Exclusiv Diabetul, nota de plată a vieții pe pilot automat „Stresul, lipsa somnului, sedentarismul sunt factori foarte mult subestimați“
0Diabetul nu mai este boala vârstei a treia, ci a generației mereu grăbite. Tot mai mulți tineri și chiar adolescenți sunt diagnosticați, iar mulți alții trăiesc cu boala fără să știe. Sedentarismul, stresul, alimentația dezechilibrată și lipsa somnului au devenit noii factori de risc ai unei afecțiuni care se instalează încet, dar sigur, și care ar putea fi prevenită prin gesturi simple și consecvență.
14 noiembrie este Ziua Internațională a Diabetului, una dintre cele mai frecvente boli cronice ale secolului XXI. Incidența sa este în continuă creștere la nivel global, în prezent estimându-se că peste 580 de milioane de adulți trăiesc cu diabet în lume, iar până în anul 2045 numărul ar putea depăși 780 de milioane. În România, aproximativ 1 din 11 adulți suferă de diabet – adică peste 1,3 milioane de persoane –, iar specialiștii atrag atenția că aproape un sfert dintre cazuri rămân nediagnosticate. Cele mai multe forme sunt de tip 2, strâns legate de stilul de viață modern: alimentație bogată în zaharuri și grăsimi, stres, sedentarism și obezitate.
Deși diabetul este o boală cronică, progresele medicale din ultimii ani au adus speranță. Medicamentele moderne oferă o mai bună controlare a glicemiei și sprijină reducerea greutății corporale. În paralel, monitorizarea continuă a glicemiei și educația nutrițională devin instrumente esențiale pentru pacienți. Despre evoluția bolii, provocările actuale și noile soluții terapeutice „Weekend Adevărul“ a stat de vorbă cu dr. Anca Roman, medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice, care ne oferă o perspectivă medicală actuală și realistă asupra acestei afecțiuni.
„Weekend Adevărul“: Cum a evoluat incidența diabetului în România în ultimii ani? Se observă o creștere semnificativă a numărului de cazuri?
Dr. Anca Roman: Într-adevăr, în România, numărul persoanelor cu diabet este în creștere și consider că, în realitate, numărul celor afectați este mult mai mare decât cifrele estimate, deoarece foarte mulți români sunt nediagnosticați. Ce observ cel mai des la cabinet este faptul că mulți pacienți descoperă întâmplător diabetul la un control de rutină sau în contextul unor simptome pe care le ignoră de mult timp: încep să scadă în greutate treptat, au o sete excesivă. La majoritatea se diagnostichează tardiv diabetul, deja în cazul apariției complicațiilor. Am foarte mulți pacienți care au venit la cabinet cu diabet zaharat nou diagnosticat în urma fie a unei amputații, fie în urma descoperirii unei retinopatii, sau dureri foarte puternice de picioare, pacienți în stadiul de boală renală cronică, adică deja diagnosticul era tardiv, pentru că acele cazuri prezentau deja complicații cronice care bineînțeles că ar fi putut să fie prevenite.
Ce grupe de vârstă sunt astăzi cele mai afectate și cum s-a schimbat profilul pacientului cu diabet comparativ cu acum 10-20 de ani?
Diabetul zaharat tip 2, în urmă cu 15-20 de ani, era considerat o boală a vârstei a treia. Astăzi întâlnim din ce în mai mult cazuri la pacienți tineri, prin tineri înțelegând cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani. Mai mult decât atât, profilul pacienților s-a schimbat, deoarece oamenii au un stil de viață mai stresant, sedentar. Deseori alimentația este deficitară, mâncatul pe fugă sau mâncatul alimentelor hipercalorice fiind o problemă des întâlnită. Totodată, pacienții prezintă și alte patologii. Majoritatea pacienților tineri care se prezintă la cabinet cu diabet au obezitate, hipertensiune, dislipidemie, adică un colesterol crescut. Ce mi se pare îngrijorător este că, într-adevăr, s-a schimbat vârsta de diagnostic, dar avem foarte multe cazuri și de copii cu vârste de sub 18 ani, cu prediabet și diabet zaharat tip 2, în special adolescenți. Lucrul acesta este tot din cauza stilului de viață, alimentației deficitare, obezității. Cred că ar fi necesar să facem câteva campanii de prevenție și de conștientizare în rândul elevilor, pentru că ultimul lucru la care se gândește adolescentul este că atunci când mănâncă produse fast-food poate să facă diabet sau pre-diabet. Într-adevăr, în trecut, pacientul cu diabet zaharat tip 2 era pacientul diagnosticat la vârsta de peste 60 de ani. Astăzi, pacienții noștri sunt toți pe pilot automat, sunt prinși între responsabilități, oboseală cronică, alimentație dezorganizată și foarte puțin timp pentru ei. Și atunci, diabetul zaharat apare ca un semnal de alarmă că ceva nu mai funcționează la fel, și dacă până acum lucrurile au mers bine, de acum înainte nu vor mai merge într-o direcție bună, sănătoasă, dacă nu facem o schimbare.
