Marile spitale, în pragul falimentului. Universitar și Floreasca sunt printre ele. Un spital din Târgu Cărbunești a anunțat închiderea

Situație dramatică în București! Cel puțin cinci spitale se află în pragul falimentului. Nu mai au bani pentru a plăti salariile angajaților, nu mai au bani pentru achizițiile de medicamente, iar unele sunt îngropate în datorii de zeci de milioane. Sistemul sanitar din România a intrat în moarte clinică și are nevoie urgentă de resuscitare. Și, cum de ce ne este mai frică, exact de acel lucru nu scăpăm, în țară inevitabilul s-a produs deja: spitalul de urgență din Târgu Cărbunești, județul Gorj, a anunțat că-și va închide porțile. 

Spitalele din România, la limita subzistenței. Sursa foto: arhivă

Sănătatea a intrat incapacitate de plată,  iar sistemul se prăbușește ca un castel din cărți de joc. Zi de zi, puțin câte puțin, sub ochii noștri și fără ca cineva să intervină. „Sunt cinci spitale din București în situația în care nu mai au bani de salarii”, a precizat pentru „Adevărul” Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților. Aceasta a explicat faptul că din bugetul alocat de Casa Națională de Sănătate, ponderea salariilor este între 70 și 80%. „În Bucuresti este între 80 și 90% față de veniturile pe care le au, cu excepția Spitalului Foișor, care stă mai bine economic. Spitalul Universitar de Urgență București este în deficit financiar, Spitalul Floreasca, spitalele foarte mari, care au costuri ridicate și venituri limitate. Deci Spitalul Municipal, avem o problemă și cu Spitalul Elias, Sfântul Ioan, Spitalul Floreasca și Spitalul Bagdasar Arseni. Se apropie foarte mult Institutul Oncologic București și Institutul Clinic Fundeni și Institutul de Cardiologie CC Iliescu. Au costuri foarte mari”, a mai declarat Vasile Barbu.

O astfel de situație se întâlnește și la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”. „Ne descurcăm foarte greu”, a  mărturisit dr. Cătălin Apostolescu, managerul unității medicale. „La noi, ziua de salariu este pe data de 15 ale lunii. Și iată că suntem deja în data de 9 aprilie și încă aștept fila de buget de la Casa de Sănătate pentru luna martie. Ca să putem plăti salariile, dar deocamdată n-a sosit. Eu ar trebui să să trimit ordinele de plată către bănci vineri dimineață pentru ca salariile să poată intra pe 15, luni”, a explicat situația managerul. Acesta ne-a declarat că problema cu care se confruntă nu este de ieri de azi. „De câteva luni banii intră pe ultima sută de metri”, a mai spus el. 

Mai mult, Institutul ar putea rămâne fără firmă de pază. Tot din lipsă de bani. „Chiar astăzi am primit un mail de la firma de pază prin care am fost anunțat că, dacă nu voi achita sau nu voi veni cu un plan de eșalonare a datoriilor, voi rămâne fără paznici. Sperăm să nu se întâmple și să negociem. Dar, dacă ei se supără, își iau jucăriile și pleacă. Și o pot face chiar de mâine dacă vor. Iar această situație o avem și la serviciile de spălătorie, și la serviciile de pompieri. Riscăm să rămânem fără pompieri în caz de Doamne Ferește! Ce mă fac dacă-mi pleacă pompierii?”, se întreabă medicul.  

Trei motive pentru care spitalele se află în incapacitate de plată

Cum de s-a ajuns într-o astfel de situație? „Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să vorbim puțin despre cum se realizează bugetul unui spital”, continuă dr. Apostolescu. „Pentru că acești bani sunt alocați în funcție de anumite criterii care nu au mai fost actualizate de ani buni”. 

Prin urmare, explică managerul, în funcție de numărul de paturi, de numărul de medici și de specialitățile pe care le are, spitalul se angajează să efectueze un volum anume de servicii medicale, iar Casa de Sănătate se angajează să deconteze aceste servicii. Fiecare dintre acestea sunt plătite însă după o anumită formulă: numărul de pacienți care beneficiază de serviciul medical respectiv, plus un așa numit indicator tarif pe caz ponderat (TCP) care este în momentul de față 2.086 de lei. Al treilea indicator se numește indicele case-mix, care variază în funcție de diagnosticul pe care îl are pacientul. „Există un sistem care se numește „diagnosis-related group” (DRG)  unde aproape orice boală este trecută cu un anumit coeficient. Un guturai, de exemplu, are coeficient 0,2. Transplantul de cord are coeficient 16. Și se face un produs înmultindu-se numărul de pacienți cu tariful pe caz ponderat și cu indicele case-mix. În felul acesta, rezultă valoare contractului pe care spitalul îl are cu Casa Națională de Asigurări. Și din banii ăștia spitalul trebuie să plătească salarii, medicamente, reactivi, materiale sanitare, utilități etc”, continuă medicul. 

