Războiul nevăzut al agenţilor acoperiţi pe frontul transilvan

În august 1916, echipe de agenţi români treceau Carpaţii pentru a recruta informatori, dar şi pentru a anihila operaţiunile de spionaj ale Austro-Ungariei "Căpitanul de istorie"

În august 1916, echipe de agenţi români treceau Carpaţii pentru a recruta informatori, dar şi pentru a anihila operaţiunile de spionaj ale Austro-Ungariei

"Căpitanul de istorie" abordează azi un subiect captivant: rolul şi soarta agenţilor acoperiţi pe frontul pentru eliberarea Transilvaniei de sub ocupaţia austro-ungară. Citim despre ei cu mândria de a fi român, dar, din nefericire, mai aflăm şi că s-au stins în singurătate şi anonimat...

După declaraţia de război a României către Austro-Ungaria (14/27 august 1916), în contextul trecerii Armatei Române în Transilvania, pentru eliberarea pământului strămoşesc, în teritoriul până atunci ocupat s-a hotărât înfiinţarea de servicii poliţieneşti care să asigure o bună informare a autorităţilor române în general, a armatei în special, cu privire la: mişcările, sprijinul primit din partea etnicilor maghiari, logistica inamicului şi starea de spirit a populaţiei.

Celula de la Braşov

În baza Ordinului ,,SECRET'' nr. 25/18 august 1916, al Marelui Cartier General - Secţia I-a, Biroul Informaţiunilor, în care se menţionează că, ,,în urma trecerii peste Carpaţi a trupelor noastre'', se hotărăşte înfiinţarea unui ,,Serviciu de Informaţiuni şi Contraspionaj'' la Braşov. În esenţă, era vorba de o echipă de opt poliţişti (între care şi comisarul Dragomir, subcomisarul T. Ionescu, agenţii V. Scârneciu şi I. Nemeş), care aveau sarcina de a lucra pentru descoperirea celor care spionau şi totodată de a ajuta prefectul în îndeplinirea îndatoririlor poliţieneşti. Poliţiştii urmau să recruteze ,,cu cea mai mare băgare de seamă'' agenţi-informatori, ştirile urmând a fi transmise telegrafic, telefonic, prin notă sau prin curieri-biciclişti. O altă echipă urma să pătrundă în Transilvania pe Valea Oltului, spre Sibiu, şi formaţiuni similare vor ajunge în zilele următoare la Borsec, Orşova, Tălmaciu, Miercurea-Ciuc, dar şi în Moldova. I. Staicu, poliţaiul din Vârciorova, este numit şeful echipei (brigăzii de Siguranţă) în ţinutul Orşova, având în subordine pe agenţii I. Conciatu, G. Iovin şi Tr. Birăescu, iar Vasile Bart, şeful Poliţiei Câineni, urma să plece, însoţit de o echipă, pe Valea Oltului, spre Sibiu. În ansamblu, poliţiştii din centrele Orşova, Petroşani şi Tălmaci acţionau în sectorul Armatei I-a, cei din Braşov în sectorul Armatei a II-a, iar cei din Borsec şi Miercurea-Ciuc al Armatei de Nord. Salariile celor pe care-i vom numi generic agenţi acoperiţi erau cuprinse între 30 şi 250 lei, bani la care se adăuga 50 lei primă de echipare şi… un revolver. Întreg personalul activa în zona armatei de operaţiuni şi se afla sub controlul disciplinar al subdirectorului Siguranţei Generale, lt. col. N. Stan Emanuel, ataşat la Marele Cartier General. Suntem în plin război şi cred că oricine înţelege că misiunea poliţiştilor era de cea mai mare importanţă.