Depistarea precoce se observă și la buzunar
Există diferențe notabile între mediul urban și cel rural în ceea ce privește prevalența diabetului și accesul la tratament?
Bineînțeles că există diferențe majore între mediul rural și mediul urban. În mediul urban, accesul la consultații, investigații, educație nutrițională, tratament este mult mai bun. În mediul rural, pacienții ajung de obicei tardiv la medic, uneori după foarte mulți ani de evoluție a bolii. Am cunoscut pacienți care au venit la prima consultație cu glicemii foarte mari și complicații avansate doar pentru că nu există un acces facil la un medic specialist sau pentru că pur și simplu nu știau unde să ajungă. Aici, într-adevăr, cred că este nevoie de educație, de o apropiere a serviciilor medicale pentru această populație, astfel încât să nu fie nevoiți să călătorească zeci de kilometri pentru un consult, pentru o rețetă. Țin minte că în 2023 am participat la campania „Sănătatea vine la tine“, în care medici diabetologi și cardiologi, împreună cu un laborator de analize medicale, mergeam să consultăm pacienții din zone rurale defavorizate unde nu există cabinet medical. Am avut surpriza să văd că în mediul rural existau pacienți care nu-și făcuseră niciodată în viața lor analize, care nu avuseseră niciodată un consult medical. Am descoperit foarte multe cazuri de diabet zaharat, de asemenea, colegii mei au descoperit multe cazuri de hipertensiune netratată. Și poate nu pare așa mare lucru, dar privind imaginea de ansamblu, acest lucru înseamnă o povară economică enormă: un pacient în prediabet presupune costuri de 50 de lei pentru trei luni, luând doar un medicament, precum Metformin, pe când un pacient la care apar complicațiile – boli cardiovasculare, insuficiență cardiacă, boală renală cronică – poate avea o rețetă de până la 5.000 de lei pentru aceeași perioadă. Așadar, cred că ar trebui să privim nu doar ca prevenție de sănătate, ci și ca prevenție pentru bugetul propriul și cel al sistemului medical.
Care sunt principalii factori care contribuie la creșterea numărului de cazuri de diabet în România: genetici, alimentari, de stil de viață?
Creșterea numărului de cazuri este determinată de foarte mulți factori care acționează împreună. Există o predispoziție genetică. Dacă avem un părinte cu diabet zaharat tip 2, riscul pentru copil crește semnificativ. Dacă avem doi părinți, riscul crește și mai mult. De aceea, recomandarea este să se facă un screening dacă avem părinți cu diabet zaharat tip 2. Dacă avem și alți factori de risc, precum obezitate, hipertensiune, dislipidemie, atunci screeningul ar trebui să se înceapă de la vârsta de 35 de ani, prin efectuarea unei hemoglobine glicozilate și a unei glicemii a jeun venoase (n.r. – nivelul de glucoză din sânge este măsurat dimineața, pe stomacul gol, după cel puțin opt ore de post).
Există factori de mediu care sunt decisivi în declanșarea și apariția diabetului zaharat tip 2: un consum excesiv de zahăr, băuturi îndulcite, o alimentație bogată în produse ultraprocesate, sedentarismul, stresul cronic, un somn insuficient. Trebuie menționată grăsimea abdominală, care joacă un rol esențial în apariția rezistenței la insulină. Practic, insulina nu mai poate să-și facă efectul de a introduce glucoza în celule și atunci glicemia rămâne crescută, iar pancreasul este suprasolicitat să secrete insulină. Avem această stare de rezistență la insulină cu hiperinsulinism și știm că insulina ne îngrașă și se formează un cerc vicios. Aș spune că, într-adevăr, diabetul zaharat tip 2 este o boală a stilului de viață modern, iar prevenția ar trebui să țină cont de acest aspect.
