Analiză Pare un moft, dar nu e. Cât de importantă este consilierea psihologică în cazul bolnavilor de cancer: „Pacientul trece prin cinci faze”

Guvernul României a aprobat, la propunerea Ministerului Sănătății, decontarea serviciilor psihologice pentru pacienții oncologici. Este o decizie istorică, care marchează recunoașterea oficială a faptului că lupta cu cancerul nu înseamnă doar medicamente și tratamente, ci și sprijin emoțional. Specialiștii atrag atenția că acest pas va schimba fundamental atât viața pacienților, cât și a familiilor lor.

Consilierea psihologică, vitală în cazul pacienților oncologici FOTO Shutterstock

Într-o mișcare semnificativă pentru sistemul de sănătate românesc, Ministerul Sănătății a anunțat, oficial, că serviciile psihologice vor fi decontate prin sistemul public de sănătate pentru pacienții oncologici. Această decizie subliniază recunoașterea importanței sprijinului emoțional în tratamentul cancerului, nu doar a intervențiilor medicale.

„Până acum, pacienții bolnavi de cancer au fost nevoiți să ducă o dublă luptă – cu boala și cu lipsa accesului la sprijin psihologic. De astăzi, România recunoaște oficial că tratamentul complet al cancerului nu înseamnă doar medicamente, intervenții chirurgicale sau radioterapie, ci și suport emoțional”, a anunțat ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete.

Noua lege prevede o implementare etapizată. Până la 30 iunie 2026, orice psiholog va putea oferi sprijin pacienților oncologici, pe baza recomandării medicului specialist. Începând cu 1 iulie 2026, doar psihologii cu formare în psihoncologie vor putea lucra în sistemul public, pentru a garanta calitatea serviciilor.

Psiho-oncologia: unul dintre cele mai grele domenii

Într-un interviu exclusiv Adevărul, psihologul Oana Cueșdeanu, cu o experiență de 18 ani în domeniu a vorbit despre necesitatea unui curs special de formare, indiferent că vorbim despre debutanți sau profesioniști cu vechime.

„Ce aduce nou este faptul că forțează psihologii să se formeze și pe psiho-oncologie. Există cursuri speciale, pe lângă tot ce ai ca și specializări, pentru că este unul dintre cele mai grele domenii în zona aceasta, de psihologie”, susține specialista.

Întrebată dacă, la ora actuală, există suficienți specialiști pregătiți pentru această ramură specifică, ea susține că „deocamdată nu”. Văzând însă partea plină a paharului, există formatori care organizează cursuri de specializare. Chiar și cu aproape două decenii de practică, psihologul recunoaște că a avut nevoie de un astfel de curs. Un alt aspect important asupra căruia a atras atenția este și că facultățile de psihologie nu au această materie inclusă în programă.

„Eu am făcut, recent, un curs de specializare, deși am 18 ani de experiență. În acești ani am văzut foarte mulți pacienți cu cancer, dar acum, lucrând cu o clinică specializată strict pe partea aceasta, am făcut un curs de 6 luni pe psihooncologie, ceea ce ne aduce un plus valoare. Pentru debutanți ar fi mult mai indicate astfel de cursuri, nu înțeleg de ce nu sunt puse în facultate, dar asta este o altă problemă”, ne-a spus Oana Cueșdeanu.

Activitatea cu pacienții oncologici vine la pachet și cu un indice de stres semnificativ mai mare decât în practica obișnuită.

„Indicele de stres este mult mai mare și pentru specialist, pentru că poveștile de viață sunt mult mai zgomotoase decât ce auzi, în mod normal, în cabinet”, punctează experta.

Exemple de astfel de cursuri de formare:

- Asociația „Restart la Viață” organizează cursuri de specializare în psiho-oncologie, acreditate de Colegiul Psihologilor din România, care oferă 110 credite profesionale. Aceste cursuri se desfășoară online, începând cu septembrie 2025, și sunt destinate psihologilor care doresc să se specializeze în acest domeniu.