Umilinţă şi prostie

La 25 martie 1917, Echipa de Siguranţă Ungheni prezenta un raport de activitate al ,,Centrului de Informaţii Cicsereda'', adresat cunoscutului director Iancu Panaitescu, o mare personalitate a Poliţiei noastre, puţin cunoscută. Perioada la care se făcea referinţă era de la înfiinţare (14 septembrie 1916) şi până la sfârşitul anului. De la început, N. Drăguţescu, director de poliţie clasa I, menţionează cum au fost primiţi de generalul Constantin Prezan ,,într-un mod cât se poate de afabil, arătându-ne importanţa misiunei noastre, îmbărbătându-ne la muncă serioasă şi devotament''. Din păcate, subordonaţii viitorului mareşal se vor comporta cu poliţiştii în mod cu totul neprofesionist, dezonorant pentru un militar şi umilitor pentru agenţi. Fără a generaliza, vorbim în cele ce urmează de o situaţie ocolită în scrierile istorice nesincere, în care ofiţerii de armată s-au comportat cel puţin nedemn. Asta ca să nu spunem mai mult. Documentele de care vorbim se găsesc la Arhivele Naţionale, Fond Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale. În acest sens, menţionăm dosarul nr. 16/1916 cu privire la organizarea poliţienească a teritoriilor cucerite în 1916 în ceea ce priveşte Serviciul de Informaţiuni şi Contraspionaj.

Militarii "încurcă-lume"

Agenţii transilvăneni erau deseori folosiţi de ofiţerii de armată ca interpreţi (traducători) din maghiară şi germană la eliberarea biletelor de liberă trecere pentru etnicii unguri, evident, fiind astfel deconspiraţi. Acţionând cu preponderenţă în satele ungureşti, care manifestau ,,o ţinută ostilă faţă de armata noastră'', agenţilor nu li se dădeau nici măcar căruţe, astfel încât ,,eram nevoiţi a parcurge distanţe destul de mari pe jos''. Totodată, ,,militarii se amestecau necompetent în intimităţile noastre, punându-ne formale piedici''. Iată un prim exemplu. După ce, pe baza materialului informativ acumulat, poliţiştii au cerut arestarea unei ,,ovreice maghiare'', Franciska Grosberg, stabilită de puţin timp în Miercurea-Ciuc, care era amanta maiorului Viola dintr-un regiment de honvezi, despre care aveau informaţii că se ocupă cu spionajul, maiorul Predescu, comandantul unui batalion din Regimentul 50 şi numit totodată comandant al pieţei, a refuzat să o aresteze. Mai mult, el îl ia pe şeful agenţilor acoperiţi, N. Drăguţescu, şi pe un soldat evreu în chip de translator, merge la femeie acasă şi-i spune ,,să nu aibă nicio teamă de noi, fiindcă, atâta vreme cât va fi dânsul aici, nu i se va întâmpla nimic''. Poliţistul încheie astfel revoltat: ,,Este evident cât de mare a fost umilirea noastră, ce a trebuit să îndurăm în faţa acestei spioane, care-şi găsise protector un maior român''. Nu a fost singurul caz. Maria Panci şi Ana Oprea, semnalate de agenţi ca spioane, erau ,,prostituate pentru gradele inferioare'', riscul ca inamicul să afle mişcările Armatei Române fiind astfel foarte mare.

Vasile Fenăsoiu, ,,ungur catolic'', primar în Slănic Moldova, înscria în acte nou-născuţii cu nume… maghiare, iar când i s-au cerut târnăcoape pentru săparea tranşeelor, a îndemnat locuitorii să refuze. Condamnat pentru fals în acte publice, la apel din dosar dispare chiar… corpul delict! Spionaj făcea şi evreul Leon Paltin, directorul fabricii Negropontes de lângă Grozeşti, iar Maria Conţu (fostă Kezdivasarhedly) s-a îmbătat de bucurie că satul Casin a fost evacuat, spunând: ,,Lasă, lua-o-ar dracu de Românie, o să dea de dracu, căci o să o împingă ungurii până la Siret''. La ungurul Andrei Fikes s-au găsit schiţe de tranşee, hărţi şi dinamită, iar dra Negropontes l-a transferat ,,ca pedeapsă'', de la moşia Grozeşti la Roznov.

