Interviu Peste 30 de femei, ucise de la începutul anului. De la relații toxice la femicid: un psiholog explică primele semnale de alarmă
0„O relație toxică începe înainte de a fi începută”, spune Diana Pîrje, psiholog clinician, autor și trainer pentru femei, într-un interviu pentru Adevărul. Afirmația ei ar putea părea abstractă, dar descrie perfect punctul de pornire al unei traume colective tăcute în România: violența în cuplu, care, netratată, escaladează. Uneori, până la crimă.
Cazurile recente, precum cel din Arad sau uciderea Teodorei din Cosmopolis, sunt doar două exemple dintr-o listă tot mai lungă. Până la data de 8 august 2025, în România au fost înregistrate 32 de femicide.
Această realitate nu este una întâmplătoare. Este rodul unei ignoranțe sistemice, a lipsei de educație și a unui stat care, în fața urgenței, tace.
Psihologul Diana Pîrje, a explicat în exclusivitate, pentru Adevărul, de unde pornește violența în relații, care sunt cele semnale de alarmă pentru femei, la care ar trebui să fie atente încă din momentul în care cunosc un potențial partener, dar și care ar fi soluțiile de ieșire dintr-o relație toxică sau chiar abuzivă.
Totul pornește de la relații toxice...
Adevărul: Ce înseamnă o relație toxică și când începe ea?
Diana Pîrje: O relație toxică începe înainte de a fi începută, aș putea spune. De fapt, toxicitatea care se propagă în relații există deja în noi. O relație e ca o casă în vârf de munte: ai ceea ce ai adus cu tine, nu există alte provizii. Dacă tot ce pui în acea relație este toxicitatea și acesta a fost singurul mod de iubire pe care tu l-ai învățat, asta este ceea ce vei oferi. Toxicitatea din interior se exteriorizează în felul următor: vorbe urâte, limbaje de iubire toxice, o manifestare foarte agresivă, comportamentală a atitudinii, poate și sexuală, de ce nu. Acest abuz, făcut asupra celeilalte persoane, înseamnă toxicitate, exprimată la un nivel mai mare sau mai mic.
Adevărul: Ai spus un lucru foarte interesant și anume că relația toxică începe înainte de a fi începută. Vrei să spu că, noi în momentul în care cunoaștem un potențial partener, ne putem da seama? Există anumite semale de alarmă, la ce să fim atente?
Diana Pîrje: Trebuie să fim atenți, în primul rând, la intențile acelei persoane. Unele pot fi foarte seducătoare și acesta ar fi unul dintre primele semnale care să ne dea de gândit. Narcisiștii pot fi foarte seducători, foarte cuceritori. Lor le place să vâneze: să aibă prada cât mai repede și cât mai multe. Vor persoane care să le cadă în mreje și să obțină ceea ce își doresc. Le place să se joace.
„Vânătorii” de validare și victimele lor
Adevărul: Practic, se orientează către persoane vulnerabile?
Diana Pîrje: Da, pentru că ei au nevoie de validare și caută aceste victime doar ca să își valideze ei niște nevoi care poate nu au fost satisfăcute în copilărie, n-au știut să și le vindece într-un alt mod, iar setea lor e atât de mare, încât nu pot trăi fără. Pentru ei devine ca un drog această nevoie de a mai face câte o cucerire, câte o victimă, doar pentru a-și pune amprenta.
Adevărul: Cum reușesc ei să facă aceste cuceriri? Cum începe întreaga poveste?
Diana Pîrje: Poate fi o manipulare lentă. Ei să pară foarte deschiși, dar pe parcurs să înceapă să te consume. Încep să te acuze, încep să își dea arama pe față după o lună, două, trei. Există și manipularea prin absență: în momentul în care un om nu este atât de proeminent, nu-ți dai seama, el tace, dar semnele sunt acolo. Tu trebuie să rămâi în poziția observatorului. Este de datoria celeilalte persoane să nu se arunce. De aceea, eu aș spune ca primele șase luni să fie o perioadă de probă, în care tu trebuie să testezi partenerul. Nu poți să știi ce bagaj emoțional are un om în spate și, aruncându-te, nu descoperi niște semnale care îți pot distuge viața.
Ce urmează: Manipularea, dependența, gaslighting-ul
Adevărul: Dacă, totuși, femeile nu observă, inițial, aceste semnale de alarmă?
Diana Pîrje: Nu cred că nu le observă că bărbatul emite anumite semnale de alarmă, ci le neagă. O greșeală pe care o fac femeile din cauza disperării de a fi lângă un partener și a fricii de singurătate. Uneori vin și prietenele și le atrag atenția. iar femeile neagă, pentru că acolo este o disperare. În aceste cazuri, recomand cu căldură tuturor fetelor și femeilor să meargă la un psiholog, să stea de vorbă cu un specialist, pentru a nu se mai arunca în brațele unor bărbați toxici, care pot părea salvatori, dar, în realitate, să fie abuzatori.
