Cum a reușit Canada să-i provoace lui Trump cele mai mari probleme la alegerile de la jumătatea mandatului

Canada a încercat să transforme calendarul electoral american într-o pârghie în războiul comercial cu Donald Trump. După eșecul negocierilor din august, guvernul Carney a impus taxe care vizau produse cu impact direct asupra prețurilor din statele-cheie ale alegerilor intermediare, iar în Michigan mai mulți republicani și-au schimbat discursul.

Mark Carney și Donald Trump Foto: Profimedia

Timp de un deceniu, Ottawa a încercat să-l îmbuneze, să-i răspundă cu aceeași monedă și să-l depășească în rezistență pe Donald Trump. Anul acesta, guvernul canadian a ales să studieze harta electorală americană.

Un acord comercial părea aproape. Negociatori de rang înalt din SUA și Canada lucrau, într-o clădire din sud-vestul Washingtonului, la detaliile unei înțelegeri care ar fi pus capăt ostilităților. Acestea afectaseră grav economiile ambelor țări și o relație diplomatică și militară cândva apropiată. Cu două ore înainte de termenul-limită din 22 august pentru taxele vamale, premierul canadian Mark Carney și-a instruit negociatorii să plece de la masă. În aceeași seară, SUA au impus o taxă de 50% asupra unor bunuri canadiene în valoare de 20 de miliarde de dolari, printre care celuloză, echipament de hochei și utilaje industriale.

Guvernul Carney urmărea însă un alt ceas: cel al celor două luni rămase până la alegerile intermediare din SUA. Pentru liderii canadieni, care testaseră timp de un deceniu diverse strategii în fața unui vecin tot mai ostil, calendarul electoral devenise o nouă sursă de influență în negocieri, scrie politico.com.

Taxe croite după harta electorală

Timp de luni de zile, oficiali ai ambasadei de la Washington au lucrat cu analiști ai Ministerului de Finanțe și ai celui de Externe de la Ottawa, pentru a trece prin tarifele vamale și a înțelege unde ar fi resimțite modificările pe harta electorală. Oficialii canadieni știau că o lovitură locală, în statele și districtele lor, ar putea fi singurul lucru care i-ar face pe republicani să-și reconsidere acceptarea politicii comerciale a lui Trump. Presiunea avea să crească pe măsură ce se apropia ziua alegerilor, cu temerile legate de costul vieții în fruntea preocupărilor alegătorilor.

„Vizăm și produse care vor afecta state din SUA”, a declarat ministrul industriei, Mélanie Joly, la o conferință de presă la Ottawa, la patru zile după eșecul negocierilor. „Suntem înțelepți și strategici atunci când exercităm presiune politică.”

În loc să țintească bunurile cu cea mai mare încărcătură politică, care ar fi atras titluri în presă și mânia lui Trump, canadienii au căutat produse care să provoace cele mai mari pagube economice, de exemplu materiale de construcții care ar scumpi locuințele. Analiștii comerciali canadieni le-au găsit în codurile tarifare pentru produsele forestiere și au ales subcategorii precum placajul și hârtia și cartonul albite, pe care SUA nu le produc în cantități suficiente.

Noile taxe canadiene au intrat în vigoare pe 8 septembrie, cu efecte în statele-cheie pentru controlul Camerei Reprezentanților și al Senatului. Democrații au difuzat reclame care menționau taxele vamale în valoare de 72,6 milioane de dolari în campania pentru alegerile generale. Subiectul a apărut în dezbateri, la târgul de stat din Kansas și la televiziunea publică din Iowa, și în discursurile din campanie, din Maine până în Texas.

Michigan, câmpul de luptă

Dacă vreun stat era pregătit pentru o confruntare pe tema taxelor, acela era Michigan, unde se desfășura una dintre cele mai disputate curse pentru Senat din țară. În vara lui 2025, doi consultanți politici, unul democrat și unul republican, au înființat împreună Michigan Trade Smart Alliance, cu scopul de a atrage marile organizații patronale din stat. La acea vreme, liderii din mediul de afaceri din toată țara evitau să conteste public politica lui Trump, de teama reacției sale. Pe măsură ce negocierile dintre cele două țări rămâneau blocate, numărul membrilor alianței a crescut însă puternic.

