România, țara lui „nu avem”: „Nu avem prevenție, nu avem spitale, nu avem medici suficienți, nu avem medicamente”. Nu avem siguranța că, odată internați în spital, vom ieși și sănătoși

Trăim în România lui „nu avem”. Nu avem bani. Și pentru că nu avem bani, nu avem medici, nu avem asistente, nu avem medicamente, spitale, echipamente de secol XXI. În România nu există politici de sănătate coerente, de impact, nu avem campanii de prevenție, de vaccinare, de screening. Nu avem siguranța că, odată internați în spital, vom ieși și sănătoși. Motivul? „Peștele de la cap se împute Concret, cineva, acolo sus, din Guvern și minister, nu și-a făcut niciodată datoria așa cum trebuie”, consideră Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților. 

Sistemul sanitar din România, bolnav cronic. Arhivă

Astăzi sărbătorim Ziua Mondială a Sănătății, însă România nu are nici un motiv de bucurie. Pentru că nu avem nimic de celebrat. Dimpotrivă. Nu ne-a mai rămas decât să plângem la căpătâiul unui sistem sanitar aflat în moarte clinică. Vinovați sunt decidenții care, de cele mai multe ori, și-au urmărit propriile interese financiare. Între timp, România se confruntă cu o profundă criză de resursă umană, de fonduri, cu o criză a medicamentelor și cu pacienți care mor, mulți dintre ei, cu zile.

Management deficitar

Sistemul de sănătate din România se află pe butuci, spune Vasile Barbu, în primul rând din cauza unui management deficitar. „Ne lipsesc specialiștii în management sanitar. Fiecare palier și fiecare componentă a sistemului de sănătate are probleme legate de management. De la managementul finanțării, managementul gestionării mijloacelor financiare, până la managementul mijloacelor materiale, al dotărilor, și managementul resurselor umane. Iar când mă refer la management sanitar deficitar, mă refer atât la cabinete mici, individuale, cât și la marile spitale”, a precizat pacientul.  

„Am văzut foarte multe cabinete medicale, pornind la cabinete de medicină de familie până la  policlinici și spitale, care au dificultăți de management. Iar toate aceste lucruri prost făcute și prost gândite se răsfrâng, în cele din urmă, asupra pacienților, care nu au nici o vină”. 

La ora actuală, România se confruntă și cu o profundă criză de resurse umane pe diverse specialități și cu o repartizare teritorială ineficientă. „Există un management foarte prost la nivel de județe, dar și o repartizare nejudicioasă a mijloacelor. Și o finanțare inadecvată. De mulți ori, se pierd foarte mulți bani din cauza unor finanțări gestionate prost”.

Legi inexistente și un sistem clădit pe nepotisme. „O debandadă totală!”

Și managementul legislativ are hibele sale. „Avem o legislație care se contrazice, prevederi legale, prevederi normative și protocoale care lipsesc. Deși există Autoritatea Națională pentru Managementul Calității în Sănătate, foarte multe spitale publice nu țin cont de anumite standarde, niște norme minime de lucru, de relaționare interdisciplinară și interinstituțională. Adică este o debandadă totală, se lucrează într-un haos de nedescris”. 

Vasile Barbu consideră că sistemul de sănătate din România este clădit pe interese politice, nepotisme, interese financiare obscure ale unor indivizi sau grupuri de indivizi. „Asistăm la tot felul de intervenții din partea unor persoane care nu-și urmăresc decât propriile interese. Reglementările legislative, de exemplu, sunt gândite de indivizi care acționează în necunoștință de cauză sau doar pentru propriul profit”. Pacientul dă ca exemplu managementul recuperarii medicale. „În managementul recuperării medicale nici măcar 20% dintre pacienți nu beneficiază de recuperare medicală după un episod acut de boală sau de recuperare medicală de întreținere într-o situație cronică”.

Bolnavii din România sunt înghițiți de un sistem care funcționează haotic, incoerent. „Nu avem prevenție, nu avem spitale, nu avem medici suficienți, nu avem medicamente. Ne aflăm în criză de materiale sanitare, de utilaje. Pe de altă parte, acolo unde există tehnică și  tehnologie acestea nu sunt folosite în mod eficient și la capacitate maximă”. 

Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților. Arhivă

„Nu avem specialiști, ci doar politruci”

Vasile Barbu a punctat și faptul că în anul de grație 2025 în România nu avem nici un spital regional funcțional și nici un Centru de mari arși. „Oamenii care trebuie să gândească și să implementeze aceste proiecte sunt incompetenți. Nu avem economiști, nu avem ingineri, specialiști în ingineria investițiilor. Sunt doar politruci. Și să nu uităm un lucru: miniștrii nu pot face totul de unii singuri. Ei au în spate echipe, oameni numiți politic de ei, dar și de alții. Iar acest „organism” trebuie să funcționeze ca uns, fiecare rotiță trebuie să se învârtă. Pe când, la noi, nu există unitate, competență. Au ajuns aici oameni care nu au ce căuta în sistem, care nu au experiență în domeniu, care nu se pricep”.