Agenţii propun, militarii nu dispun

Tot fără urmări a rămas semnalarea ca spion a lui David Zukerman, administrator al exploatării pădurii şi fabricii de cherestea Tisa. Împotriva tuturor acestora, semnalaţi şi documentaţi informativ de poliţişti, militarii n-au adoptat nicio măsură. Intrate în ţară în mod fraudulos, Maria Kubini şi fiica sa se stabiliseră în mod suspect în Moineşti, unde ,,se ţineau de baluri cu ofiţeri'', erau ,,intime'' cu sublocotenentul Iosif Bagovan, iar când acesta e rănit, deşi tânăra era logodită cu el, îl părăseşte pentru slt. Rădulescu, care-i punea la dispoziţie trăsura şi ordonanţa. Vă reamintesc că suntem în război, nu la balul protipendadei! Şi în vreme ce soldaţii degerau în tranşee, cuconetul beneficia de trăsuri şi valeţi. Facem o scurtă paranteză: să ne reamintim că în cel de-al Doilea Război Mondial, în repetate rânduri, generalul (ulterior mareşalul) Ion Antonescu a luat drastice măsuri de reducere şi desfiinţare a acestor posturi călduţe de ordonanţe, care ajunseseră la proporţii nebănuite, o adevărată pecingine. După ce poliţiştii le documentează activitatea, sunt în cele din urmă arestate ,,din ordin superior'', li se descoperă un indicator alfabetic secret, adrese de gradaţi şi peste 70 de scrisori din Ungaria, unele cu un oarecare Katz, prizonier austriac din Rusia, probabil comunistul Dobrogeanu-Gherea. Asupra lor s-a găsit şi o scrisoare semnată cu numele conspirativ ,,Cocuţa'', dar expediată de sublocotenentul Bogdan, prin care-i comunica mişcările Regimentului 4 Vânători. Altă situaţie: semnalat ofiţerilor români că întocmea rapoarte către patrulele ungureşti, cerând arestarea locuitorilor filo-români, Istvan Balogh este numit primar în Várdatfalva! Fără comentarii!

Hrană din rămăşiţe

Poliţiştii luau hrana ,,din rămăşiţele soldaţilor, prin bani sau prin tutun'', nu aveau bani pentru informatori, în condiţiile în care inamicul ,,plătea orice nimic cu sute de lei'', deghizarea nu s-a putut face din pricina lipsei de haine. S-au întâmplat deseori cazuri în care erau alungaţi, coborâţi din trenuri, siliţi să prezinte militarilor şi personalului CFR carnetele de recunoaştere ceea ce evident că-i deconspira. Cel mai adesea se făcea haz la vederea actelor lor, ,,zâmbind cu compătimire şi dispreţ''. Un agent a fost coborât de trei ori din tren, deşi arătase carnetul, instituţiei lor nu i se dădea de către autorităţile militare nicio importanţă, niciun concurs eficace.

Prin comportarea neprofesionistă şi iresponsabilă a unor ofiţeri ai Armatei Române, munca extrem de grea a agenţilor acoperiţi, desfăşurată pe un teritoriu necunoscut şi într-un mediu categoric ostil, a fost pur şi simplu nesocotită şi, pe alocuri, sabotată. Şi asta nu neapărat în detrimentul Poliţiei, cât al interesului naţional, care întotdeauna trebuie să primeze!

După toată umilinţa îndurată de agenţii speciali, ei n-au primit nicio recompensă morală sau materială. Pantalonul lor n-a avut vipuşcă din aceea lată! Nu li s-a intonat imnul. Picioarele lor n-au călcat pufoasele covoare în palate. Azi, în dispreţul românilor oneşti, multora din marii infractori autohtoni le atârnă în piept decoraţii ale statului român. Când se va scrie istoria perioadei pe care o traversăm, urmaşii ne vor blestema. Atunci am avut bărbaţi cu adevărate contribuţii la viitorul acestei ţări şi aceştia s-au stins în singurătate şi anonimat...

Este evident cât de mare a fost umilirea noastră, ce a trebuit să îndurăm în faţa acestei spioane, care-şi găsise protector un maior român
din raportul agentului N. Drăguţescu

În urma trecerii peste Carpaţi a trupelor noastre s'a hotărât a se înfiinţa câte un serviciu de informaţiuni şi contraspionaj, în diferite localităţi
Ordinul Marelui Cartier General din 23 august 1916