Securitatea se specializase în răpiri
Crimele Securităţii împotriva emigraţiei- Într-un interviu cu Vincent Hugeux, publicat în numărul din februarie 1997 al respectatei reviste franceze Politique Internationale, Virgil Măgureanu
Crimele Securităţii împotriva emigraţiei
- Într-un interviu cu Vincent Hugeux, publicat în numărul din februarie 1997 al respectatei reviste franceze Politique Internationale, Virgil Măgureanu a spus: "Se pot reproşa multe lucruri fostului regim, dar nu şi faptul că a fost implicat în terorism".
- Este o minciună. În "Cartea Neagră a Securităţii" (publicată în 1997), am arătat că, până la "defectarea" mea, Securitatea şi DIE au fost un fel de "Brigate Rosse", specializate în răpiri de personalităţi care, ca şi Aldo Moro, făceau zile fripte comuniştilor. Profesorul Aurel Decei, vehement anticomunist din Istanbul şi somitate internaţională în istorie otomană, a fost una dintre victime. El a fost ademenit în Berlinul de Vest cu ajutorul lui George Kenayoglu, "om de afaceri" grec care lucra pentru DIE. Profesorul Decei a fost răpit de colonelul DIE Vasile Turcu, care poza ca şofer al lui Kenayoglu, şi a fost arestat de colonelul Vasile Moiş, adjunct al DIE pentru emigraţie, care a pozat ca ofiţer STASI. Puiu Traian este un alt exemplu de operaţie tip Aldo Moro. La 28 ianuarie 1958, el a fost atras într-o casă conspirativă a DIE din Viena cu ajutorul "Gerdei", o atractivă agentă STASI originară din România, unde a fost drogat de colonelul doctor Lerescu, medicul DIE, şi răpit de acelaşi colonel Vasile Moiş, care a coordonat operaţia. Puiu Traian a fost scos din Austria în portbagajul unui autoturism cu număr de corp diplomatic condus de locotenent Constantin Niculescu, ofiţer tehnic al rezidenţei Viena, şi escortat de colonelul Sami Munteanu, şeful staţiei DIE din Viena, care avea acoperire de consilier al ambasadei. Sculptorul Oliviu Beldeanu, rezident vest-german, a făcut obiectul unei alte operaţii de tip Moro.
STASI, paravan pentru operaţiunile Securităţii
- Ne puteţi da detalii?
- În februarie 1955, Beldeanu a condus un atac împotriva ambasadei române din Berna, de unde a capturat numeroase documente secrete ale DIE. După atac, Beldeanu s-a predat poliţiei elveţiene şi a fost condamnat la patru ani de închisoare. El a fost eliberat în 1957, când a primit azil politic în Germania de Vest. La 31 august 1958, un comunicat al ADN, agenţia de presă a RDG, informa că Beldeanu ar fi fost arestat pe teritoriul său. Comunicatul a fost republicat în "Scânteia" din 4 septembrie 1958, care pretindea că Beldeanu a fost infiltrat secret în RDG de către CIA pentru a organiza operaţiuni de diversiune împotriva industriei est-germane, şi că s-ar afla în ancheta STASI. În realitate, el a fost răpit din RFG de acelaşi cuplu de colonei, Vasile Moiş şi Vasile Turcu, şi se afla în arestul Securităţii.
- "Scânteia" anunţa că Oliviu Beldeanu a fost executat în februarie 1960 la Jilava....
- Nu este adevărat. În realitate, el a fost ţinut în viaţă încă un an pentru a fi terorizat. Apoi, a fost împuşcat cu un glonţ în ceafă, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul lui Lucreţiu Pătrăşcanu.
Există dovezi privind asasinatele de la Europa Liberă
- În "Moştenirea Kremlinului" scrieţi că, în 1978, Ceauşescu v-a ordonat să-l ucideţi pe Noel Bernard, director la Europa Liberă, şi că două zile mai târziu aţi cerut azil politic în SUA. Era începutul unei noi "ere" în terorismul Securităţii?
