Povestea evreului care a fost de două ori prizonier la Auschwitz. S-a întors în Germania să povestească tinerilor ororile războiului
0Jerzy Hronowski este unul din mulții prizonieri care au fost închiși de două ori în lagărul de exterminare de la Auschwitz. Din fericire, a supraviețuit și a povestit tinerilor ororile războiului.
Pe vremea când era student, Jerzy Hronowski (1922 - 2006), a fost arestat de ocupanții germani și trimis la KL Auschwitz în primul transport în masă, format din prizonieri polonezi, care au ajuns în lagăr la 14 iunie 1940. Jerzy Hronowski a fost înregistrat în tabără cu numărul 227, dar sub identitatea sa falsă, cu numele de familie Baran.
A doua oară a fost arestat de ocupanți în 1943 și încarcerat la Auschwitz-Birkenau, primind numărul 138793. Ulterior, a fost transferat în lagărul de concentrare Sachsenhausen, de unde a supraviețuit.
Conform informațiilor „The history of World War II and the Holocaust“, Jerzy Hronowski este unul din cei aproximativ 11.000 de deținuți, dintre care peste 400.000 înregistrați la Auschwitz, care au fost eliberați din lagăr.
În anii 1970, fostul deținut a început să viziteze Germania de Vest și să se întâlnească cu tineri germani pentru a le povesti ce orori au avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Marinari români în lagăr
24 de marinari români, ofiţeri şi cadeţi, aflaţi la pregătire la Şcoala Navală a Marinei Germane, au devenit peste noapte inamici din aliaţi. Ei au fost arestaţi şi închişi în lagărul de prizonieri de la Marlag und Milag Nord, din Westertimke. Câţiva au decedat, dar majoritatea au fost eliberaţi de aliaţi în mai 1945.
Perioada în care ofiţerii români şi elevii trimişi să înveţe la Şcoala Navală a Marinei Germane au fost închişi în lagărele din Germania a fost reconstituită pe baza mărturiilor lor. Unii au scris memorii, alţii au păstrat poze făcute de paznicii de după sârma ghimpată. O parte dintre ele au fost publicate în două numere ale revistei de profil, „Marina Română“, în anul 2001, altele în volumul „Veteranii Marinei“ al autoarei Mariana Păvăloiu.
Evenimentele de la 23 August 1944 i-au surprins pe ofiţerii români în misiune în Marea Baltică. Reîntorşi la Sassnitz (port din Germania), au fost puşi de germani să aleagă între a continua să lupte alături de ei împotriva aliaţilor sau să fie arestaţi şi duşi în lagăr. Cei 24 de români (ofiţeri şi cadeţi) au răspuns categoric negativ cererii nemţilor de a continua lupta alături de ei. Prin urmare, la 7 septembrie 1944, comandantul şcolii, Kpt.z. S. Bauer, care luptase în Primul Război Mondial pe crucişătorul „Breslau“, ce acţionase pe litoralul românesc, a ordonat dezarmarea ofiţerilor şi trimiterea lor în lagărul de prizonieri de marină.
Astfel, locotenenţii Ionescu-Oituz şi Banciu au ajuns la Marlag und Milag Nord, din Westertimke, special creat pentru marinarii britanici. În anul 1945, aici au fost aduşi paraşutiştii americani şi englezi, capturaţi la Arnhem, Olanda. Ulterior, în lagăr au ajuns şi elevii, iar la sfârşitul lui octombrie, şi locotenentul Nicolae Valasoglu.
Valeriu Ionescu-Oituz, unul dintre locotenenţii români închişi, devenit prizonierul 1.461, a povestit cum era viaţa în lagărul Milag Nord. „Lagărul era împărţit în mai multe compartimente: ofiţeri din Royal Navy, marinari din Royal Navy, marinari civili din marina britanică, marinari hinduşi, internaţi civili englezi. Din septembrie 1944 au ajuns aici şi marinarii români şi bulgari“.
În lagăr, au murit mai mulţi români. Spre exemplu, Ion Musceleanu a fost împuşcat pe loc pentru că a refuzat să execute ordinele, după ce în noiembrie 1944, elevii români au fost transferaţi în lagărul San Bostel de lângă Hamburg şi obligaţi să muncească la fabrica de avioane.
Alţi trei elevi au murit în urma unui bombardament de noapte: Nedelescu, Novac şi Căbăşanu. După mulţi ani, Ionescu-Oituz le-a căutat mormintele şi le-a dus câte o floare.
Se încarcă comentariile...
