Pagina cititorului

Dacă la începutul democraţiei româneşti lumea se înghesuia să vadă cum arată Occidentul, după douăzeci de ani de capitalism, în faţa ghişeelor de informaţii pentru vize în străinătate, cozile de odinioară au dispărut.

Să emigrăm, soro!

Discuţiile au rămas însă la fel de vechi, doar că puţin mai relaxate.Aşteptăm, în continuare, la dresa fotografiata@adevarul.ro, imaginile surprinse de tine, alături de o scurtă exlicaţie, numele autorului şi numărul de telefon. Premiul lunar este o cameră digitală! Regulamentul concursului este publicat pe www.adevărul.ro.

Editorialul cititorului: S-a stins un erou

Luna trecută, în vreme ce tragedia de la Smolensk continua să macine sufletul poporului polonez, într-un spital modest din patria noastră, se stingea un om. Un om căruia i-a fost dat să fie, ca şi preşedintele Poloniei, iubit şi huiduit, ridicat pe braţe sau lovit, aprobat sau contestat. Un erou sau o victimă a „zeului fotbal", care a ţinut în vârful bocancului trăirea până la extrem sub stindardul vişiniu de lângă Podul Grant. S-a stins visând rotund mingea plecată spre golul absolut Sandu Neagu, vedetă a fotbalului anilor '70.

Şi-au adus aminte de el cei de vârsta mea, care, copii fiind, dădeau somnul pe fotbal, strânşi în jurul televizorului cu lămpi, învârtind antenele înălţate, formate din toate prăjinile cartierului, pentru a trăi mirajul lui Pele şi Boby Charlton pe dreptunghiurile pe care le visam verzi, fantastic de verzi, sub culorile alb-negre ale vieţii noastre. A dat atunci un gol foarte preţios moralului şi sufletului nostru, cu selecţionata Cehoslovaciei, iar noi, cei care am ajuns la timp lângă micul ecran, am pupat zgomotos, dar şi cu respect, sticla rece. A fost el, oare, un erou? După ce s-a întâmplat mai apoi, când a fost uitat, încet-încet, aşa cum se şterge o pată de apă de pe geam, nu s-ar spune.

După câte ştiu, granitul Mexicului era destinat lui Dembrovski, cel căruia i se promisese o statuie pe aleea ce ducea la visul numit Stadionul Azteca, iar atunci el ar fi fost eroul. Mulţi au spus că Dumitrache ar fi fost adevăratul erou al visului nostru roş-galben-albastru. Sau poate Radu Nun­weiler, pe care nea Angelo îl punea întâi pe hârtie atunci când făcea echipa. Cert este că, până la apariţia ziarelor ce au urmat fatidicei zile de sâmbătă, 17 aprilie 2010, când Sandu Neagu a decedat, nu îmi mai amintesc ca cineva să-l fi numit prin presă erou. (Adrian Nicola)

Abonaţii noştri: Abonat de 20 de ani la „Adevărul"

Marian Mărgărit din localitatea buzoiană Boldu este unul dintre cei mai vechi abonaţi „Adevărul". Are abonament de 20 de ani şi spune că este ziarul care l-a mulţumit întotdeauna pentru că a găsit în el şi informaţie dar şi materiale de timp liber, de artă sau sfaturi pentru gospodărie. Marian Mărgărit s-a abonat la „Adevărul" în anul 1990. În casa Mărgărit, când soseşte presa, are loc un adevărat ritual: mai întâi îl citeşte soţia, apoi Marian Mărgărit şi abia apoi copiii.

„Fiecare dintre noi suntem interesaţi de altă rubrică sau caiet din ziar. Pe mine mă interesează totul, de la ultimele evenimente pe care mereu le găsesc în ziar şi până la cultură sau sfaturi pentru gospodărie. Este şi motivul pentru care nu am renunţat şi nici nu mă gândesc să renunţ la abonament", ne-a declarat Marian Mărgărit.