„Nu doar deserturile sunt o problemă, ci și carbohidrații rafinați“
Cum influențează alimentația modernă, bogată în produse ultraprocesate și zaharuri ascunse, apariția diabetului de tip 2?
Alimentația modernă are un impact profund asupra riscului de diabet zaharat tip 2. Mâncarea astăzi este rapidă, procesată, consumată pe fugă, încărcată de foarte mult zahăr ascuns. Foarte mulți pacienți îmi spun că nu mănâncă dulciuri, iar atunci când vin cu jurnalul alimentar, descoperim produse de patiserie cum sunt cornuri, covrigi, merdenele sau iaurturi cu fructe, cereale fitness cu adaos de zahăr, sucuri, biscuiți de post, toate sunt cu adaos de zahăr. Nu doar deserturile sunt problema.
De obicei, pacienții când aud de zahăr se gândesc doar la dulciuri, la bomboane, la ciocolată, dar și carbohidrații rafinați consumați zilnic în exces sunt o problemă. Pâinea albă, orezul alb, pastele albe consumate în exces prezintă o problemă. În plus, foarte mulți români au păstrat ideea că mâncarea trebuie să fie multă, să se sature la fiecare masă, ceea ce întreține această supraalimentație. Eu frecvent sfătuiesc pacienții să consume mese mai mici, să lase 10% în farfurie, să mănânce încet, ca să se poată instala senzația de sațietate, pentru că altfel de foarte multe ori ne ridicăm de la masă simțindu-ne prea plini. Cred că ar fi necesar să avem o educație în ceea ce privește etichetele alimentelor, să știm cum să alegem alimentele reale, cât mai puțin procesate. Cred că se poate face tot prin campanii de educare nutrițională a pacienților.
Ce rol joacă stresul, somnul insuficient și sedentarismul în dezvoltarea sau agravarea bolii?
Stresul, lipsa somnului, sedentarismul sunt factori care sunt foarte mult subestimați de către populație. Stresul cronic și oboseala cresc apetitul, cresc nivelul glicemiei, cresc nivelul hormonilor de stres, al cortizolului. Somnul insuficient dereglează metabolismul, iar sedentarismul reduce sensibilitatea la insulină a mușchiului, astfel că pacienții, de foarte multe ori, se simt vinovați că nu au ținut dieta, dar adevărata problemă este și ritmul de viață care-i ține departe de adevăratele nevoi ale organismului. Vestea bună este că dacă facem schimbări mici cu siguranță ne ajută: 30 de minute de mers pe zi, o rutină de somn mai bună, adică să avem ultima masă cu trei ore înainte de somn. Ideal ar fi ca înainte de somn cu o oră să nu ne uităm pe niciun ecran - televizor, telefon -, ci să citim o carte, să avem o conversație bună sau să mergem să ne plimbăm. Să avem o cameră bine aerisită, astfel încât să putem să avem șapte-opt ore de somn de bună calitate, câteva tehnici de gestionare a stresului, anumite respirații care ne activează sistemul nervos parasimpatic, anumite tipuri de meditație, un stretching ușor pot să ne aducă îmbunătățiri vizibile.
Primul screening obligatoriu, la 35 de ani
Ce semne timpurii ar trebui să-i determine pe oameni să se testeze pentru diabet sau prediabet?
Semnele care reprezintă o alarmă ar fi setea excesivă, urinările frecvente, oboseală persistentă, o scădere în greutate fără motiv, infecții urinare repetate, vedere încețoșată – toate aceste simptome apar în general în glicemii de peste 200, ceea ce înseamnă că în stadiile precoce, unde la diabet zaharat de tip 2 cu hemoglobină glicozilată de 6,5 putem să nu avem niciun simptom, de aceea trebuie să facem screeningul. Recomand așadar un control anual persoanelor supraponderale, sedentare, cu istoric familial de diabet. Să nu uităm de femeile care au istoric de diabet zaharat gestațional. Este mult mai ușor să prevenim decât să tratăm. Să nu uităm screeningul femeilor cu diabet zaharat gestațional în săptămâna 24-28 printr-un test de toleranță la glucoză orală. În general, acesta este recomandat de către medicii ginecologi.
Ce măsuri preventive considerați că ar trebui să fie întărite la nivel de populație – screening mai timpuriu, campanii educaționale, programe în școli?
