"Această neuitare a unor idealuri care au fost onorate de moartea câtorva dintre noi!"

Oţetari): "Au trecut atâţia ani de când am fost arestaţi. Pe mulţi vă ştiu de atunci. Mulţi, însă, dintre cei pomeniţi aici, azi, nu mai sunt. Pentru cei morţi, părintele s-a rugat. Mă

Oţetari): "Au trecut atâţia ani de când am fost arestaţi. Pe mulţi vă ştiu de atunci. Mulţi, însă, dintre cei pomeniţi aici, azi, nu mai sunt. Pentru cei morţi, părintele s-a rugat. Mă întreb, acum, noi, cei care am rămas vii, ce mai avem de făcut? Vă amintiţi cum au fost revoltele acelea, cei mai tineri de atunci s-au ridicat în protestul respectiv. Cei care au fost studenţi îşi aduc aminte că lucrurile au început atunci cu nişte cereri ale studenţilor de la filologie: libertate de gândire, mărirea burselor, o revistă studenţească, limitarea limbii ruse, în ce priveşte extinderea ei la toate facultăţile...Ei, şi pentru toate aceste cereri, unii au fost zăgăzuiţi, duşi la Interne. Când s-a organizat în "56 mitingul respectiv, în faţa Universităţii, pentru a protesta, în entuziasmul de atunci, ştiu că se intenţiona să se ceară şi eliberarea celor care s-au ridicat să ceară nişte drepturi. Sigur că eu nu ştiu exact fiecare pe unde aţi fost arestaţi şi judecaţi, dar în judecata respectivă trebuie spus că pledau nişte avocaţi care, în acelaşi timp, pledau şi pentru apărarea noastră, dar erau şi profesori la procurorii şi anchetatorii noi care se formaseră atunci. Cu alte cuvinte, erau apărători, pe de o parte, şi, pe de altă parte, incitatori la incriminarea noastră, în şcolile de Securitate unde predau aceşti avocaţi, care, chipurile, ne apărau. Important este, deci, să ne întrebăm: noi ce facem, ce mai avem de făcut? Dacă atunci, în trecut, ne-am ridicat împotriva comunismului, astăzi, e o datorie de a continua lupta, cel puţin în planul conştiinţei. Deci, îndemn la această neuitare a unor idealuri care au fost onorate de moartea câtorva dintre noi!".