- De asemenea, Asociația „Smart PSI” oferă un curs de specializare în psiho-oncologie, acreditat de Colegiul Psihologilor din România, care acordă 20 de credite profesionale.

- Clinica „Lidia Stoica” din București este una dintre puținele clinici specializate în psiho-oncologie din România, oferind servicii psihologice dedicate pacienților cu afecțiuni oncologice. Aceasta funcționează din 2018 și este una dintre puținele entități care se concentrează exclusiv pe acest domeniu.

Povara emoțională: cele cinci etape prin care trece un pacient

Fiecare pacient aduce cu el nu doar simptomele fizice ale bolii, ci și frici intense, vinovății, traume familiale și anxietăți legate de viitor. Psihologul se află în prima linie a acestor experiențe, fiind martor la momente de disperare și incertitudine, dar și la povești de curaj remarcabil.

Psihologul explică traseul interior al pacienților, inspirat din bine-cunoscutul model al lui Kübler-Ross, dar adaptat la realitatea oncologică.

„Din punct de vedere emoțional, pacientul trece prin cinci faze”, a explicat Oana Cueșdeanu, până la momentul în care acceptă situația în care se află. Iată care sunt acestea:

• Șocul: „În momentul în care află diagnosticul, pacientul este în stare de șoc, motiv pentru care creierul nu poate procesa informațiile foarte corect. Nu înțelege nici diagnosticul, nici pașii de tratament. Psihologul vine și îl sprijină în a se acomoda cu ideea unei vieți noi.”
• Furia: „Ulterior, intră într-o fază de frustrare, fiind un punct foarte important pentru că îl tranzitează spre acceptare. Vedem pacienți foarte iritați și furioși și e important ca psihologul să fie acolo și să îi sprijine.”
• Vinovăția: „Gradul de vinovăție este colosal, emoție care îl blochează în demersurile pentru tratament. De multe ori amână să facă ce ar trebui.”
• Negocierea: „Pacientul începe să se gândească unde a greșit de s-a îmbolnăvit și caută explicații pentru a-și reda un sentiment de control.”
• Tristețea/Depresia: „Este o etapă complexă, pentru că încep să-și dea seama că viața s-ar putea să se scurteze și că nu mai pot face lucrurile pe care și le-au propus.”
• Acceptarea: „Într-un final, ajung la zona de acceptare, însemnând să înțeleagă că sunt într-o zonă de boală cronică și au de făcut anumite tratamente, dar au o echipă medicală și există soluții.”

Viața de cuplu, afectată de cancer

Cancerul poate reprezenta o grea lovitură și în ceea ce privește viața de familie. Relațiile de cuplu sunt puse la încercare în perioada tratamentului și nu toate reușesc să supraviețuiască. Psihologul Oana Cueșdeanu a venit cu un exemplu concret.

„O pacientă care este diagnosticată cu cancer de sân și își pierde sânii, acest lucru va aduce schimbări majore la nivelul relației de cuplu. De multe ori, partenerul nu este capabil să susțină femeia și atunci intervin divorțuri. Lucrurile se amplifică și se complică foarte mult, pe perioada tratamentului”, povestește ea.

Datele internaționale susțin aceste observații: femeile cu cancer au șanse mai mari să se separe sau să divorțeze comparativ cu bărbații, cu rate de până la 20% în cazul femeilor diagnosticate cu tumori agresive sau cu tratamente mutilante.

De partea cealaltă, în cazul bărbaților, rata divorțurilor este de aproximativ 2–3%.

Dacă facem referire doar la cancerul mamar, studiile arată că pierderea esteticii corpului și schimbările hormonale contribuie semnificativ la tensiuni în cuplu.

Lipsa sprijinului emoțional din partea partenerului poate conduce la izolare, depresie și chiar la amânarea tratamentului, reducând astfel șansele de supraviețuire. Studiile arată că 57% dintre separările în cuplurile afectate de cancer au legătură directă cu boala, iar impactul psihologic asupra deciziei de a divorța este evaluat la peste 80% .

