INTERVIU Alina Epure, terapeută nutriționistă: „Longevitatea este influențată de emoțiile interioare“
0O viață îndelungată este rezultatul tuturor acțiunilor noastre – de la alimentație și mișcare până la stres – dar și al factorilor externi, pe care prea puțin îi putem controla, precum poluarea.
Alina Epure este Doctor în Medicină, cu specializarea în biochimia nutriției, terapeută nutriționistă, Health Coach Practitioner, membră ESPEN (European Society for Clinical Nutrition and Metabolism) și membră The Nutrition Society. Aceasta a dezvoltat conceptul Nutribalance în România care presupune o nutriție medicală personalizată. „Weekend Adevărul“ a discutat cu Alina Epure despre ce înseamnă biochimia nutriției, cum ne ajută să îi oferim corpului ce are nevoie fără să adoptăm diete la modă care poate nu sunt potrivite pentru noi, dar și cât de important este modul în care mâncăm nu doar din punct de vedere al alimentației propriu-zise, ci și al timpului și contextului emoțional și social în care facem asta. De asemenea, aceasta ne-a explicat și cum putem susține sănătatea creierului și longevitatea prin mâncare, stilul de viață și emoțiile pe care le trăim în interior. În această lună, Alina Epure a lansat, la Editura Trei, cartea „Secretul longevității și vitalității. Medicina stilului de viață“, o carte-instrument pentru omul modern aflat în căutarea unei vieți îndelungate și de calitate.
„Weekend Adevărul“: Ce înseamnă biochimia nutriției? Când auzim acest termen, mulți am putea crede că presupune ceva ce nu poate fi pus în aplicare în viața noastră de zi cu zi...
Alina Epure: Biochimia nutriției ne duce într-o zonă în care nutriția devine o știință, și nu o modă. Uitându-ne la biochimia sângelui nostru, vedem exact ce ni se potrivește. Astfel, prin biochimie, ajungem în zona medicinei de precizie și devin mult mai clare nevoile fiecărei persoane în funcție de această lume interioară pe care noi vrem să o neglijăm, dar nu se poate. Biochimia nutriției este caracterizată de aplicabilitate: nutrienții pot fi aduși în relație cu alimentația cu zi de zi pentru a satisface nevoile biochimice ale corpului nostru.
Se spune că al doilea nostru creier este stomacul. Ne-ați putea explica de unde această asemănare între cele două organe care, la prima vedere, par atât de diferite?
Într-adevăr, stomacul este al doilea creier și se insistă din ce în ce mai mult pe aceste corelații și pe studiile în această direcție. Microbiomul intestinal ne oferă o imagine grozavă despre tot ce înseamnă lumea noastră bacteriană. Eu lucrez mult pe microbiom și am văzut adesea că finalizarea unui program personalizat de nutriție se face cu ajutorul lui pentru că de acolo vedem ce a rămas în materiile fecale, practic ce nu poate corpul nostru să metabolizeze, bacteriile pozitive, negative, flora patogenă (n.r. – bacterii care produc diferite boli), flora saprofită, dacă ai histamine, dacă ai un indice FODMAP (n.r. – „Fermentable Oligosaccharides, Disaccharides, Monosaccharides And Polyols“, trad. – oligozaharide, dizaharide, monozaharide și polioli fermentabili) mare. Dacă sunt situații în care diversitatea bacteriană este foarte mică, ai nevoie de o repopulare cu bacterii. Toate aceste informații ne ajută. Flora digestivă este cea care permite sau nu să asimilăm sau să utilizăm suplimente. Cu cât bacteriile pozitive sunt mai active și mai antrenate în acest proces digestiv, cu atât și absorbția este mai eficientă. Când există o activitate lentă din acest punct de vedere sau avem mai multă floră patogenă, nu știm ce așteptări să avem. De acolo pornește practic absorbția și de serotonină, vitamine și nu numai. Avem o stare de bine în funcție de cât de bine este dotat microbiomul nostru. Acum se pot face analize pentru a vedea exact realitatea bacteriană. Sunt anual descoperite noi bacterii care au o implicare extraordinară asupra sănătății noastre din cap până în picioare.
Microbiomul, oglinda organismului
Deci ne putem influența microbiomul prin hrănirea bacteriilor sănătoase și îl putem reobișnui cu alimente sănătoase.
Da. În momentul în care noi aflăm ce ni se potrivește, ce ar trebui să mâncăm, indiferent de anii de expunere la ceea ce nu ne-a fost potrivit, ne putem da șansa să fim în cea mai bună formă a noastră prin implementarea proceselor necesare. Dacă omul nu face nimic cu informația, nu îl ajută. Este important să vedem cum punem în practică rezultatele pe care le primim în urma analizelor, în special pe zona de nutrigenetică, epigenetică, structură celulară în relația cu microbiomul sau intoleranțele, astfel încât să vedem cum putem îmbunătăți calitatea vieții noastre.
