Exclusiv Strategia de Apărare, criticată dur de un expert militar: Un cec în alb pentru cheltuieli între 2 și 5% din PIB
0Strategia Națională de Apărare a Țării ar trebui să reprezinte fundamentul întregului proces de planificare a apărării naționale, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile pentru Apărare, spune analistul Hari Bucur-Marcu. „Strategia prezentată de președinte nu înseamnă nimic”, crede el.
„Aceasta nu este o strategie. Este un document politic minor scris de cineva care nu folosește limbajul de specialitate și nu înțelege elementele pe care le folosește” – atrage Hari Bucur-Marcu, expert în Apărare, fost ofițer de aviație, fost membru în Statul Major General al Armatei și reprezentant al României în structurile NATO (decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” ca recunoaștere a contribuției sale la integrarea României în NATO).
El dă și un exemplu: „Se declara Rusia ca principală amenințare la adresa apărării României. Și de aici mai departe, trebuie să apară strategia propriu-zisă, adică stabilirea unor obiective pe care în următorii 5 ani de zile trebuie să le îndeplinim: să creștem cheltuielile militare astfel încât să putem avea toate capabilitățile de care avem nevoie, să avem programele de achiziție pe acele armamente care combat tipul de arme pe care le-ar putea avea Rusia și așa mai departe. Trebuiau găsite niște răspunsuri, o strategie care să zică, acesta e obiectivul strategic și acestea sunt mijloacele la fel de strategice de atingere a obiectivului”
Bucur-Marcu a susținut că Legea 203/2015 explică care este rolul unei Strategii de Apărare Națională a Țării (SNAT): „SNAT este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel național. Strategia are o perioadă de valabilitate echivalentă cu mandatul președintelui. După ce a fost adoptată de parlament, programul de guvernare pe domeniul Apărării naționale trebuie să fie adaptat în funcție de SNAT. Dacă sunt lucruri pe care le-a prevăzut strategia și nu sunt în programul de guvernare, programul de guvernare trebuie adaptat. Și următoarele guverne, pe perioada de valabilitate a strategiei, adică cei 5 ani de mandat al președintelui, trebuie să prevadă în programul de guvernare elemente executive care să rezulte din SNAT”.
Următorii pași sunt emiterea de către Guvern a Cărții Albe a Apărării și întocmirea de către Ministerul Apărării a Strategiei militare. „Și pe urmă Directiva de planificare a apărării care se „varsă” în programele majore de pregătire și de înzestrare și de configurare a forțelor armate. Și acestea se realiză prin planuri anuale. Deci, fără SNAT, noi nu putem să stabilim, de exemplu, câți oameni să vină sub arme, deoarece strategia ne spune dacă avem nevoie de mai mulți sau de mai puțini oameni sau pentru ce avem nevoie de oameni”, a explicat analistul.
Bucur-Marcu susține că Strategia nu trebuie să prevadă explicit, de exemplu, că România va avea 100.000 de militari și va achiziționa 100 de tancuri. „Aceste lucruri se vor regăsi în Strategia militară și în planurile consecvente”, arată el.
„Se vor cheltui între 2 și 5% din PIB după bunul plac”
Specialistul a susținut că SNAT trebuie să conțină obiective naționale și a dat un exemplu: „Este în interesul național al României să avem acces maritim la căile maritime care duc spre oceanul planetar și atunci obiectivul național de securitate este să avem o flotă sau să participăm la o flotă comună cu celelalte țări NATO din Marea Neagră prin care să garantăm că fluxul de mărfuri pe căile maritime în Marea Neagră și din Marea Neagră spre oceanul planetar nu va fi întrerupt vreodată. Acesta e un obiectiv de securitate. Din acest obiectiv vor decurge mai departe tot felul de direcții de acțiune și modalități de asigurare a securității naționale în domeniul apărării, cum e o flotă de însoțire a navelor, de exemplu, sau o flotă pentru combaterea submarinelor.”
Așa cum este publicată Strategia Națională de Apărare a lui Nicușor Dan, spune specialistul, „e făcută intenționat să liniștească lumea că de fapt nu înseamnă nimic, și ca urmare „stați liniștiți, că am scris și noi o chestie acolo”. Legea prevede că SNAT este fundamentul întregului proces de planificare a apărării naționale, care înseamnă realizarea puterii militare a României într-o anumită configurație, pe o anumită durată și cu anumite scopuri și obiective, ceea ce strategia lui Dan nu face sub nicio formă”.
Explicația lui Bucur-Marcu pentru această situație: „a fost întocmită în așa fel încât să nu sperie pe cineva că „uite ăștia se pregătesc de război, acum vor să facă nu știu ce”. Nu numai că sunt niște elemente foarte generice, dar sunt și aiurea scrise, strategia nu are nicio relevanță.”