Adevărul: În acest context, aș vrea să te întreb și despre termenul de gaslighting.
Diana Pîrje: În psihologie se folosește termenul ăsta în momentul în care partenerul te face să te simți vinovat încontinuu și acea persoană neagă că ar avea o problemă. Ba chiar ajunge să te facă să te îndoiești de tine. Mai există o expresie: leagănul emoțional. Când cineva te dă în leagăn, sus-jos, tu nu te poți ancora în ceva stabil. Asta este și satisfacția acestor persoane, puterea lor de a te da în leagăn, de a face ce vor din tine. Tu ca femeie trebuie să îți pui mereu întrebarea, în interiorul tău: „Cum mă face să mă simt?”. Dacă persoana, situațiile în care te pune, nu te fac să te simți confortabil, de acolo pornești.
Când violența devine vizibilă și repetitivă
Adevărul: Vreau să mergem acum într-o zonă mai dură: violența. Când anume apare și de câte tipuri este? Vorbim de violență la prima înjurătură, la prima palmă?
Diana Pîrje: Poate fi un cocktail aici. Până la tine, violența poate apărea și în relațiile cu ceilalți. Ieșiți în oraș la teatru și vezi că are un comportament irascibil față ce cineva care stă la coada de bilete. Acela poate fi primul semn de violență - o violență verbală, atitudinală, comportamentală. Pentru că da, este de mai multe tipuri, cele mai frecvente fiind: fizică, verbală și emoțională. Cum se manifestă ele? Emoțional: când te simți tot timpul umilită, când celălalt îți neagă sentimentele. Fizică: Până să se ajungă la palme și, mai mult, Doamne ferește, dacă doar te-a împins cineva, este tot violență.
Totul începe cu un mic șantaj, cu mici glume, manipulare, de acolo e ușor să o dai în violență. Noi trebuie să avem în vedere faptul că violența poate fi și înnăscută și moștenită. Temperamentul nostru nu se poate schimba, iar oamenii aceștia violenți, au în cea mai mare parte un temperament coleric. Fondul lor hormonal este dominat de adrenalină și dopamină. Ei trebuie să simtă, tot timpul, aceste senzații tari. Aceste persoane nu se pot controla. Îi vezi și în trafic, sunt foarte agresivi, chiar dacă e roșu la semafor ei trebuie să claxoneze să accelereze.
Adevărul: Cum ar trebui să reacționăm în astfel de situații? Cum facem diferența între un om cu adevărat violent sau care poate doar se află într-o pasă proastă.
Diana Pîrje:Tu, ca femeie, trebuie să te dai puțin în spate și să analizezi: Cum s-a purtat în trafic, cum a vorbit cu persoana de la restaurant, cum se comportă cu familia, cu prietenii lui. Poți să îl întrebi ce s-a întâmplat, să îi urmărești reacția, dacă doar are o pasă proastă sau aceste lucruri sunt repetitive.
Adevărul: Aici ajungem la un ciclu al violenței?
Diana Pîrje: În momentul în care se repetă și, tu ai impresia că nu au fost lucruri grave. Dacă te-a împins puțin de la o ceartă, zici că nu e nimic, că a fost nervos. A doua zi îți vorbește răstit sau vorbește răstit copiilor, mai grav. Astea sunt lucruri care se repetă și sunt semnale grave. Deja vorbim de un mix între violența fizică, emoțională și verbală.
Sindromul Stockholm și frica de „fără el”
Adevărul: Cum evoluează, pe termen lung, o astfel de relație?
Diana Pîrje: Tu ajungi să te îneci, având propriul colac de salvare pe care ți-l dezumfli. Te sabotezi singură. Putem aici să vorbim si despre Sindromul Stockholm- în momentul în care o persoană este victimă și e abuzată, ea începe să dezvolte sentimente de atașament față de acel agresor. Este foarte trist pentru că, practic, tu îți pierzi identitatea. Creierul tău percepe totul ca fiind normal, iar frica ta cea mai mare este: Ce mă fac eu fără el. Tu îl vezi pe el ca pe un salvator, îl pui pe un piedestal, chiar dacă te abuzează. Nevoia ta principală este să te agăți.
Adevărul: Ce anume trezește această nevoie la o femeie?
Diana Pîrje:Opinia mea este că și această toleranță sau obișnuință cu suferința nu e din senin. Ea e deja învățată și, în aceste momente, este doar reactivată. Cândva, în copilărie, ai văzut, ai trăit, ai simțit și nu ți se mai pare ceva atât de grav. Suferința devine zona de confort și începe să nu te mai doară atât de tare.
Pașii către ieșirea dintr-o relație toxică/ abuzivă
Adevărul: Cum ne putem vindeca sau ieși din această „zonă de confort” toxică?