Observăm că de multe ori atunci când avem un disconfort abdominal parcă și starea noastră de spirit nu este una tocmai bună. Există o corelație între ce și cum mâncăm și starea noastră de spirit?
Da, este o legătură bilaterală. În funcție de ceea ce mâncăm, ne simțim sau nu într-o stare de echilibru emoțional. Când se întâmplă să fii într-o astfel de stare, te simți plin de energie, de viață și ai o vitalitate pe care o manifești la nivel fizic și cognitiv. Dar pot fi și situații în care dacă alimentația este proinflamatoare, tot corpul nostru devine inflamat, astfel că sunt influențate inclusiv acțiunile, gândurile, comportamentele. De asemenea, dacă mâncăm când suntem bucuroși, povestim despre experiențe frumoase, ne aducem aminte de diferite momente din zi în care am avut sentimente pozitive, atunci energia respectivă este amprentată mâncării și ne simțim bine. Dacă la masa respectivă vorbim despre tot ceea ce nu ne-a ieșit, ce ne-a deranjat sau supărat, atunci această energie negativă va fi amprentată mâncării și de aici și starea noastră de rău. Este important nu numai ce mâncăm, ci şi faptul că devenim ceea ce mâncăm și în funcție de contextul în care ne așezăm la masă, de emoțiile pe care le aducem în farfurie și de starea pe care o avem alături de anumite persoane în timp ce stăm la masă.
Superalimentele
În ultimul timp se tot vorbește despre așa-zisele „superalimente“. De ce sunt numite așa? Sunt bune pentru toți?
Sunt anumite alimente care au primit acest rol terapeutic extraordinar fiind numite „superalimente“. Însă, avem un context unic al sănătății noastre și ceea ce este superaliment pentru mine, pentru altcineva poate fi distructiv. De exemplu, se vorbește din ce în ce mai mult despre broccoli sau conopidă, dar o persoană care are un context autoimun, mai ales dacă are probleme la nivel de tiroidă, nu are voie să mănânce germeni de broccoli. Și o persoană care a fost diagnosticată cu cancer nu are voie să ia germeni de broccoli, mai ales dacă sunt sub formă de capsule cu concentrații mari, pentru că poate activa toxicitatea celulară. Astfel, este important să trecem acest superaliment prin filtrul sănătății noastre și să știm care este contextul nostru medical care ne impune anumite superalimente. De exemplu, foarte mulți adulți și copii au probleme legate de constipație. Pentru o anumită persoană, un superaliment este reprezentat de semințele de in care au efect foarte bun, dar pentru o alta ar putea fi absolut ineficiente chiar dacă ia doze de 5-6 ori mai mari decât recomandarea medicului. Chiar și în cazul superalimentelor, dacă oamenii au intoleranță la ele, atunci devin toxice pentru organism indiferent de cât de „super“ ar fi ele. Pot fi situații în care lactatele fermentate sunt recomandate pentru că au mai multe beneficii, mai ales dacă sunt și de capră. Însă, dacă există o intoleranță la produse lactate, acel superaliment care ajută în multe cazuri și are o influență directă asupra procesului digestiv – a bacteriilor pe care le utilizăm ulterior în etapele digestive – devine un aliment foarte toxic. De asemenea, și avocado este un superaliment promovat peste tot, care are un aport semnificativ de grăsimi sănătoase, dar pentru cei care au o incapacitate de a metaboliza histamina devine toxic, iar reacțiile apar imediat în manifestările exterioare.
Deci trebuie să fim atenți la produsele noi pe care le introducem în alimentație, mai ales în cazul celor care nu există în aria geografică în care locuim.
Da, dar și la cele din aria noastră geografică. Trebuie să fim atenți la tot ceea ce punem în corpul nostru, pe care trebuie să îl tratăm cu mai multă seriozitate. Corpul nostru nu este un coș de gunoi în care punem de toate și trebuie să fim atenți inclusiv la tot ce se promovează cu termenul de „super“ – aliment, vitalitate, energie, longevitate. Ar trebui să facem o investiție într-un plan de sănătate pentru a ști concret și corect, pentru a avea un plan coerent pornind de la analizele noastre medicale, nu de la ceea ce se dorește să fie promovat anul viitor sau ce mai este în trend.
„Mimarea fericirii la exterior are un impact negativ asupra sănătății“
Cum putem susține sănătatea creierului prin alimentație?