„Cei mai mulți dintre acești oameni, care conduc sau lucrează în aceste companii, l-au votat pe președintele Trump și probabil l-ar vota din nou”, a spus John Sellek, republicanul din spatele alianței. „Înțeleg ce încearcă el să facă. Aveau nevoie doar ca el și ceilalți factori de decizie, inclusiv cei din Congres, să audă prin ce trec.”

Nici Sellek, nici consultantul democrat Mark Fisk nu erau specialiști în comerț internațional. Ambii cunoșteau însă Michiganul suficient de bine cât să știe că războiul comercial lansat de Trump la scurt timp după revenirea la putere, în 2025, ar lovi aproape de casă, având în vedere legăturile economice strânse ale statului cu Canada.

Trump și Carney erau deja într-un impas privind viitorul USMCA, succesorul Acordului nord-american de liber schimb (NAFTA), care provocase o reacție adversă față de liberalizarea comerțului când fusese semnat de SUA, Mexic și Canada, în anii ’90. În Michigan, acordul, care a eliminat barierele tarifare și a permis producătorilor să-și întindă lanțurile de aprovizionare peste granițe, a avut un impact major asupra economiei. Sindicate precum United Auto Workers, care considerau că zona de liber schimb încuraja companiile să mute producția în străinătate, s-au opus ferm NAFTA. Sprijinul membrilor de rând ai sindicatelor a contribuit, se consideră, la victoria lui Trump în statele-cheie din Rust Belt în 2016. El a fost primul candidat republican la președinție care a câștigat în Michigan în aproape trei decenii.

Sellek și Fisk au început să recruteze companii pentru alianța lor, care, fiind organizație non-profit, nu putea cheltui direct în campanii, dar nici nu trebuia să-și dezvăluie donatorii. Scopul era să atragă atenția echipelor de campanie și a factorilor de decizie și să ofere firmelor din Michigan o platformă comună, mai vizibilă, împotriva taxelor.

„Aveam o idee destul de naivă, aceea că putem purta o discuție, putem crește gradul de conștientizare și putem pur și simplu vorbi despre impact”, a spus Fisk.

Treptat, au atras parteneri din tot statul. Printre ei s-au numărat Michigan Retailers Association, care reprezintă magazine mici și mari lanțuri ai căror clienți plăteau mai mult pentru produse importate, de la rechizite școlare la alimente, și Michigan Restaurant & Lodging Association, afectată de scăderea numărului de turiști canadieni, care renunțau la călătoriile în SUA. Poate cel mai important a fost MichAuto, cea mai influentă organizație a industriei auto din stat, un sector care asigură circa 20% dintre locurile de muncă, notează politico.com.

Un sondaj cu miză electorală

Încă din primăvară era clar că nu se întrezărea o soluționare ușoară a conflictului. Administrația Trump a semnalat din timp că nu va fi de acord cu prelungirea valabilității USMCA de la 2036 la 2042. Când a venit termenul din 1 iulie, Canada și Mexicul nu au fost surprinse că SUA au refuzat și au lansat cicluri anuale de revizuire, menite să ajute America să obțină mai mult de la parteneri. La sfârșitul lui iulie, Casa Albă a amenințat Canada cu taxe în baza Secțiunii 338, niciodată folosită, pentru a-l forța pe Carney să facă concesii privind sectorul auto și transbordările ilegale de mărfuri. Carney a părăsit negocierile, invocând o serie de semnale de alarmă, și a explicat canadienilor că Trump le încalcă suveranitatea.

În iunie, Sellek și Fisk au comandat, împreună cu firma EPIC-MRA din Lansing, un sondaj care arăta cum era percepută în stat înfruntarea ce afecta multe sectoare ale economiei. Consultanții l-au văzut nu ca pe o măsură generală a opiniei publice, ci ca pe un ghid pentru strategia electorală: au chestionat alegători probabili din noiembrie, nu populația generală. Potrivit sondajului, 63% dintre cei care urmau să voteze se opuneau taxelor pe piesele auto și industriale din Canada, iar 74% considerau că taxele sunt de vină pentru problemele legate de costul vieții din Michigan.

După ce au primit rezultatele, Sellek a organizat un apel privat cu o jumătate de duzină de strategi republicani care consiliau candidați federali și locali din Michigan, dintre care mulți susținuseră din reflex politica comercială a lui Trump. Mike Rogers, probabilul candidat al partidului pentru Senat, îi acuzase în 2025 pe democrați de „alarmism” în legătură cu o politică tarifară care „a pus din nou poporul american la volan”.