- Da. Ceauşescu voia ca Securitatea şi DIE să treacă de la "răpiri" de tip Moro la asasinarea adversarilor săi politici. După ce am "defectat," aceste asasinate au vizat în principal Europa Liberă, care populariza "defectarea" mea şi începuse să demaşte crimele Securităţii. La 21 februarie 1981, o explozie la sediul din München al REL a făcut o gaură de peste opt metri în zidurile groase ale clădirii şi a rănit opt persoane. Câţiva ani mai târziu, un cifrator CIE mi-a urmat exemplul, cerând azil politic în SUA. El a adus cu el documente din care a rezultat, printre altele, că atentatul cu bombă de la Europa Liberă a fost organizat cu ajutorul lui "Carlos" şi că a fost coordonat de şeful CIE (n.red - denumirea din anii '80 a Departamentului de Informaţii Externe al Securităţii-DIE), generalul Nicolae Pleşiţă. La 28 iulie 1981, Emil Georgescu, editor politic la REL, a fost înjunghiat de 26 ori în faţa casei sale din München. Teroriştii au fost arestaţi şi condamnaţi. Ei au mărturisit că acest act terorist a fost coordonat de acelaşi general Pleşiţă, care i-a instruit personal. Emil Georgescu a murit apoi de o rară formă de cancer. Trei consecutivi directori ai REL au murit ulterior de o formă rară de cancer. Ultimul, Vlad Georgescu, a fost avertizat de Securitate, prin sora sa din ţară, că va muri dacă va serializa la radio cartea "Orizonturi Roşii". Vlad a serializat-o, şi câteva luni mai târziu a murit. Dl. Nestor Ratesh, care i-a urmat ca director şi care studiază acum arhivele Securităţii, a acumulat probe relativ concludente atestând că cel puţin Emil şi Vlad Georgescu au fost victimele Securităţii. Cercetarea sa este însă serios îngreunată de lipsa de cooperare a SRI şi SIE, care continuă să ascundă crimele Securităţii. Sper că raportul Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România va prezenta o imagine completă a acestor crime ale Securităţii, şi a multor altora pe care spaţiul nu mi-a permis să le prezint.
Comunismul, mai terorist decât Inchiziţia
- De ce credeţi că adepţii lui Marx şi Engels din fostul bloc sovietic au devenit terorişti?
- A fost evoluţia naturală a unei ideologii bazate pe lupta de clasă. Între 1917 şi 1924, poliţia politică a lui Lenin, Cheka, a executat peste un sfert de milion de burghezi şi alţi "procopsiţi" pentru a crea obedienţă în rândul populaţiei. La 11 august 1918, de exemplu, Cheka a spânzurat 100 de chiaburi în oraşul Penza. Am fotocopia ordinului scris de Lenin cu mâna lui, care cerea ca aceştia să fie executaţi astfel încât "să înspăimânte populaţia pe o rază de sute de kilometri, şi să o facă să tremure". În decursul anilor, comunismul a devenit mai terorist decât chiar Inchiziţia spaniolă. Aceasta a terorizat doar necredincioşii. Comunismul a terorizat însă indiscriminat necredincioşii, credincioşii, dar şi propriii săi preoţi.
Tismăneanu va produce una dintre cele mai incisive condamnări a comunismului
- În România a început să se acrediteze ideea că Vladimir Tismăneanu, preşedintele acestei comisii, nu ar avea autoritate morală să condamne comunismul, deoarece ar fi un produs al nomenclaturii acesteia. Ce părere aveţi?
- Este o maladie tipic românească, generată de absenţa unei legi a lustraţiei: doar cei care l-au slujit pe Ceauşescu până în ultima clipă s-au schimbat în bine, iar cei care s-au rupt de tiran când era în plină glorie au rămas neschimbaţi. În 1989, Adrian Năstase participa la întruniri comuniste în Moscova şi Pyongyang, unde susţinea că "drepturile omului" sunt un concept retrograd. Un an mai târziu a devenit ministru de externe, apoi prim-ministru, şi a început să trâmbiţeze că eu nu aş avea autoritatea morală să condamn Securitatea, deoarece aş fi produsul ei, deşi în 1978 Securitatea mi-a dat două condamnări la moarte care au fost anulate doar în 2004, a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul meu şi a creat o unitate operativă specială în care 694 de ofiţeri aveau sarcina aproape exclusivă de a mă asasina în SUA. Potrivit "Cărţii Albe a Securităţii," publicată de SRI-ul lui Năstase, românii care au "fugit" din ţară în anii lui Ceauşescu şi au ajutat Occidentul să câştige Războiul Rece au "trădat" interesele naţionale şi constituie "falanga dezertorilor". În mintea lui Năstase&Co., dr. Tismăneanu este doar un alt membru al "falangei dezertorilor." Îl cunosc pe dr. Tismăneanu de 20 de ani, ştiu că este critic al comunismului, şi sunt convins că va produce una dintre cele mai incisive condamnări a acestei erezii care a văzut lumina zilei. Ultimii săi 20 de ani de viaţă stau garanţie. El a avut tăria să condamne comunismul cu mult înaintea alungării lui Ceauşescu, şi şi-a dedicat restul vieţii documentării crimelor sale ca director la "Center for the Study of Post-Communist Society" (SUA) şi autor a numeroase studii. "Stalinism for All Seasons: a Political History of Romanian Communism", "Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Havel", "Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath" şi "Noaptea totalitară: Crepusculul ideologiilor radicale în Europa de Est" sunt doar câteva titluri grăitoare.




















































