaccinarea mă protejează atât pe mine, cât şi pe cei care sunt prea mici sau prea bolnavi pentru a fi imunizaţi“

Imunizarearămâne singura metodă eficientă de protecţie în faţa multor boli infecţioase

Dr.Pier Luigi Lopalco este profesor de igienă şi medicină preventivă la Universitatea din Pisa, Italia. Este totodată şi părinte. El povesteşte cum a evoluat atitudinea oamenilor în faţa vaccinării şi de ce mulţi nu mai înţeleg că, efectiv, imunizarea salvează vieţi.

Ne aflăm în plină epidemie de gripă. Nouă români şi-au pierdut viaţa din pricina complicaţiilor cauzate de gripă. Niciunul nu era vaccinat. Dr.Pier Luigi Lopalco este profesor de igienă şi medicină preventivă la Universitatea din Pisa, Italia. Este totodată şi părinte. El povesteşte cum a evoluat atitudinea oamenilor în faţa vaccinării şi de ce mulţi nu mai înţeleg că, efectiv, imunizarea salvează vieţi.

„Mama mea n-a avut nicio îndoială“

„Ne aflăm în faţa unei provocări numită prevenţie. Sunt pacient, cetăţean, dar sunt, totodată şi părintele unui copil, astfel că vreau să împărtăşesc cu voi câteva gânduri. În anii 1960, când mama mea trebuia să decidă dacă mă vaccinează sau nu împotriva poliomielitei, nu a avut nicio îndoială, m-a vaccinat fără să clipească. Pentru că era speriată şi voia să mă protejeze, să-şi protejeze copilaşul în faţa acestei teribile boli. Atunci când am decis să-mi vaccinez copilul împotriva poliomielitei  era în anii 1990 şi trăiam într-o Italie în care riscul de poliomielită era foarte, foarte scăzut. Dar mi-am imunizat copilul pentru că am vrut ca copilul meu să trăiască într-o lume fără poliomielită. Şi imaginaţi-vă, asta de-a lungul unei singure generaţii. Mama era speriată de polimielită – eu voiam să o elimin. Voiam asta pentru copilul meu. Asta este o revoluţie, una care a avut loc pe parcursul unei generaţii. Dar este o revoluţie invizibilă şi asta este problema. Că este inviziblă.

Acum am să povestesc ceva: în 2017, în Italia am avut două cazuro de tetanos, la copii. Vă puteţi imagina, vorbim despre Italia, o ţară foarte bogată, şi vorbim de tetanos la copii. În 2017. Un băieţel care căzuse de pe cal şi o domnişoară care se rănise cumva. Şi părinţii nu i-au vaccinat împotriva tetanosului, deşi aveau informaţia, au decis să nu-I vaccineze.

Acum, o altă poveste. Vorbim despre vaccinul împotriva cancerului, avem vaccin împotriva cancerului. Imaginaţi-vă că vă este foame şi că intraţi într-un restaurant şi chelnerul vă spune „avema această minunată bucată de lasagna pentru dvs şi v-o dăm gratis“. Şi dvs. spuneţi  „sunt atât de înfometat, dar am s-o refuz“.

În Italia aveam această situaţie. Avem un vaccin împotriva cancerului şi-l dăm gratis, îl oferim practic - şi vorbesc despre vaccinul anti-HPV, dar pot foarte bine să vorbesc şi despre cel împotriva hepatitei B care este acceptat doar pentru că este inclus în vaccinul hexavalent.

Încrederea în doctori şi în instituţii e din ce în ce mai scăzută

Dar la HPV îl dăm gratis şi jumătate din populaţie nu-l acceptă. Avem o acoperire de 50%, mai mult sau mai puţin. Astfel, că uneori este cel puţin ciudat. Avem aceste vaccinuri, care sunt foarte eficiente, acoperă o gamă largă de boli, inclusiv cancer, dar oamenii nu-l vor.  Este atât de puţină încredere în vaccinare şi mai mult decât atât – încrederea este din ce în ce mai scăzută şi în instituţii, în govern, în doctori, în sănătatea publică, în cercetare, în universităţi.