Toate bune și frumoase însă…ultima actualizare a tarifului pe caz ponderat a fost făcută în ianuarie 2023, când tariful precedent, cstabilit încă din 2018, s-a mărit cu 15,6%. „Însă, între anii 2020-2023 inflația a fost mai mare de 15% și din ianuarie anul trecut pană acum a depășit din nou acest procent. Un prim motiv de subfinanțare îl reprezintă acest tarif pe caz ponderat care nu este corelat cu inflația de acum”. 

Un al doilea motiv de subfinanțare îl reprezintă indicele case-mix ale cărui valori au fost stabilite în anii 2000 și nu au mai fost nici ele actualizate. „Numai că, între timp, standardele de calitate în medicină s-au modificat. De exemplu, în anul 2000, pentru a diagnostica și trata o pneumonie era suficient să facem o hemogramă, o radiografie pulmonară și, eventual, dădeam un tratament cu augumentin. În 2024, nici medicii și nici pacienții nu mai acceptă în diagnosticarea unei pneumonii o simplă radiografie. Vor tomografie computerizată, vor stabilirea cu precizie a diagnosticului care înseamnă prelevarea de culturi, teste de PCR care ajung și la 1.000 de lei testul. De asemenea, nu mai tratezi cu ampicilină pentru că bolnavul are rezistență microbiană și trebuie să folosesc antibiotice și mai puternice și mai scumpe”, continuă managerul de la Balș. 

Mai mult, spune medicul, de atunci și până acum au apărut entități patologice noi, care nu apar în sistemul „diagnosis-related group” (DRG) . „Sepsis-ul, de exemplu. Eu, dacă am un pacient cu sepsis pentru care cheltuiesc uneori zeci de mii de lei, alteori chiar și 100 de mii de lei (sunt metode noi de tratament, cu ventilație mecanică, cu dializa, cu filtre speciale care rețin toxinele microbiene) primesc din partea Casei de Sănătate undeva la 3.000 de lei. Dar cheltuiesc 100.  Prin urmare, inclusiv acest indice case-mix trebuie actualizat”, explică dr. Cătălin Apostolescu. 

Apoi, mai spune acesta, după pandemia de Covid, „lumea fuge de spital. Prin urmare, adresabilitatea majorității spitalelor a scăzut. Și devine foarte greu în aceste condiții să-ți îndeplinești valorile din contract”. 

Nu în ultimul rând, contractul cu Casa de Sănătate se semnează, teoretic cel puțin, în luna decembrie pentru a intra în vigoare începând cu anul viitor. „Dar iată că suntem în aprilie și încă nu a fost semnat noul contract. Abia de la 1 iulie va intra în vigoare”, mai spune managerul de la Balș. Iar în decembrie va expira din nou. 

După ce ne-a conturat atât de sumbru situația în care se regăsește Institutul Matei Balș, l-am întrebat pe Cătălin Apostolescu cum se descurcă în astfel de condiții. Răspunsul a fost scurt și răspicat. „Greu. Foarte greu. Negociem cu fiecare furnizor la sânge ce ne livrează și prețurile respective, încercăm să renunțăm la unele analize care se făceau rar și nu erau foarte importante, încercăm să găsim medicamentele cele mai ieftine. Dai banii unui furnizor care te amenință că nu-ți mai livrează nimic și îl amâni pe altul..și așa mai departe..Ce să vă spun? Este o jonglerie permanentă. Iar problema pleacă de la modalitatea de construire a bugetului cu doi indicatori care nu mai țin pasul cu vremurile”. 

Apoi, mai este un aspect asupra căruia a insistat medicul. „Să spunem că eu negociez cu Casa un contract de 10 milioane de lei. Dacă reușesc să realizez servicii medicale în valoare de nouă milioane, primesc nouă milioane. Dacă realizez servicii în valoare de 11 milioane, primesc 10. Practic, tot ce am depășit nu mi se plătește. Asta înseamnă că dacă eu am o lună proastă, nu pot recupera în lunile următoare. E corect, oare?”, se mai întreabă medicul. 

Situația similară și la spitalele din țară

Situația spitalelor din București se regăsește și în țară, mai exact la Brașov. În februarie anul acesta,  spitalul județean fost și el pe punctul de a se închide. Colapsul de atunci a fost evitat în ultimul moment, prin negocieri cu furnizorii și...economie la aproape orice.  „Am sistat  intervențiile chirurgicale programate timp de trei zile. Asta, în cazul în care ar fi apărut vreo urgență majoră să avem cum să intervenim și cu ce să lucrăm”, ne-a explicat decizia managerul unităţii sanitare, dr. Emil Mailat. Deși a depășit acel moment de criză, spitalul supraviețuiește la limită, de pe-o zi pe alta și de la o săptămână la alta. „De atunci, nu s-a schimbat mare lucru. În afară de faptul că avem și mai mulți pacienți. Suntem în aceeași situație, cu lipsuri financiare și datorii către furnizori”, ne-a mai declarat acesta. 