În ceea ce privește spitalele ridicate sau modernizare prin fonduri PNRR, au existat deficiențe majore în atragerea acestor sume de bani, mai spune Vasile Barbu. „Aveam și noi o oportunitate, erau niște bani care veneau de la nivel european pentru anumite obiective, obiective pe care noi le-am ales. Însă stabilirea acestor obiective a fost o catastrofă, iar asta pentru că nu am fost realiști. Nu mai vorbesc despre gestionarea pas cu pas a fiecărei secvențe a acestui proiect, un proiect gândit dezastruos, de neprofesioniști”. 

Sistemul sanitar românesc nu stă bine nici la capitolul statistici. Vasile Barbu ne-a declarat că nu avem, în momentul de față, date cu privire la gradul de mortalitate pe anumite patologii. „Noroc cu cei de la Eurostat, care mai fac statistici, dar și ei le fac, bineînțeles, cu datele furnizate de noi. Deci, nici acelea nu pot fi foarte exacte”. 

Pacient: „Facultățile scot pe bandă rulantă medici slab pregătiți și fără vocație”

O bubă a sistemului vine și din mediul universitar, academic, cel care scoate pe bandă rulantă medici fără vocație. „Avem înființate în ultimii ani foarte multe universități. Mai multe decât e necesar. Și aceste universități de medicină și farmacie produc medici, dar nu medici cu vocație. Ei nu sunt bine testați. Nu sunt selectați. Uitați-vă la examenele de admitere în facultățile la medicină și veți vedea cine participă. Ce note au avut, ce medii”. 

Și profesorii au partea lor de vină, căci acceptă standarde din ce în ce mai scăzute. „Uitați-vă cum gestionează situația, uitați-vă cum sunt examenele”. 

Studenții cu adevărat buni, cei cu vocație, continuă Vasile Barbu, sunt minoritari și luați la grămadă cu ceilalți, integrați în sistem ca într-un malaxor din care supraviețuiesc doar cei „aleși”. „Din 3.000 de studenți, 700-800 sunt oameni foarte buni, excepționali, cu un potențial extraordinar. Dar sunt puși la grămadă cu ceilalți”. Pacientul se referă la faptul că nu contează cât de bun ești, contează ce rude ai. „Și îl punem pe băiatul lui Marcel Ciolacu la terapie intensivă la Matei Balș. Nu contează că el este de nota 5. Sistemul de politizat până la saturație”.

Expert în sănătate: „Trebuie să implementăm politici bazate pe dovezi, nu politici bazate pe cumetrii”

Conf. Univ. Dr. Marius- Ionuţ Ungureanu, de la Departamentul de Sănătate Publică, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Universitatea Babeş – Bolyai Cluj-Napoca, afirmă că cea mai mare problemă a sistemului de sănătate este lipsa unei viziuni a direcţiei în care vrem să ne îndreptăm ca societate, din punctul de vedere al îmbunătăţirii stării de sănătate a oamenilor. „Ce rezultă din asta este că pacurgem fiecare zi cu emoţia necunoscutului: nu ştim când se vor termina banii, nu ştim când se va dărâma încă o clădire, nu ştim când va muri cu zile următoarea gravidă care vine în sistem pentru a da naştere unei noi vieţi. În tot acest timp, oamenii din prima linie a sistemului, majoritatea fiind oameni pasionaţi şi dedicaţi, poartă pe umerii lor un sistem în care, în loc să facem şi să implementăm “politici bazate pe dovezi”, facem şi implementăm “politici bazate pe cumetrii”.

Trebuie investit mai mult în asistenţa medicală primară şi comunitară mai ales în zonele rurale, mai spune Dr. Ungureanu. „Noi nu avem spitale în rural. Aşadar, dacă vrem să avem români mai sănătoşi în rural, trebuie să investim masiv în asistenţa medicală primară şi comunitară, mai ales în rural. Asta înseamnă bugete considerabil mai mari pentru medicina de familie, medicina şcolară, asistenţa medicală comunitară. Dar şi regândirea a ceea ce înseamnă asistenţa medicală primară, prin adăugarea în echipă a pediatrilor, ginecologilor, psihologilor, dar şi a celor care fac promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Dincolo de bugete, avem nevoie de regândirea şi optimizarea modului de livrare a serviciilor şi a modelelor de finanţare”. 

Specialistul în sănătate publică este de părere că sistemul cheltuie cei mai mulţi bani pentru tratarea bolilor, nu pe prevenţie, iar astfel resursele nu sunt folosite eficient, afirmă medicul.

Soluții

În primul rând, consideră Vasile Barbu, ar trebui rezolvată criza de resursă umană. „Și legea trebuie să aibă niște prevederi, astfel încât resursele umane din sănătate să fie adaptate nevoilor. Astăzi avem mai mulți chirurgi decât anumite specialități medicale. Dar, oricât de mult ai vrea, nu poți să faci chirurgie dacă nu ai celelalte specialități. N-ai medici ATI, de exemplu. Nu ai endocrinologi”. Și iată cum practicăm o medicină care nu este de calitate și care nu se înscrie în regulamentele siguranței pacientului.

În al doilea rând, o modificare a Legii Sănătății este așteptată de ani de zile și, cel mai probabil, vom aștepta încă pe atât. „De cel puțin 10 ani se tot discută despre asta, dar nu se întâmplă niciodată nimic. Eu urmăresc transparența decizională de la Ministerul Sănătății și  inclusiv paginile din agenda parlamentară. Ce să vă spun? Nu s-a făcut nimic!”, a mai punctat Vasile Barbu.