Pagina cititorului

Abonaţii noştri: „Păstrez ziarul şi după ce îl citesc"

Ioan Curt, din municipiul Hunedoara, este abonat la ziarul „Adevărul" de aproximativ doi ani şi spune că păstrează mereu ziarul, chiar şi după ce îl citeşte integral „Întotdeauna păstrez «Adevărul», pe care îl citesc din scoarţă în scoarţă cu plăcere. Iar volumele «verzi» pe care le primim împreună cu abonamentul sunt cadoul săptămânal pentru una dintre fiicele mele", spune hunedoraenul.

Acesta se laudă că, este nevoit să achiziţioneze ziarul şi de la chioşc", pentru a face acelaşi cadou celeilalte fete ale sale. Ioan Curt este în prezent pensionar şi are 61 de ani. Despre informaţiile pe care le regăseşte în paginile ziarului „Adevărul" acestea spune că este pe deplin mulţimit, pentru că subiectele nu sunt tratate lapidar şi, astfel, nu mai este nevoie să urmărească alte canale de presă.

Editorialul cititorului: „Să ne dea pensii, că de-aia-i stat!"

Sună a ceva ideal: statul să poată controla orice venit pentru a-l impozita. Instituţia guvernamentală are nevoie de orice leuţ convenit prin legi fiscale (aici, ar mai fi de discutat despre legitimitatea cuantumului lor!) pe aceste vremuri de restrişte economică.

Noi românii, e clar, încă n-am ajuns la stadiul mentalităţii americane („de moarte şi de impozite nu scapi"). Privim încă taxele (în ansamblu) ca pe o pacoste pe care încercăm să o mai şi fentăm (adesea, măcar parţial, situaţie în care economia nu mai e „la negru", ci gri). Numai că tot noi, mai apoi, avem mari aşteptări din partea autorităţilor: să ne facă drumuri şi poduri, să întreţinem armata „suplă" pe care o mai avem, sistemul medical şi educaţional să...„zbârnăie", protecţia socială să fie sublimă atunci când nu lipseşte cu desăvârşire...Vorba lui Caragiale în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea": „să ne dea (pensii şi „renumeraţii", n.a.), că de-aia-i stat!"
Răspunderea guvernului întotdeauna va fi mare, nimic de zis, inclusiv - sau, mai ales - în politica sa bugetară.

Redistribuirea resurselor statale şi a celor europene alocate nouă trebuie să se facă cu maximă chibzuinţă şi bună credinţă. Nicidecum n-ar fi potrivită analogia „bugetului de apă" din cer, colectat sub formă de nori şi redistribuit apoi cu totul aleatoriu şi disproporţionat. În câte-un loc potopul, iar în altul seceta...Şi viceversa...(Florin Nechiti)