Efectul acestei situații este, după analistul citat, că în programul de guvernare nu se va putea implementa nimic din Strategie. „Mai departe, Cartea albă a apărării nu are ce să ia de acolo. Atunci, ori vor scrie ce vor ei în programul de guvernare și în Cartea albă a apărării, ori nu se mai declanșează planificarea apărării care ar trebui să înceapă cu această strategie.”
Strategia are un rol important în modul în care se vor cheltui între 2 și 5% din PIB, conform angajamentelor României față de NATO. „Dacă ar exista o strategie națională de apărare adevărată, ar obliga cheltuirea banilor pentru Apărare în următorii 5 ani de zile având în vedere o anumită perspectivă, un anumit plan. Așa, vor cheltui banii după bunul lor plac”, a concluzionat Hari Bucur-Marcu.
Strategia Națională de Apărare a Țării
Amintim că, Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2025-2030 (SNAT), prezentată zilele trecute de președintele Nicușor Dan, identifică mai multe ameninţări externe:
- Acţiunile ostile ale Federaţia Rusă, în special prin modificarea echilibrului strategic la Marea Neagră (după anexarea Crimeei), şi utilizarea instrumentarului hibrid (dezinformare, influenţă, atacuri cibernetice) care vizează solidaritatea naţională şi capacitatea de apărare.
- Instabilitatea regiunii (zona Mării Negre, Balcanii de Vest) este considerată un factor de risc major, alături de competiţia intensificată între marile puteri, multipolarizarea scenei globale şi concurenţa pentru resurse critice şi tehnologii de vârf.
- Ameninţări non-convenţionale: terorismul, criminalitatea organizată, fluxurile migratorii ilegale, atacuri cibernetice, război hibrid sunt evidenţiate ca provocări ce pot afecta securitatea României.
În ceea ce privește armata și apărarea naţională, liniile prioritare sunt:
- Necesitatea creşterii capabilităţii militare a Ministerul Apărării Naţionale (MApN) şi a forţelor armate pentru a răspunde la riscuri convenţionale şi neconvenţionale — modernizare, dotare, procese de planificare adaptate.
- Conceptul-cheie „independenţă solidară” se referă la obiectivul ca România să fie suficient de capabilă în apărare (independentă) dar şi să acţioneze în solidaritate cu aliaţii şi partenerii (ex. NATO, UE) pentru a-şi proteja interesele.
- Economia şi industria de apărare sunt integrate în strategia militară: se prevede ca economia națională să susțină planurile de înzestrare, producția de echipamente militare, resurse strategice (energie, materii prime rare, IT&C, tehnologie frontieră) — ceea ce reflectă viziunea că apărarea nu este doar militară, ci şi economică.
Documentul vorbeşte despre rolul societăţii (cetăţeanului) şi al instituţiilor publice: statul trebuie să fie mai transparent, digitalizat, performant; forţele armate trebuie să fie integrate, capabile şi în legătură cu societatea.
Se urmărește consolidarea capabilităţilor de descurajare şi apărare: prin dotare, modernizare, colaborare internaţională, retenţie de muniţii, echipamente şi infrastructuri adaptate la noile tipuri de război (hibrid, cibernetic) şi provocări geografice specifice (Marea Neagră).
Creşterea vizibilă a rolului României în regiune: Strategia afirmă că România îşi propune să devină „principala putere” în Sud-Estul Europei, consolidându-şi poziţia geostrategică.
Întărirea alianţelor, parteneriatelor şi participarea la misiuni comune: Acţiunea externă, cooperarea cu NATO, UE, alţii, sunt văzute ca esenţiale pentru securitatea naţională.
Principalele direcții de acțiune
În ceea ce privește direcţiile de acţiune, principale linii sunt:
- Adaptarea planificării strategice, operarea pe scenarii multiple (inclusiv scenarii hibride) şi creşterea capacităţii de anticipare şi reacţie rapidă.
- Dezvoltarea infrastructurilor critice militare (logistică, transport, comunicaţii, command-control) şi consolidarea prezenţei în zone sensibile strategic (ex: Marea Neagră).
- Intensificarea înzestrării: achiziţii, înlocuirea echipamentelor învechite, integrarea tehnologiilor moderne şi interoperabilitate cu forţele aliate.
- Consolidarea industriei naţionale de apărare, stimularea investiţiilor în tehnologie militară, materii prime strategice, IT&C, inteligenţă artificială.
- Întărirea cooperării internaţionale: participare la misiuni aliate, exerciţii comune, cooperare bilaterală şi multilaterală cu parteneri strategici.
- Creşterea rezilienţei societăţii şi instituţiilor: apărarea civilă, securitatea cibernetică, combaterea ameninţărilor hibride, informarea/cunoaşterea publică şi angajarea cetăţeanului.
- Monitorizare, evaluare şi revizuire periodică a implementării strategiei: se prevede ca direcţiile de acţiune să fie evaluate anual sau ori de câte ori situaţia o impune.
Se încarcă comentariile...
