Pagina cititorului

Colecţiile de cărţi de la „Adevărul“ au determinat-o pe ieşeanca Adriana Pisticiuc (25 de ani) să‑şi facă abonament la ziar.

Strânge cărţile „Adevărul" pentru fiica ei

„Mă interesează mai toate colecţiile, în special cărţile pentru copii. Mai aştept şi altele pentru fetiţa mea, care are numai cinci luni, dar i le strâng de pe acum", a explicat Adriana, de profesie barman. În ceea ce priveşte conţinutul ziarului, fiecare membru al familiei are preferinţele sale.

„Soţul citeşte preponderent paginile de sport. Eu prefer suplimentele, în special cel de sănătate, dar şi materialele istorice, cum a fost documentarul despre Revoluţia din 1989. Îmi mai plac ştirile externe, dar şi să rezolv jocurile care vin cu ziarul duminica", a mai spus Adriana.

Aceasta nu a omis nici câteva sfaturi pentru „Adevărul": „Cred că ar fi bine dacă aţi publica documentare despre Marele Zid Chinezesc, Zidul Berlinului sau istoria unor artefacte celebre".

Recurs la educaţie

Învăţătoarea intră în clasă şi, punând pe catedră un frumos măr roşu, ceru elevilor să-l deseneze, atrăgându-le atenţia la ceea ce învăţaseră până atunci, cum o culoare potrivită prin care arătăm sobrietatea şi mai ales seriozitatea este, fără îndoială, negrul.

Doamna învăţătoare făcu o criză de nervi atunci când descoperi, pe foia unei fetiţe că aceasta desenase un măr roşu, drept pentru care se simţi obligată să o pedepsească exemplar. Atunci când familia i se mută în alt oraş, fetiţa a fost nevoită să meargă la o altă şcoală. În clasă, învăţătoarea cea nouă puse pe catedră un frumos măr roşu şi le ceru să-l deseneze.

În toate desenele copiilor se desfăta câte un măr roşu. Numai în desenul fetiţei apărea un măr negru foarte sobru şi foarte serios. Dacă eşti nevoit să porţi o vreme o haină strâmb croită vei avea surpriza să constaţi apoi că hainele croite corect ţi se vor părea incomode şi că, fără să‑ţi fi dat seama, normele tale de atitudine şi reflecţie ţi-au fost inversate.

Dar oare mai ai puterea să înţelegi aceasta sau dimpotrivă, nefirescul te-a îndoctrinat atât de mult încât toate punţile tale de legătură cu normalitatea s-au prăbuşit.

De aici si până la a ne solidariza cu călăii şi nu cu victimele lor, cu hoţii şi nu cu oamenii cinstiţi, cu idio­ţii şi nu cu isteţii, nu mai este decât un pas pe care se pare că  unii dintre noi l-am făcut deja în această societate bolnavă de inversarea ierarhizărilor normale ale valorilor sale umane şi spirituale.

Ermil Babiuc