În primul rând, prin apă. Noi avem în corp 70-75% apă, ceea ce înseamnă că este esențial să ne hidratăm. Trebuie să o repartizăm pe tot parcursul zilei și, de regulă, să alegem o apă cu un pH mai mare decât cel sangvin – peste 7,35. Trebuie să bem cu înghițituri mici, iar iarna este cu atât mai bine să o bem caldă. De asemenea, creierul este ajutat foarte mult de grăsimile sănătoase: avocado, pește de captură, nuci, caju, migdale, alune de pădure, fistic, nuci braziliene, nuci pecan, nuci de macadamia, semințe de cânepă, susan, dovleac, uleiurile presate la rece din toate aceste semințe sau oleaginoase, dar consumate într-un mod sănătos, nu abuziv. În mod normal, ar trebui 10-15 bucăți din fiecare, nu 100 sau 200 de grame.
Dincolo de sănătatea creierului, ce altceva contează pentru o viață longevivă?
Longevitatea este impactată de mediul în care trăim și de cum trăim, nu numai de ceea ce punem în corpul nostru ca suport de energie prin prisma alimentației, care are un impact major asupra longevității. De asemenea, este important să vedem că longevitatea este influențată de tot de înseamnă stil de viață: mișcare, somn, sănătate emoțională și alimentație. Emoții care sunt puse sub preș și neglijate ne pot scurta telomerii, ceea ce înseamnă că longevitatea este influențată în mod direct de emoțiile pe care le experimentăm în interior, nu doar de cele pe care le exprimăm. Dacă noi mimăm fericirea și punem un zâmbet larg pe buze, dar sufletul nostru urlă de tristețe, disperare, singurătate, stres, atunci nu reușim decât să ducem la exterior o imagine falsă și o lipsă de autenticitate. În același timp, în interiorul nostru, celulele nu au aceleași ancore mentale prin care să se mintă și să se reașeze în funcție de ceea ce vrem noi să credem și mințim la exterior. Astfel că această implicare și această conectare a interiorului cu exteriorul reprezintă cheia către sănătate, calitate și durată a vieții. Mimăm fericirea o perioadă, rămânem în compromisuri sufletești, trupești, mentale, în situații care nu ne aduc o bucurie reală, și creăm plăcere numai din mâncare ca să compensăm golurile ce apar la nivel emoțional, toate având un impact negativ asupra sănătății noastre. Nu este nevoie să fim duri și să tăiem în carne vie când transmitem ceva care nu ne place, dar cred că putem avea capacitatea de a transmite mult mai autentic nevoile noastre, starea noastră, puterea noastră de a înțelege anumite situații, starea de oboseală. Nu este nicio rușine în a recunoaște că suntem obosiți și avem nevoie de o pauză.
Fastingul sau pauza alimentară
Să nu ne biciuim singuri...
Exact. Noi învățăm foarte mult lecția eficienței încă din copilărie, când ni se spune să fim harnici și onești. Aceste crezuri ne rămân amprentate, însă nu suntem educați să trăim în viața noastră. Trebuie să ne întrebăm: „Care este timpul meu în viața mea? Care este timpul meu în timpul meu? Unde sunt eu în viața mea?“. Dacă nu mai avem timp să bem apă, să facem un duș relaxant fără să avem ochii pe ceas, să bem un ceai cu calm, să ne plimbăm, să citim o carte, doar funcționezi, n-ai timp să trăiești. Toate aceste lucruri pot duce la boli autoimune și afecțiuni mult mai grave.
În ultimii ani se vorbește foarte mult despre fasting – în timp ce unii aproape îl ridică în slăvi, alții îl blamează. Totuși, este o metodă folosită de generațiile anterioare și fără să o numească așa, prin post, prin stilul de viață. Cum îl putem folosi în avantajul nostru?
S-a potrivit foarte bine pentru noile generații care uită să mănânce, să bea apă, consumă energizante pe tot parcursul zilei și astfel sunt și ele la modă. Într-adevăr, o pauză alimentară este benefică, mai ales că multe persoane mănâncă până noaptea târziu și apoi se așază direct în pat. În acest caz, este nevoie de o pauză digestivă. Ideal ar fi să avem două-trei mese pe zi în funcție de nevoia fiecăruia, cu o spațialitate între mesele principale consumate de la răsărit până la apus. Este necesară o pauză alimentară de 12-14 ore de la ultima masă până la prima din următoarea zi, dar este important și modul în care ținem acest fasting. Dacă nu mâncăm micul dejun, din când în când mai mâncăm prânzul, dar mâncăm foarte mult la cină, chiar dacă avem fasting de 20 de ore și o fereastră de mâncat de 4 ore, atunci corpul este atât de biciuit și hărțuit încât fastingul nu aduce un beneficiu pe termen lung. Poate avea un oarecare impact asupra greutății corporale, însă conectarea cu nevoile noastre și cu nutriția personalizată constă într-un program autodisciplinat, cu mese regulate, la ore cât de cât fixe, fără excese alimentare.
Se încarcă comentariile...