Consider esențiale practic trei direcții de prevenție. În primul rând, depistarea precoce. Adică screeningul ar trebui să înceapă în jurul vârstei de 35 de ani sau poate chiar mai devreme la persoane cu riscul crescut – așa cum am spus, la cei care au deja în familie un părinte sau doi părinți cu diabet zaharat de tip 2. Educația nutrițională și promovarea mișcării sunt alte două direcții. În ceea ce privește educația alimentară, cred că ar trebui să înceapă încă din școală, cu mesaje adaptate atât copiilor, cât și părinților, pentru că să nu uităm că copilul este simptomul familiei, și până nu se schimbă principiile în familie, nu se pot integra nici la nivel de copil. Ideal ar fi să fie programe naționale care susțin mișcarea, nu neapărat sportul de performanță, ci o activitate fizică simplă, zilnică, accesibilă tuturor; idei de meniuri simple sau gustări care pot să fie luate de copii la școală; să promovăm ce rol are alimentația în performanțele școlare, mentale ale copiilor, în energia acestora. Sunt multe direcții pe care se poate merge, în special la copii.
„Medicina digitală ne ajută, dar nu este un substitut al relației medic-pacient“
Cum a schimbat apariția noilor medicamente, în special cele din clasa GLP-1 (precum semaglutida), modul de gestionare a diabetului de tip 2?
Noile medicamente din clasa GLP-1 au schimbat modul în care tratăm diabetul zahărat tip 2. Ele nu scad doar glicemia, practic reduc pofta de mâncare și, ajutând la scăderea în greutate, oferă și beneficii cardiovasculare și renale. Noile studii pe molecula de semaglutidă, care este aprobată și în obezitate, arată că beneficiile cardiovasculare sunt independente de scăderea în greutate. Adică chiar dacă nu scădem în greutate, avem aceste beneficii cardiovasculare, ceea ce înseamnă că avem un risc mai mic să facem un infarct miocardic, un accident vascular cerebral sau o boală arterială periferică. Pentru mulți pacienți, tratamentul aduce un control mai bun al valorilor glicemice, o calitate a vieții semnificativ îmbunătățită. În cabinet vedem pacienți care, după foarte mulți ani de luptă cu greutatea și glicemii fluctuante, ajung în sfârșit să aibă un echilibru metabolic și al greutății. E important să știm că totuși nu sunt niște pastile magice, că ele funcționează excelent atunci când sunt integrate într-un plan de viață, adică o alimentație echilibrată, monitorizare medicală, toate adaptate ritmului propriu fiecărui pacient. Practic, la baza reușitei stau perseverența și sprijinul constant pentru pacient. Medicamentul este doar un instrument, nu este o soluție în sine.
Care sunt beneficiile reale și riscurile acestor terapii foarte solicitate în prezent, inclusiv în afara indicațiilor medicale?
Terapiile moderne sunt o mare realizare medicală, dar nu sunt lipsite de riscuri. Pot să provoace în special tulburări gastrointestinale, de genul greață, balonare, disconfort digestiv la începutul tratamentului, iar pierderea rapidă în greutate poate duce și la reducerea masei musculare pe lângă mașa de țesut adipos, dacă pacientul nu este consiliat corespunzător. De aceea, noi insistăm foarte mult în cabinet pe regimul alimentar, pe creșterea masei de proteine și pe inițierea, totodată, a exercițiului fizic. De aceea, folosirea acestora în afara indicațiilor medicale, fără monitorizare, este chiar periculoasă. Tratamentul trebuie individualizat, nu preluat după aceste rețete de pe internet. Să nu uităm că medicația are și contraindicații pe care trebuie să le știe pacienții. Nu putem să inițiem această medicație tuturor pacienților.
Medicina, în tandem cu tehnologia
Ce alte noutăți terapeutice există – pompe de insulină inteligentă, senzori de monitorizare continuă, terapii personalizate?
Progresul tehnologic în diabet este spectaculos. Avem pompe de insulină inteligentă, senzori de monitorizare continuă a glicemiei, sisteme hibride care reglează automat dozele de insulină. Ele practic îmbunătățesc semnificativ calitatea vieții pacienților, mai ales dacă vorbim aici despre copii cu diabet zaharat tip 1. Reduc riscul de hipoglicemii, le oferă libertatea de a face orice și de a mânca orice având o monitorizare continuă a glicemiilor, punându-i să-și facă doze de corecție.