Într-o prezentare de 45 de minute pe Zoom, Sellek a trecut prin cifre și a explicat ce însemnau ele pentru cei care conduceau campanii în acel an: 40% dintre alegătorii probabili ar fi fost mai puțin înclinați să voteze un candidat care susține taxele pe bunurile importate.

Un participant, consilier de rang înalt al unui deputat republican din Michigan angajat într-o luptă strânsă pentru realegere, a ajuns să creadă că sondajul oferea o ocazie de a-și încuraja clientul să rupă rândurile cu Trump și să se delimiteze de taxe. (Consultantul a vorbit sub protecția anonimatului, pentru a putea descrie liber discuțiile interne din campanie.) Un republican aflat la putere, care se apără în fața unui contracandidat democrat, putea câștiga puncte printre alegătorii independenți, un grup pe care partidul de la guvernare îl câștiga deja cu greu, iar datele puteau proteja alesul de reacțiile administrației Trump sau ale liderilor de partid.

„Pentru mulți candidați care, cred eu, erau de partea greșită a acestei probleme”, a spus Fisk, „a devenit o vulnerabilitate politică foarte mare.”

De la Harley-Davidson la o strategie mai dură

La scurt timp după ce partidele și-au desemnat candidații în Michigan, războiul comercial a devenit și mai urât. Negocierile s-au prăbușit chiar înaintea termenului-limită din 23 august, iar administrația Trump a recurs la o lege veche de aproape un secol, niciodată folosită, care îi dă președintelui autoritatea de a lovi imediat importurile din Canada cu o taxă de 50%. Pentru prima dată în acest conflict, noile taxe urmau să se aplice bunurilor care fuseseră scutite în baza USMCA, acord pe care Trump îl încheiase în primul său mandat.

De ani de zile, oficialii canadieni analizau posibile răspunsuri la escaladarea războiului comercial. Premierul de atunci, Justin Trudeau, care gestionase prima salvă de taxe a lui Trump pe oțel și aluminiu, în 2018, prin măsuri de retorsiune „dolar pentru dolar”, a conceput un plan pentru a evita să fie atras mai adânc într-un război comercial cu o economie de zece ori mai mare decât a Canadei. Ministrul de externe Chrystia Freeland și negociatorul-șef pentru comerț Steve Verheul s-au inspirat din schema europeană de a viza state sensibile din punct de vedere politic și au întocmit liste de coduri tarifare pentru a maximiza impactul local în districtele liderilor republicani. Voiau să atragă atenția asupra celor mai simbolice ținte: motocicletele Harley-Davidson produse în districtul din Wisconsin al președintelui Camerei, Paul Ryan, și whisky-ul și bourbonul din Kentucky, statul liderului majorității din Senat, Mitch McConnell. Strategia a funcționat: marile companii americane și senatorii republicani au început să facă presiuni împotriva taxelor.

Când Trump a revenit la putere, în 2025, reales pe promisiunea unei politici tarifare agresive față de aliați, menită să readucă producția în SUA, Canada și-a regândit abordarea. Războiul comercial a fost însoțit brusc de disponibilitatea aparentă a lui Trump de a lua în calcul unul real, cu vorbe în doi peri despre anexarea celui de-al „51-lea stat” și ștergerea unei frontiere „trasate artificial”. Fiecare amenințare tarifară părea mai gravă și mai încărcată emoțional pentru canadieni, iar consensul de la Ottawa a ajuns la ideea că liderii trebuie să fie pregătiți să îndure suferință pe termen scurt pentru a susține o abordare mai combativă față de Trump.

În martie 2025, Trudeau a fost înlocuit de Carney, fost bancher care s-ar remarcat drept un administrator credibil al crizelor. Carney a continuat politica folosirii taxelor de retorsiune ca instrument geopolitic și comercial pentru a-l ține pe Trump în frâu. Până la sfârșitul lui 2025, abordarea nu adusese însă detenta, așa că Carney a schimbat tactica.