La spitalul din Lugoj, situația pare puțin mai bună. Dr. Ionuț Cocoș a explicat pentru „Adevărul” că, din punct de vedere financiar, se află pe linia de plutire. „Doar cu banii pe care i-am primit de la Casa de Sănătate probabil nu m-aș fi descurcat. Noi am fost sprijiniți în ultima perioadă și de cei de la Consiliul Local. Aadunându-se bani de la ei, plus sumele decontate de Casă, reușim să supraviețuim. Suntem pe linia de plutire. Nu stăm minunat nici noi, nu suntem pe plus,  dar nici nu am întâmpinat foarte multe lipsuri în ultima perioadă. A fost un mix bun: și Casa de Sănătate, și autoritățile locale. Însă, ce s-ar putea face în plus…ne-am întâlnit în ședințe lunare tocmai pentru a evita să ajungem în colaps. Ce am putea face să îmbunătățim lucrurile? Am descoperit, de exemplu, o problemă de ordin financiar la tariful pe caz ponderat”, aduce managerul în discuție aceeași problemă cu care se confruntă, de altfel, toate unitățile sanitare din România. „Tariful acesta nu a mai fost modificat de niște ani buni. Noi primim în jur de 1.400 de lei pentru fiecare caz rezolvat. Însă, de-a lungul anilor, prețurile la medicamente au crescut, odată cu inflația. Totul costă mai mult acum, de la medicamente, la consumabile. Indiferent că noi cheltuim pentru cazul respectiv 10.000 de lei, noi tot 1.400 de lei primim. Această sumă nu mai ține pasul cu cheltuielile reale”, explică situația dr. Ionuț Cocoș.

Un spital nu poate da faliment. Nu e societate comercială

Cu banii pe care spitalele îi primesc de la Casa de Sănătate, indiferent cât de bine ar fi aceștia administrați, unitățile medicale abia reușesc să supraviețuiască. Dacă nu cumva se închid cu totul. Este și cazul spitalului de urgență din Târgu Cărbunești, județul Gorj, al cărui manager a anunțat public falimentul unității.  „Am anunțat personalul că nu mai avem bani, pentru că salariile consumă 99% din buget”, a declarat pentru HotNews dr. Sorin Mehedințu. Acesta susține că spitalul are un buget de 83 de milioane de lei însă aproape toți banii se duc pe salariile angajaților. „Cheltuielile totale depășesc veniturile”, a mai spus acesta.  Și, ca să arate că lucrurile sunt cât se poate de serioase, managerul  a convocat medicii într-o ședință și i-a anunțat că unitatea spitalicească își duce ultimele zile.

„Nu poate fi vorba de faliment. Într-adevăr, este o dificultate financiară, dar aici statul intervine, pentru că legislația nu permite falimentarea spitalelor publice”, a explicat pentru „Adevărul” Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților. „Dacă un manager s-a exprimat așa, a fost o exprimare nefericită, pentru că nu poate intra în faliment. Sunt spitale care au 90% pondere salarială. Așa este, dar nu avem o legislație care să permită falimentul, pentru că ele nu sunt socotite societăți comerciale. Acest manager nu cunoaște legislația. La un moment dat, Guvernul trebuie să intervină. Probabil că nu mai primesc pacienți, asta e altă chestiune, pentru că nu au medicamente, nu au materiale sanitare. Creează un blocaj”, a mai comentat situația Vasile Barbu. 

Președintele Asociației Pacienților a precizat că aproape toate spitalele din țară se confruntă cu probleme financiare. „ Absolut toate spitalele au datorii, au probleme financiare, au probleme de limitare a achizițiilor de materiale sanitare chiar pentru intervenții medicale cuprinse în programele naționale. Toate sunt în criză de bani, dar în faliment nu se poate”, a mai spus acesta. 

Vasile Barbu consideră că în cazul spitalului din Târgu Cărbunești ar fi vorba, mai degrabă, despre o incapacitate de plată a furnizorilor și a salariilor. „Pentru a intra efectiv în faliment, medicii și furnizorii ar trebui să deschidă la Judecătorie o procedură de insolvență. Managerul nu știe care e legislația. Primul pas e declararea insolvenței, și asta se declară în urma furnizorilor și a medicilor care nu și-au primit salariile. Dar vor plăti de la Guvern, întotdeauna, știți foarte bine, că s-au pansat tot felul de chestii. Declarațiile de acest fel sunt neprofesioniste, majoritatea managerilor stau rău cu pregătirea în managementul spitalicesc. E un avertisment, e curajos, pentru că în baza declarației îl poate destitui. El nu poate să spună că închide spitalul, pentru că nu ai cum să faci asta. Și nici în București nu se va închide”, a mai precizat Barbu. 

Ce ar trebui făcut pentru a redresa sistemul de sănătate? „O redesenare a sistemului de  contractări pe care să-l aducem la zi. Să-l actualizăm. Avem un Institut Național de Management Sanitar care este responsabil de toată această formulă de calcul. Și trebuie să aducă la zi, la nivelul anului 2024 patologiile care există acum și standardele de calitate care se cer acum”, consideră dr. Cătălin Apostolescu.