Medic bun, medic rau

Dupa atatea reportaje despre medici de familie carora abia le ajung banii de intretinere si despre profesori universitari la pensie care n-au bani de cartofi, iata ca presa a descoperit, in fine, o

Dupa atatea reportaje despre medici de familie carora abia le ajung banii de intretinere si despre profesori universitari la pensie care n-au bani de cartofi, iata ca presa a descoperit, in fine, o poveste de succes in domeniu. Dr. Alexandru Serban Bradisteanu: case, masini, terenuri, conturi (in valuta, ca nu se stie). Si o motocicleta Harley Davidson, folosita probabil pentru plimbari prin livingul vilei de pe malul lacului Snagov. Atata opulenta nu prea afiseaza nici chirurgii din Europa Occidentala. Bunastarea doctorului Bradisteanu nu poate fi justificata prin salariul de medic sau prin cel de senator, demnitate ce impune, de fapt, justificarile. E drept ca, dr. Bradisteanu si-a mai luat un serviciu, pe langa cel de baza, de sef de clinica in Spitalul de Urgenta. El a obtinut, fara concurs, postul de director la Institutul Inimii, in fapt o fosta clinica a Spitalului Fundeni. Si mai are "o jumatate de norma": sef de Comisie in Ministerul Sanatatii, dar asta e ceva mai mult onorific. Bineinteles ca senatorul va gasi explicatia, obisnuita in astfel de cazuri: a condus cateva firme de succes, inainte sa gestioneze banul public si, doar acolo, in privat si-a facut suma. Pana aici nimic nou. Doar ca povestea era, de obicei, spusa de politicieni de meserie. Dr. Bradisteanu n-a fost vazut pe la talk-show-uri sau mitinguri. El a aparut pe listele pentru Senat din senin, la putin timp dupa ce a efectuat primul transplant de cord in Romania. Publicul, ramas cu amintirea acestei performante, se poate intreba: bine-bine, lasa declaratiile de avere, da' macar e un medic bun? Ca daca e bun, asta conteaza, Porsche degeaba mai au si altii... Un raspuns transant nu se poate da decat intr-o privinta: dr. Bradisteanu e un tehnician foarte bun. Altfel, n-ar fi avut succes interventiile sale. Dar, tehnicieni desavarsiti sunt si robotii. Pentru a fi un medic cu adevarat bun, e nevoie si de putin suflet. Or, a distruge sistemul de transplant de cornee, bun-rau, cum era, fara a pune nimic in loc timp de doi ani, asa cum a facut dr. Bradisteanu, asta nu arata prea multa compasiune pentru cei in suferinta. A fi medic bun mai inseamna si sa faci mult cu putin. Cu alte cuvinte sa repari o sala de operatie si sa tii in functiune cinci, ca sa nu sufere pacientii. Dr. Bradisteanu a procedat pe dos: a inchis sase sali de operatie si n-a reparat inca nici una. Nu in ultimul rand, a fi medic bun inseamna sa poti lucra in echipa. Sa te consulti nu doar cu cei din specialitatea ta, ci si cu cei din alte clinici, caci rareori un pacient grav bolnav are o singura afectiune. Or, dr. Bradisteanu reprezinta un caz rar. De la Timisoara a plecat cu scandal. De la Urgenta, vor sa plece unii medici care ii sunt subordonati, colegii fug din calea lui, iar lumea universitara il respinge, atunci cand nu-l ataca inversunat. Cat despre Fundeni, unde medicii au de aparat o traditie, aici s-a ajuns pana la memorii inaintate presedintelui Iliescu, omul care mediaza conflictele si care a condus partidul doctorului Bradisteanu. De cand a izbucnit scandalul, zeci de medici s-au plans de comportamentul lui, lipsit de colegialitate. Nici un singur om nu ne-a sunat sa-i ia apararea.