În România, accesul la aceste tehnologii este gratuit la pacienții cu diabet zaharat tip 1 prin programele naționale de compensare, însă ar mai fi loc de îmbunătățiri, în sensul că aceste dispozitive se eliberează printr-un circuit închis, doar de către anumite spitale, ceea ce înseamnă că limitează disponibilitatea pacienților și ne limitează și pe noi, ca medici, în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, să putem face această eliberare printr-o rețetă simplă din cabinet. Practic, tehnologia ne ajută, dar nu înlocuiește relația medic-pacient. Este un instrument foarte bun, cu condiția să fie înțeleasă și utilizată corespunzător.
În ce măsură tehnologia digitală (aplicații mobile, telemedicină) a schimbat relația dintre medic și pacientul cu diabet?
Ne-a ușurat foarte mult comunicarea și au îmbunătățit poate chiar și rezultatele pacienților, pentru că aceștia ne pot trimite valorile glicemiei prin telefon, ne pot trimite jurnalele alimentare, putem să ajustăm tratamentul de la distanță. Și ne ajută mai ales în zonele unde accesul la medicul specialist, la cabinetul nostru, este limitat. Totuși, rămâne esențial să avem consultația față în față pentru a putea să evaluăm complicațiile cronice, o neuropatie, să vedem piciorul pacientului diabetic, reflexele, să putem face o examinare fizică completă. Medicina digitală ne ajută, dar nu este un substitut al relației medic-pacient.
O afecțiune gestionabilă
Ce provocări întâmpinați în managementul pacienților: complianța la tratament, educația nutrițională, accesul la investigații?
În practica de zi cu zi, cea mai mare provocare este complianța. Mulți pacienți încep motivat și renunță atunci când se lovesc de greutăți, de lipsă de timp, de sprijin, stres. Dar educația medicală rămâne o parte esențială a tratamentului. Fără ea, nici cele mai moderne și eficace medicamente nu pot face minuni. O altă provocare este accesul inegal la investigații sau terapii. Nu toți pacienții au aceleași șanse și, din păcate, toate șansele sunt dependente de locul în care trăiesc. La unii pacienți, bariera nu e doar financiară, ci și mentală. Mulți încep tratamentul de diabet, dar îl percep ca pe o condamnare. Nu înțeleg că este o afecțiune gestionabilă și de aceea, pe lângă tratament și managementul pe care noi îl oferim, de obicei le recomandăm pacienților și o consiliere psihologică care poate să fie făcută gratuit dacă cabinetul medical respectiv are un contract de servicii conexe cu un psiholog clinician. Acest lucru ajută destul de mult, în special la debutul diagnosticului, când pacienții sunt debusolați, triști, nu știu exact încotro să mai meargă.
Cum vedeți evoluția tratamentului diabetului în următorii 5-10 ani? Putem vorbi despre o vindecare funcțională în viitorul apropiat?
Da, sunt convinsă că în următorii ani vom avea tratamente tot mai personalizate. Deja există terapii combinate. Avem clasa de inhibitor de SGLT2 care tratează atât diabetul, cât și insuficiența cardiacă, cât și boala renală cronică. Deja se vorbește foarte mult de integrarea inteligenței artificiale în monitorizare, de conceptul de remisie a diabetului zaharat, îl știm deja, valori normale ale glicemiei fără tratament obținut prin scădere ponderală și intervenții precoce. Eu personal am foarte mulți pacienți cu diabet zaharat în remisie, ne întâlnim o dată pe an doar pentru monitorizare. Nu putem vorbi, din păcate, de o vindecare completă, dar putem vorbi de un control aproape perfect și de o viață absolut normală.
Ce mesaj ați transmite cu ocazia Zilei Internaționale a Diabetului, pentru a încuraja prevenirea și controlul bolii?
Mesajul meu este că prevenția ne poate salva și contează fiecare pas sau fiecare alegere alimentară și fiecare zi în care facem mișcare sau fiecare noapte în care dormim suficient.
Nu avem nevoie să fim perfecți, ci consecvenți. Mi-aș dori să nu mai privim diabetul ca pe o pedeapsă, ci ca pe un semnal de trezire, de alarmă, de o invitație de a ne reconecta cu viața noastră, de a ne pune pe primul plan alegerile alimentare, felul în care ne desfășurăm activitățile. Practic, în fiecare zi noi vedem pacienți care își recapătă energia, bucuria, și asta se întâmplă atunci când înțeleg că sunt parte activă a propriului tratament, nu simpli pacienți.
Se încarcă comentariile...
