Cine a fost ultimul român condamnat la moarte în epoca Ceaușescu și cum a ajuns în fața plutonului de execuţie
0Înainte ca pedeapsa capitală să fie abolită în România, regimul comunist a dus la capăt o ultimă execuție, în 1987, după ce Nicolae Ceauşescu a solicitat „rezolvarea cazului” şi i-a respins cererea de comutare a pedepsei.
Ultimul român condamnat la moarte în epoca Ceaușescu a fost Ion Pistol, un bărbat din Teleorman a cărui poveste marchează finalul unei epoci în care pedeapsa capitală se aplica deopotrivă pentru crime deosebit de grave, trădare şi spionaj, dar și pentru anumite infracțiuni economice.
Execuția sa, realizată în baza procedurilor legale ale vremii, a avut loc în 1987, cu puțin timp înainte de abolirea pedepsei cu moartea în România, potrivit Click!.
Cine a fost Ion Pistol
Ion Pistol s-a născut în 1946 într-o familie modestă dintr-un sat din județul Teleorman. Cu un nivel redus de școlarizare, doar patru clase,și fără un loc de muncă stabil, își câștiga existența din diverse treburi ocazionale, așa cum se întâmpla adesea în mediul rural al acelor vremuri.
Viaţa lui avea însă să se schimbe radical în noaptea de 30 spre 31 octombrie 1985, când, sub influența alcoolului, după o ceartă violentă cu mama sa, a ucis-o pe aceasta într-un mod extrem de barbar, cu toporul.
A fost prins şi arestat a doua zi dimineață, iar cazul a intrat imediat în atenția organelor de anchetă.
Procesul: un spectacol public al justiției comuniste
În aprilie 1986, Ion Pistol a fost judecat într-un proces care a atras aproximativ 500 de spectatori, un fapt obișnuit în anii ’80, când justiția comunistă trata astfel de cazuri cu o severitate menită să transmită un mesaj public.
Avocatul lui Ion Pistol, Liviu Ardeiaș, a încercat să obțină pentru clientul său o pedeapsă privativă de libertate, susținând că Ion Pistol urma să fie „nu executat, ci ucis”, însă argumentele apărării nu au schimbat cursul procesului care a avut loc în luna aprilie. La sfârşitul şedinţei de judecată, instanța a decis pedeapsa capitală.
Intervenția directă a lui Ceaușescu
Ion Pistol a trimis o cerere de grațiere către Nicolae Ceauşescu, care în calitate de președinte al Republicii Socialiste România putea comuta pedeapsa, însă pe 4 mai 1987, acesta a respins solicitarea.
În acea perioadă, România se pregătea pentru vizita liderului sovietic Mihail Gorbaciov, iar Nicolae Ceaușescu dorea să evite orice situații care ar fi putut genera tensiuni sau critici, astfel că a cerut „rezolvarea cazului”, un semnal clar privind aplicarea sentinței.
În acest context, a fost emis Decretul Prezidențial nr. 74, care confirma aplicarea pedepsei cu moartea, iar execuția a fost programată la câteva zile distanță, pentru 12 mai.
Conform procedurilor timpului, condamnatul avea dreptul să ceară un ultim fel de mâncare, iar documentele vremii consemnează că Ion Pistol a cerut un preparat simplu, dar probabil familiar: omletă cu ceapă.
Execuția de la Jilava
În ziua execuției, Ion Pistol a fost dus într-o încăpere numită „camera neagră”, lipsită de lumină, pentru ca atunci când va fi scos în curtea închisorii să fie aproape „orb” şi să să evite astfel orice incident nedorit.
Execuția s-a desfășurat în partea dreaptă a Penitenciarului Jilava, unde un pluton format din 12 militari a pus în aplicare sentința, Ion Pistol devenind ultimul român condamnat la moarte în România înainte de 1989, asta lăsând deoparte execuţia soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu în ziua de Crăciun a aceluiaşi an, care s-a desfăşurat în cu totul alt context.
Între 1965-1989, nu mai puțin de 104 inculpați au primit pedeapsa cu moartea în România. Condamnările vizau, în principal, crime deosebit de violente, dar existau și cazuri de condamnări pentru infracțiuni economice, cum s-a întâmplat cu omul de afaceri Gheorghe Ștefănescu.
La scurt timp după Revoluție, pedeapsa cu moartea a fost eliminată din legislația românească, prin Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990.
Se încarcă comentariile...
