Cum să ne hidratăm sănătos. Apa din PET-uri conține plastic, cea de la robinet, metale grele

Apa din sticlele de plastic conține de până la 100 de ori mai multe particule de plastic decât se credea până acum, potrivit unui nou studiu. Mai exact, oamenii de știință au numărat o medie de 240.000 de fragmente de plastic detectabile la fiecare litru de apă, după ce au testat produsele mai multor mărci populare. Somelierul de apă certificat internațional, Claudia Benea, a explicat pentru „Adevărul” care apă este cea mai sigură pentru consum având în vedere că apa de la robinet poate conține metale grele de pe conducte.

Apa imbuteliată în sticlă ar putea fi cea mai bună

Ultimul studiu internațional despre apa îmbuteliată în sticle de plastic a băgat panica în milioane de oameni. Asta pentru că cercetarea oamenilor de știință arată că apa din sticlele de plastic conține de până la 100 de ori mai multe particule de plastic decât se credea până acum. Mai exact, experții au numărat o medie de 240.000 de fragmente de plastic detectabile la fiecare litru de apă, după ce au testat produsele mai multor mărci populare. 

Cercetarea, care a folosit o tehnică inovatoare pentru a măsura numărul de nanoparticule de plastic, a analizat nu numai ambalajele sticlelor de apă, ci și pe cele pentru alimente. „Studiul vorbește despre PET-ul în care este ambalat/îmbuteliat orice fel de aliment sau băutură. PET-ul ca material a fost aprobat ca sigur de către Agențiile de siguranță alimentară din întreaga lume și este folosit pentru că nu avem alternativă. Realitatea este că vrem, nu vrem, plasticul este omniprezent în viața noastră, mâncăm, respirăm și bem plastic. Aici nu este vorba doar despre apă”, a explicat Claudia Benea, ambasador al Resursei Naturale de Apă din România, specialist în hidratare, dar și somelier de apă certificat internațional. 

Ce spune studiul

Cercetarea publicată în revista PNAS este relativ originală pentru că a fost realizată într-un domeniu în care nu există atât de multe informații, și anume poluarea cu plastic la nivel nano. Potrivit specialiștilor, poluarea cu plastic este inevitabilă, dacă microplasticele au o dimensiune mai mică de 5.000 de micrometri (sau 5 milimetri), însă nanoplasticele au o dimensiune mai mică de un micrometru, astfel că dimensiunea lor le permite să pătrundă chiar și în fluxul sanguin și de acolo în organe. Cu toate acestea, studiile privind impactul nanoplasticelor asupra organismului uman sunt limitate.

„Estimăm că expunerea la micro-nanoplasticele din apa îmbuteliată obișnuită a fost la nivelul de 105 particule pe litru, ceea ce reprezintă două până la trei ordine de mărime mai mult decât rezultatele raportate anterior care se concentrează doar pe microplasticele mari”, spune studiul.  

Acesta accentuează că valorile sunt mai mari decât se credea până acum, deoarece nu exista o tehnologie care să măsoare numărul particulelor minuscule de plastic.

Dar, PET-ul a fost aprobat ca sigur pentru ambalajele care vin în contact cu băuturile sau alimentele. Asta pentru că s-ar fi dovedit că acest material nu conține bisfenol și nu eliberează substanțe cancerigene. „Concret, polietilenul tereftalat – sau PET-ul – este considerat cel mai sigur pentru produsele alimentare și este folosit pentru sticlele de sucuri, apă, ulei, lapte, dar și pentru realizarea ambalajelor pentru o listă imensă de produse alimentare. Din el sunt realizate recipientele pentru produse cosmetice, dar și biberoanele pentru bebeluși”, ne liniștește Claudia Benea.

Oamenii de știință care s-au ocupat de această cercetare își propun să analizeze și apa de la robinet.

Ce apă să bem

„Dacă oamenii sunt îngrijorați de nanoplasticele din apa îmbuteliată, este rezonabil să ia în considerare alternative, cum ar fi apa de la robinet”, a transmis Beizhan Yan, coautor al studiului, pentru AFP.