Diana Pîrje: Este nevoie, noi ca femei, să ne vindecăm aceste răni și să trecem trei teme importante: tema iertării, în principal a familiei - evenimentele care ne-au supărat și rănit în copilărie; tema acceptării - acceptă că așa a fost; tema iubirii de sine, la final. Altfel, o să se repete acest ciclu la nesfârșit. Dai de un abuzator într-un fel, după ce l-ai lăsat pe altul, abuzator în alt fel. Te întrebi apoi, de ce se întâmplă? Pentru că tu nu ai stat față în față cu tine să te întrebi: cine ești tu, ce răni ai tu și să le vindeci.
Adevărul: Ce poate face o femeie în momentul în care se simte neputincioasă, poate din punct de vedere financiar, poate nu are banii necesari de a apela la ajutor?
Diana Pîrje: Din păcate, adesea, femeile care rămân dependente de astfel de bărbați sunt și dependente financiar. În primul rând, să nu crezi despre tine că ești singură în această situație. Întotdeauna să ții minte că în tot întunericul există o luminiță, există o șansă. Trebuie să învățăm să ne securizăm pe noi.Chiar dacă ai doar strictul și minimul necesar, tot e mai sănătos decât să rămâi într-o relație toxică, care nu duce nicăieri. Tu, când vezi că poți să stai pe două picioare din toate punctele de vedere, începi să prinzi curaj: Uite că poate chiar reușesc să mă descurc singură, hai să încerc. Sunt foarte multe variante acum, se găsesc job-uri unde poți să muncești de acasă. Mai bine să ai un trai modest și să știi că nu ești abuzată zi de zi. Acesta ar fi primul pas. Doi, caută și întreabă ce asociații, ce persoane te pot ajuta, psihologi, cu cine poți vorbi. Pentru că sunt și care fac terapie gratuit. De la medicul de familie poți avea trimitere către psiholog, către psihiartu, poate ai nevoie să urmezi un tratament medicamentos, pentru anxietate, care sunt benefice în astfel de cazuri. Este dreptul tău să fii susținută!
Statistica înfrângerii: Violența domestică înseamnă cifre, victime, eșec național
România se află într-o criză tăcută, dar extrem de gravă. Potrivit datelor Eurostat din perioada 2021–2024, țara noastră ocupă locul 4 în Uniunea Europeană în ceea ce privește violența împotriva femeilor în cuplu, un clasament care reflectă lipsa unei reacții ferme și constante din partea autorităților.
Datele sunt șocante: 45,5% dintre femeile din România declară că au fost agresate psihologic de partenerii lor.
Aproape una din patru femei (25,4%) a fost victima violenței fizice, ceea ce înseamnă sute de mii de cazuri ignorate, normalizate sau mușamalizate.
Ceea ce demontează un mit periculos este faptul că nici educația, nici clasa socială, nici traiul urban nu oferă protecție. Dimpotrivă: 35,8% dintre femeile cu studii superioare au fost victime ale abuzului domestic, iar în mediul urban, unde s-ar presupune că accesul la informație și servicii ar fi mai bun, 46,2% dintre femei au fost agresate de partener.
„Câte femei trebuie să mai moară?” Centrul FILIA cere statului să nu mai fie complice
După încă un caz de femicid cutremurător, în care o femeie a fost răpită de la locul de muncă, târâtă cu mașina și ucisă de fostul partener, care își agresase anterior și cele două fiice, Centrul FILIA a lansat un nou apel public în care cere autorităților să înceteze să fie martore pasive ale violenței împotriva femeilor. Este femicidul cu numărul 32 în România, de la începutul anului.
Crima a avut loc în plină zi, în ciuda unui ordin de protecție provizoriu emis pentru copilele victime și în pofida tuturor promisiunilor de reformă făcute de-a lungul anilor.
Iată care sunt acele măsuri concrete, propuse de organizația feministă:
- Lansarea unor campanii naționale de informare și sensibilizare, care să ajungă la femei și comunități din toate regiunile țării, cu informații clare despre drepturile victimelor, ordinele de protecție, semnele violenței și funcționarea sistemului de monitorizare prin brățări electronice;
- Introducerea educației de gen în școli, cu conținut adaptat vârstei, pentru a învăța elevii despre consimțământ, forme de abuz, stereotipuri de gen, relații sănătoase și prevenirea comportamentului abuziv încă din adolescență;
- Finanțarea reală a serviciilor de sprijin pentru victime și agresori, prin centre specializate, adăposturi funcționale, consiliere psihologică, juridică și socială, accesibile în toate județele, nu doar pe hârtie;
- Formarea profesională continuă și obligatorie pentru toți specialiștii care intră în contact cu victimele – polițiști, procurori, judecători, magistrați, asistenți sociali, medici. Aceste cursuri trebuie introduse încă din facultățile de profil și susținute permanent în carieră;
- Implementarea eficientă a monitorizării cu brățări electronice pentru agresori, cu intervenție rapidă și consecințe legale clare în cazul încălcării ordinelor de protecție;
- Adoptarea unei legi distincte pentru femicid, care să recunoască și să sancționeze această formă extremă de violență de gen.
Se încarcă comentariile...
