Pagina cititorului

Dan Tatic (42 de ani) este medic, preferă să-şi cumpere ziarele pentru a fi informat şi este abonat la „Adevărul“ de un an. „Citesc «Adevărul» pentru informare şi consider că acest ziar îmi prezintă subiectele destul de corect şi echilibrat“, spune Dan Tatic.

„«Adevărul» este un ziar corect şi echilibrat"

Are o fiică de 10 ani, Antonia, care iubeşte colecţiile „Disney" şi „Rahan". Despre volumele lui Jules Verne, apărute împreună cu ziarul nostru, medicul îşi aduce aminte cu nostalgie ca fiind lecturile favorite din propria copilărie.

Orădeanul apreciază diversitatea suplimentelor de care beneficiază alături de cotidianul „Adevărul", dar nu omite nici colecţia de carte pe care o consideră reuşită. „Am apreciat în mod deosebit colecţiile de artă, pentru că sunt nişte selecţii foarte inspirate", spune Dan Tatic.

Mai există pasiune

Să generalizezi atitudinea pe care o au profesorii la clasă mi se pare un lucru nedrept. Sunt profesoară de română de 22 de ani şi niciodată în cariera mea nu am primit, direct sau indirect, reproşuri de la copii sau părinţi. Din principiu, n-am făcut şi nu fac meditaţii, deşi solicitări sunt nenumărate. Părinţii nu cred că se poate să reuşeşti şi doar cu ce faci în clasă. Am fost convinsă că, dacă îţi faci meseria ca la carte la serviciu, îţi este imposibil să mai faci şi meditaţii acasă. Eşti prea obosit şi nu-ţi ajung cele 24 de ore dacă mai ai şi alte responsabilităţi: eşti şi mamă, şi soţie, şi gospodină, şi intelectual care nu renunţă la cititul cu creionul în mână. Sunt zile şi nopţi când pregătirea pentru a doua zi este epuizantă.

Munca la şcoală a devenit un fel de slalom printre programe greoaie şi copii dezorientaţi. Zi de zi încerc „să mă joc" alături de copii, astfel încât ei să capete nişte deprinderi pe care să nu le uite. Ca mine sunt mulţi colegi. Dacă pasiunea a dispărut din privirile noastre e din cauza societăţii haotice căreia încercăm să-i ţinem piept.

Dacă aş face grevă, ar fi pentru că sistemul de învăţământ căruia îi aparţin consumă inutil timpul şi banii copiilor, părinţilor şi profesorilor cu programe lipsite de simţul realităţii, cu activităţi şi cursuri aberante, de formă, dar „pe puncte", cu situaţii, hârtii, tabele şi alte hârţoage care să acopere o ipotetică incompetenţă. Dacă faci toate astea, ajungi să te întrebi: dar ore la clasă, cu copiii, când mai faci?! Nu mai sper în ziua când profii îşi vor da seama că nu salariile sunt motivul real de grevă. Dacă s-ar rezolva cauzele adevărate, atunci ar veni şi bani mai mulţi.

Prof. Simona Comănescu