Însă cât de sigură este această apă? „Nu o să spun niciodată oamenilor că apa de la robinet este bună. Dorind să facem o alegere dintre apa de robinet și apa minerală naturală, trebuie să înțelegem valoarea apei, că apa este un aliment, iar hidratarea presupune alegerea unei ape care are o complexitate de minerale”, atrage atenția Claudia Benea. De altfel, OMS a conceput un ghid internațional al apei de consum în care este menționat că „apa de osmoză inversă, apa demineralizată, apa de la robinet nu poate fi considerată apă de băut pentru că îi lipsesc elementele principale, complexitatea de minerale”, a arătat specialista.

Nici apa de la cănile de filtrare nu este mai sănătoasă, deoarece cănile conțin filtru de carbon granulat și rășină schimbătoare de ioni care reușesc să elimine contaminanții din apă, cum ar fi sedimentele, gustul și mirosul, duritatea și bacteriile. Însă, acestea elimină și clorul, iar fără acest element se dezvoltă bacteriile. De aceea, specialiștii recomandă schimbarea filtrelor la două trei săptămâni, pentru a se evita recontaminarea apei cu bacterii.

O altă problemă ar fi că filtrul de carbon nu elimină metalele grele.

„Apa filtrată, de osmoză inversă provoacă în trei luni dezechilibre în organism mai mari decât provoacă bacteriile. Apa de la robinet pleacă din stația de tratare, furnizorul de apă potabilă răspunde de calitatea apei până în momentul în care intră pe conducte. Aceasta spală mii de kilometri de conducte care sunt pline de metale grele”, a detaliat somelierul de apă.

Nici apa din fântânile pe care oamenii le au în curți nu este mai sănătoasă, solul și pânza freatică fiind contaminate. Mai multe anchete jurnalistice au arătat că apa nu este peste tot potabilă, iar autoritățile care au obligația să asigure calitatea apei, uneori nici nu anunță că apa nu este bună de băut. Apa de la puț poate conține nitrați, nitriți, amoniu și multe bacterii, iar consumul acesteia are efecte negative asupra organismului uman.  

Să alegem răul mai mic

„Există sute de studii despre beneficiile apei minerale naturale, eu nu recomand oamenilor să renunțe la a consuma apă minerală naturală din cauza acestui studiu, beneficiile pe care le aduce corpului uman sunt net superioare cu orice alt tip de apă. Apa minerală naturală este îmbuteliată în ambalaje din plastic la cererea consumatorilor și din confort. Dacă ne lăsăm cuprinși de această psihoză nu o să mai avem nici ce consuma, ar trebui să renunțăm la tot ce înseamnă plastic. Apa minerală naturală este îmbuteliată în mod microbiologic pură de la sursă, este un aliment, nu conține niciun fel de aditiv, este un produs 100% natural, chiar dacă are și microplastice. Eu prefer de un miliard de ori să aleg acest rău mai mic, dar care pe termen lung mi-aduce beneficii infinit mai mari”, a concluzionat Claudia Benea.

La rândul lui, medicul toxicolog Radu Țincu de la Spitalul Clinic de Urgență „Floreasca” spune că „este destul de complicat să facem o alegere, este dificil de făcut o recomandare cu privire la care dintre cele două toxice este mai acceptat”, metalele grele sau microplasticele.

Cercetările asupra efectelor pe care nanoparticulele de plastic le au asupra corpului uman sunt limitate, nu se știe exact cum acestea ne pot afecta, atrage acesta atenția.

„Microparticulele de plastic au efecte la nivelul tubului digestiv și apar modificări inflamatorii la nivelul mucoase digestive sau modificări alergice la persoanele care au anumite particularități de atopie alergică. Partea care îngrijorează este că de la microparticule, astăzi cercetători vorbesc de nanoparticule, care au o dimensiune mai mică și care pot străbate bariera digestivă și poate ajunge chiar în sângele venei porte (n.r. - care transportă sânge din tractul gastrointestinal), lucru descoperit la anumite animale de laborator. Nu știm cu exacitate care sunt efectele pe termen mediu și lung a efectelor expunerii la nanoparticule care ajung în circulația sanguină”, explicat medicul de la Spitalul Floreasca.  

În schimb, se știe ce efecte pot avea asupra sănătății expunerea la metalele grele, doar că este foarte greu să identifici sursa contaminării cu acestea. „Metalele grele sunt extrem de periculoase pentru că organismul nu are capacitatea de a le elimina în mod natural, avem mecanisme destul de slabe din perspectiva detoxificării și ele se bioacumulează, adică rămân în interiorul organismului perioade lungi, până la 20 sau chiar 30 de ani”, a precizat medicul Radu Țincu.