După ce Curtea Supremă a SUA a anulat, în februarie, taxele generale ale lui Trump, Carney și-a reorientat guvernul spre noi provocări. Cu câteva zile înainte, o adusese pe Janice Charette, fostă diplomată și înaltă funcționară cu reputația de negociator dur, ca să-l înfrunte pe latura tehnică a negocierilor pe reprezentantul american pentru comerț, Jamieson Greer. Îl convinsese pe Mark Wiseman, prieten și fost director la BlackRock, să devină noul ambasador al țării la Washington. Carney a angajat-o și pe Maia Johnson, consultantă politică americană care lucrase în campania prezidențială a lui Hillary Clinton din 2016 și în operațiunea de date Hawkfish a lui Mike Bloomberg, într-o nouă funcție la Ottawa, numită oficial „consilier principal pentru strategia față de părțile interesate din SUA”. Ea coordonează acum și activitatea cabinetului premierului.

Analiști comerciali din Ottawa și Washington au pregătit în paralel planuri de rezervă, convinși că, într-un an electoral, timpul va fi de partea Canadei. Când Trump a lansat atacuri asupra Iranului, la sfârșitul lui februarie, și a devenit clar că războiul nu se va încheia curând, oficialii canadieni și-au dat seama că sensibilitatea tot mai mare a alegătorilor americani la prețuri le oferă o pârghie nouă.

Când negocierile au eșuat, la sfârșitul lui august, Canada avea pregătită o listă de coduri tarifare și de locuri în care alegătorii americani ar fi resimțit taxele. Ele au fost programate să intre în vigoare la începutul lui septembrie, exact când începea sezonul campaniei de toamnă. Era, potrivit lui Joly, „lucrul potrivit de făcut acum”.

„Ingerință electorală”?

Declarația l-a înfuriat pe Pete Hoekstra, născut în Michigan, fost director de companie de mobilă și fost congresman, numit de Trump ambasador în Canada. El a atacat-o pe Joly, acuzând-o de ingerință electorală, o variantă nouă a unei acuzații formulate anterior de consilierul comercial al Casei Albe, Peter Navarro. Deși au existat reacții publice furioase, care vedeau în taxele canadiene o imixtiune în alegeri în statele controlate de republicani, guvernul american nu a transmis niciodată oficial îngrijorarea către biroul ei, potrivit lui Joly.

Primele panouri publicitare au apărut la începutul verii, în câteva locuri din statul în formă de mănușă, readucând opiniile în fața șoferilor: „74% dintre locuitorii statului Michigan spun că taxele federale alimentează inflația”, scria unul, lângă un nod rutier din Lansing, capitala statului. Amplasarea a fost strategică, în districtele congresionale 4, 7 și 10, toate ocupate de republicani vulnerabili. În august, grupul a început să cumpere reclame digitale cu mărturii ale unor muncitori și patroni locali, care vorbeau despre costurile mai mari, avertizând că ele vor fi resimțite de alegători.

Până în octombrie, greutățile economice anticipate de oficialii canadieni se resimțeau pe toată harta politică americană. Republicanii au încercat să se distanțeze de Trump în privința comerțului, unii rupând pentru prima dată cu el la nivel retoric și făcând presiuni publice asupra administrației să dea înapoi. Senatoarea din Maine Susan Collins, mult timp una dintre puținii republicani care au votat împotriva taxelor lui Trump, s-a lăudat, într-o dezbatere cu democratul Troy Jackson, că a obținut o scutire pentru sarea de drum. În Kansas, senatorii Jerry Moran și Roger Marshall s-au străduit să împiedice orice măsură țintită a președintelui împotriva Bombardier, producătorul canadian din domeniul aerospațial care angajează aproximativ 1.500 de oameni la Wichita.

În Michigan, republicanii din cursele disputate se retrăgeau de asemenea de la linia lui Trump. În cursa pentru Senat dintre Rogers și democratul Abdul El-Sayed, purtată în mare parte pe tema trecutului și afilierilor candidaților și pe subiecte legate de Israel și securitate națională, Sellek și Fisk au văzut o ocazie de a aduce comerțul în centrul atenției. La începutul lui octombrie, grupul a amplasat un panou în fața locului unei dezbateri, la Grand Rapids, pentru a arăta cât costă războiul comercial statul. „26 de miliarde de dolari și creșterea continuă…”, scria pe el. „MICHIGAN PLĂTEȘTE MAI MULT.”

Rogers ajunsese deja acolo. Cu o zi înainte lansase o nouă reclamă în care apărea la un bar, cu o sticlă de Labatt Blue, berea blondă produsă în Canada, devenită cult în rândul fanilor americani de hochei.

„Aici, în Michigan, știm că Canada nu este dușmanul nostru”, a spus Rogers. „Trebuie să punem capăt acestui război al taxelor chiar acum.”