Ce se află sub gheața celei mai mari insule din lume. Pământul le-a ascuns aici dintr-un motiv anume

Groenlanda, cea mai mare insulă a planetei, adăpostește unele dintre cele mai bogate rezerve de resurse naturale cunoscute la nivel global. Sub kilometri de gheață se află materii prime esențiale pentru economia modernă, inclusiv pentru tranziția energetică, dar și resurse clasice precum petrolul și gazele naturale.

Groenlanda, râvnită de SUA/FOTO:Arhiva

Printre acestea se numără materiile prime critice – litiu și elemente din grupa pământurilor rare – indispensabile pentru baterii, turbine eoliene, vehicule electrice și alte tehnologii „verzi”. Totodată, Groenlanda deține metale valoroase și rezerve semnificative de hidrocarburi.

Resurse strategice sub calota glaciară

Cercetările indică faptul că cel puțin trei zăcăminte de pământuri rare aflate sub gheață ar putea fi printre cele mai mari din lume ca volum. Acestea ar putea juca un rol crucial în producția de baterii și componente electrice necesare tranziției energetice globale, scrie The Conversation.

Interesul pentru potențialul Groenlandei a determinat Danemarca și Statele Unite să investească masiv în studii privind fezabilitatea economică și impactul de mediu al exploatării. Potrivit US Geological Survey, nord-estul Groenlandei – inclusiv zonele acoperite de gheață – ar putea conține echivalentul a aproximativ 31 de miliarde de barili de petrol, o cantitate comparabilă cu rezervele dovedite totale de petrol ale Statelor Unite.

Doar mai puțin de 20% din suprafața Groenlandei este lipsită de gheață, deși această zonă este aproape de două ori mai mare decât Regatul Unit. Acest lucru alimentează ipoteza că sub calota glaciară s-ar putea afla rezerve încă neexplorate de dimensiuni considerabile.

O istorie geologică rar întâlnită

Concentrarea excepțională de resurse este rezultatul unei istorii geologice extrem de complexe, care se întinde pe parcursul a patru miliarde de ani. În Groenlanda se găsesc unele dintre cele mai vechi roci de pe Pământ, dar și formațiuni neobișnuite, precum blocuri masive de fier nativ sau structuri kimberlitice purtătoare de diamante, descoperite încă din anii 1970.

Din punct de vedere geologic, Groenlanda este un caz rar: aici au avut loc toate cele trei procese majore prin care se formează resursele naturale – orogeneza (formarea munților), riftingul (extinderea scoarței terestre) și activitatea vulcanică.

Perioadele îndelungate de formare a munților au creat falii în care s-au acumulat aur, rubine și grafit. Acesta din urmă este esențial pentru bateriile litiu-ion, însă rămâne relativ puțin explorat comparativ cu marii producători globali.

Petrol, gaze și metale

Cea mai mare parte a resurselor Groenlandei provine din episoadele de rifting, inclusiv din perioada în care Oceanul Atlantic a început să se formeze, în urmă cu aproximativ 200 de milioane de ani. Bazinele sedimentare de pe uscat, precum Jameson Land, sunt considerate promițătoare pentru petrol și gaze, într-un mod similar platoului continental norvegian.

Totuși, costurile extrem de ridicate au limitat explorările comerciale. Cercetări recente sugerează existența unor sisteme petroliere extinse și în largul coastelor Groenlandei.

În aceste bazine se găsesc și metale precum plumb, cupru, fier și zinc, exploatate local, la scară redusă, încă din secolul al XVIII-lea.

Metalele rare și miza globală

Deși Groenlanda nu este la fel de activă vulcanic precum Islanda, multe dintre materiile sale prime critice sunt legate de episoade vulcanice din trecut. Elemente rare precum niobiu, tantal și yterbiu au fost identificate în roci magmatice.

În mod special, se estimează că sub gheața Groenlandei s-ar afla rezerve de disprosiu și neodim suficiente pentru a acoperi peste un sfert din cererea globală viitoare – aproximativ 40 de milioane de tone. Aceste elemente sunt vitale pentru motoare electrice, turbine eoliene și tehnologii nucleare, fiind totodată dificil de procurat pe piața globală.

Exploatarea unor zăcăminte cunoscute, precum Kvanefjeld din sudul Groenlandei, ar putea influența semnificativ piața mondială a pământurilor rare.

O dilemă dificilă

Tranziția energetică globală a apărut ca răspuns la pericolele arderii combustibililor fosili. Însă schimbările climatice accelerează topirea gheții Groenlandei, făcând accesibile resurse care până de curând erau inaccesibile.

Din 1995, o suprafață comparabilă cu cea a Albaniei a rămas fără gheață, iar ritmul topirii este în creștere. Tehnologiile moderne – precum radarul de penetrare a solului – permit cartografierea precisă a rocilor de sub până la doi kilometri de gheață, dar explorarea și exploatarea sustenabilă rămân extrem de dificile.

Aici apare o dilemă majoră: ar trebui Groenlanda să-și valorifice noile resurse pentru a sprijini tranziția energetică globală? Sau exploatarea acestora ar accelera distrugerea mediului, topirea gheții și creșterea nivelului mării, punând în pericol chiar comunitățile de coastă ale insulei?

În prezent, activitățile miniere sunt strict reglementate de autoritățile groenlandeze, în baza unor legi vechi de decenii. Totuși, presiunile pentru relaxarea acestor reguli ar putea crește, pe fondul interesului tot mai accentuat al Statelor Unite și al altor actori globali față de viitorul strategic al Groenlandei.