Raed Arafat acuză că dosarul DSU a fost construit pe „premise plăsmuite” și că a fost „filat” pe toate căile

Raed Arafat contestă modul în care a fost deschis și instrumentat dosarul privind presupuse angajări fictive la DSU și acuză procurorul militar că a folosit măsuri de supraveghere „intruzive” în mod abuziv.

Raed Arafat a transmis un mesaj video despre dosarul DSU. FOTO: captură Facebook

Raed Arafat susține că el și celelalte persoane vizate în dosarul privind presupusele angajări fictive la Departamentul pentru Situații de Urgență au fost supravegheați timp de aproape șase luni prin mijloace speciale de investigare, inclusiv localizare GPS, fotografii și înregistrări audio-video.

Este vorba despre dosarul în care sunt cercetaţi patru medici și o asistentă medicală angajați cu jumătate de normă la DSU, despre care procurorii suspectează că ar fi fost plătiți pentru activități pe care nu le-ar fi desfășurat.

Într-o postare pe Facebook, Raed Arafat contestă legalitatea modului în care procurorul militar a desfășurat ancheta și spune că instituția a transmis anchetatorilor documente care ar demonstra activitatea angajaților: 44 de bibliorafturi, aproximativ 20.000 de pagini și aproape 8.000 de fișiere.

În plus, şeful Departamentului pentru Situații de Urgență afirmă că verificări oficiale recente ar fi identificat probleme privind deschiderea și instrumentarea dosarului.

Potrivit lui Raed Arafat, ancheta a fost desfășurată mai mult de un an fără ca persoanele vizate să fie informate că sunt cercetate și fără să își poată exercita drepturile procesuale. De asemenea, procurorul a obținut autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică pentru aproape șase luni şi că acestea au inclus urmărirea prin GPS, fotografierea și realizarea unor înregistrări audio-video.

În mesajul său, șeful DSU afirmă că ulterior procurorul a dispus ridicarea telefoanelor mobile aparținând celor 13 persoane vizate, considerând că astfel au fost obținute informații care nu au fost aprobate inițial de instanță.

„În contextul dosarului penal privind pretinsele angajări fictive la DSU, mă văd nevoit să comunic public o serie de informații de o gravitate deosebită, care au fost recent descoperite in urma verificărilor oficiale efectuate cu privire la crearea si instrumentarea acestui dosar.

Aceste verificări au confirmat că procurorul și-a atras în mod artificial competența în dosar, prin invocarea unei împrejurări de fapt plăsmuite. Această constatare demontează fundamentul pe care a fost construit întregul dosar și relevă o modalitate de exercitare a funcției de urmărire penală incompatibilă cu exigențele legii.

Pe baza acestor premise artificiale, procurorul a desfășurat timp de peste un an urmărirea penală in rem fără ca persoanele vizate să fie informate și fără ca acestea să își poată exercita drepturile procesuale. În același timp, aceleași susțineri ale procurorului au fost folosite pentru a obține autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică cu cel mai ridicat grad de intruziune, desfășurate pe o perioadă de aproape șase luni.

Escaladarea măsurilor nu s-a oprit aici. Procurorul a solicitat și autorizarea unor percheziții domiciliare împotriva persoanelor cercetate. Judecătorul de la Curtea de Apel a constatat însă caracterul vădit disproporționat al acestor solicitări și le-a respins. În loc să accepte controlul de legalitate exercitat de instanță, procurorul a dispus ridicarea silită a telefoanelor mobile aparținând tuturor celor 13 persoane vizate, obținând pe altă cale ceea ce instanța refuzase să încuviințeze.

Privite împreună, aceste împrejurări nu reprezintă simple erori de apreciere și nici opțiuni procesuale discutabile. Ele descriu un mod de exercitare a acțiunii penale caracterizat prin fabricarea premiselor necesare dobândirii competenței, ascunderea urmăririi penale față de persoanele vizate, utilizarea unor susțineri nereale pentru justificarea celor mai intruzive măsuri de supraveghere și încercarea de a ocoli controlul exercitat de instanță.

Un asemenea mod de acțiune angajează problema răspunderii procurorului și ridică întrebări fundamentale privind folosirea resurselor judiciare ale statului. Resurse umane, logistice și financiare considerabile au fost consumate pentru susținerea unui dosar construit pe premise plăsmuite, în loc să fie orientate către combaterea faptelor reale de criminalitate.

Într-un stat de drept, nimeni nu este mai presus de lege, inclusiv cei chemați să o aplice. Atunci când instrumentarea unui dosar se bazează pe premise artificiale și conduce la restrângerea gravă a drepturilor fundamentale, răspunderea nu poate rămâne doar o chestiune teoretică, ci trebuie asumată în toate formele prevăzute de lege”, a scris șeful Departamentului pentru Situații de Urgență.