Acest lucru este extrem de important şi asta se întâmplă şi trebuie să facem un apel la recâştigarea încrederii. Este foarte important să recâştigăm încrederea în instituţiile publice de sănătate. Din păcate, asta înseamnă că astăzi medicii trebuie să petreacă mai mult timp discutând cu pacienţii, vreau să spun pentru că atunci când mama m-a vaccinat a fost simplu: m-a adus la medic şi m-a vaccinat.

Să fiu convins a fost foarte simplu pentru mine pentru că sunt medic specializat în sănătate publică, dar să convingi o serie de părinţi care nu văd astăzi niciun caz de poliomielită, niciun caz de difterie…înseamnă că avem nevoie de mai multe investiţii în sistemul de sănătate. Pentru că timpul doctorilor, al asistentelor medicale înseamnă bani. Aşa că dacă ne imaginăm că vom păstra acceaşi acoperire vaccinală la un nivel atât de înalt ca în trecut, cu investiţiile de acum, este greşit. Şi vorbesc nu de cheltuieli, ci de investiţii.

Vaccinul este o investiţie, nu o cheltuială

Vaccinul este o investiţie. Dacă investesc un ban astăzi, în următorii ani salvez zece. Şi nu este doar o investiţie pe termen lung, uneori ea se întoarce sub formă de sănătate, sub formă de cost/eficienţă, pe parcursul următoarelor luni sau următorilor ani.

Şi e foarte important să transmitem acest mesaj celor care decid în materie de sănătate publică. Când vorbim de sănătate publică vorbim despre investiţii. Vaccinarea nu este doar un act de protecţie individuală , nu este doar un act de responsabilitate individuală. Ca părinte, am responsabilitatea proprie mele sănătăţi, dar şi pe cea a copiilor mei. Dar este şi un act de solidaritate publică.

Şi de asta avem nevoie de comunicare în sănătate. Dacă îmi vaccinez copilul, îl protejez, dar , indirect, protejez şi copiii care nu au fost încă vaccinaţi pentru că sunt prea mici. Deci, trebuie să protejăm acei copii care sunt prea mici, dar şi pe aceia care sunt prea bolnavi pentru a fi vaccinaţi, adică au boli imunitare şi au nevoie de protejarea sănătăţii. Responsabilitatea individuală e un act de solidaritate.

Cred că vaccinarea, în termeni investiţionali, ar trebui să fie un lucru normal, parte a stilului de viaţă sănătos. Vorbim adesea de stilul de viaţă sănătos, ce să fac dacă vreau să fiu sănătos, să trăiesc mai mult. Păi, trebuie să respect câteva reguli: să nu fumez, să mănânc sănătos – poate dietă mediteraneană – să fac sport şi să mă vaccinez. Vaccinarea ar trebui să facă parte din stilul de viaţă sănătos pentru că este cel mai puternic instrument pe care îl am.“

Cât au contat mişcarea antivaccin şi ştirile false în pulverizarea încrederii

„Mişcarea antivaccin nu este doar un fenomen actual, este activă de foarte multă vreme. Diferenţa astăzi este că este foarte vocală şi are la îndemână o unealtă puternică în internet. Astfel că este foarte, foarte uşor să împrăştie informaţia şi asta este puterea lor: stârnesc teama în special printre părinţi, sunt foarte speriaţi de efecetele secundare şi foarte anxioşi. Politicile de sănătate public ar trebui să le răspundă cu informaţii de bună calitate, să încerce să înţeleagă temerile lor şi combată fake news-ul. Ezitarea în faţa vaccinului este un fenomen complex. Mişcarea antivaccin şi fake news-ul sunt doar o parte a acestui fenomen.“