În acest context, lupta nu mai este doar cu boala fizică, ci și cu depresia. Consilierea psihologică devine esențială pentru o șansă mai mare a pacientului la vindecare.

„Rolul nostru, al psihologilor, este în procent de 50%. Odată ce ai un pacient cu elemente depresive, care nu se poate ridica din pat să meargă să-și facă tratamentul și amână acest lucru, îi scad foarte mult șansele de supraviețuire”, susține Oana Cueșdeanu.

Impactul bolii asupra membrilor familiei

În același timp, oamenii dragi, membrii familiei pacientului și, cu atât mai mult copiii, au de dus o luptă crâncenă. Psihologul Oana Cueșdeanu atrage atenția și asupra situațiilor tragice: familii care se destramă și copii care rămân fără sprijin parental.

„Nu numai pacienții sunt punctul nostru de interes, ci și aparținătorii. Mă refer la membri familiei, la copiii pacienților oncologici. Sunt mame singure care au copii în grijă. Chiar zilele trecute am pierdut o mamă al cărei copil de 16 ani a rămas singur. Este o problematică către care ar trebui să ne orientăm puțin mai serios”, spune specialista.

Decizia ministerului, o măsură așteptată și necesară

Adesea, mersul la psiholog implică și costuri generoase, pe care puțini și le pot permite. Cu atât mai mult cu cât au de suportat prețul substanțial al tratamentelor oncologice. Noua lege care decontează serviciile psihologice pentru pacienții oncologici este văzută de specialiști ca un pas esențial în accesibilizarea tratamentului complet al cancerului.

„În cabinet, numărul pacienților cu cancer nu este atât de mare pentru că ar trebui să-și suporte singuri cheltuielile, ceea ce este imposibil, dat fiind faptul că tratamentele sunt extrem de scumpe. Odată cu acest program, bineînțeles că numărul pacienților va crește. Legea este foarte binevenită, noi și așteptam asta. (...) Numărul pacienților crește considerabil”, afirmă Oana Cueșdeanu.

În cadrul clinicii private unde activează, există deja un program special, lansat luna aceasta, prin care psihologul ajunge direct la patul bolnavului. Costurile sunt, de asemenea, suportate de CNAS. Există, de asemenea, un grup de Facebool unde pacienții și aparținătorii primesc susținere constantă, inclusiv în afara programului clasic de terapie.

„Beneficiile sunt majore, pentru că avem și aparținători, pe lângă pacient. Deja lucrurile sunt foarte funcționale, suntem adunați într-o comunitate. Venim înspre ei și în afara orelor de program. Găsim soluții ca să îi ținem ancorați de noi, ceea ce le scade foarte mult nivelul de anxietate. Ei simt că fac parte dintr-o comunitate, nu doar în timpul tratamentului, ci și când sunt acasă singuri și speriați de fiecare simptom”, spune psihologul.

Posibila discrepanță dintre rural și urban

Pe de altă parte, accesul la sprijin psihologic nu este uniform între marile orașe și mediul rural. Oana Cueșdeanu, subliniază dificultățile cu care se confruntă pacienții din zonele rurale.

„La noi în clinică reușim să vedem și pacienți care vin din mediile rurale, dar aduși de către copiii lor. Într-adevăr, auzim de la acești pacienți lucruri legate de cunoștințele lor care nu reușesc să meargă la spital. Sunt foarte mulți oameni care nu reușesc să fie implementați în astfel de programe și atunci, categoric, le este mult mai greu”, spune ea.

Această discrepanță evidențiază necesitatea unor strategii suplimentare, precum crearea de centre locale de consiliere sau sesiuni online pentru pacienții care nu pot ajunge fizic la clinici.

Ministrul Rogobete a menționat că, în perioada următoare, Ministerul Sănătății și CNAS vor colabora cu organizațiile profesionale și societățile medicale pentru implementarea rapidă și coerentă a noilor măsuri, ceea ce ar putea reduce acest decalaj dintre urban și rural.