Pagina cititorului

Ana-Maria Geambaşu, din Brăila, are 22 de ani, lucrează ca patiser şi este o cititoare fidelă a ziarului „Adevărul“.

„Vreau să citesc mai mult despre tineri"

„Iniţial am cumpărat ziarul pentru colecţia de carte. Dar acum nu trece o zi fără să-l citesc. Am avut abonament, dar nu mai aveam răbdare să aştept până seara, aşa că am cerut să-mi vină abonamentul la un chioşc de lângă serviciul meu, ca să-l pot citi de dimineaţa. Este un ziar serios din care afli lucruri serioase, nu prostii şi bârfe", ne-a declarat Ana-Maria.

Brăileanca este foarte încântată de „Adevărul" şi crede că actualul format al ziarului este excelent. Totuşi, ea spune că există un domeniu despre care ar trebui să se scrie mai mult: viaţa tinerilor.  „Mi-ar plăcea să citesc în el sfaturi prin care tinerii să poată face ceva bun în viaţă", ne-a mărturisit tânăra.

Despre o anumită formă de respect

Ne place adeseori să vorbim cu o mândrie naivă despre neaoşele noastre tradiţii sau despre faptul că, în România, procesul de secularizare a societăţii nu este atât de pregnant ca în lumea occidentală, exemplificându-se prin cultul faţă de cei decedaţi. De asemenea, mulţi consideră, în mod eronat, cremaţiunea o practică surpând „specificul" românesc şi un implant nefericit şi păgân în sufletul românilor. Dar lucrurile nu stau aşa. România a fost prima ţară ortodoxă din lume unde, la iniţiativa unui grup elitist, s-a edificat un crematoriu din raţiuni utilitare, inaugurat fiind la 26 ianuarie 1928. Crematoriul Cenuşa este astfel un complex arhitectural unic ca şi concepţie şi semnificaţie în ţara noastră. Din păcate, în ciuda eforturilor actualei conduceri a Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane din Bucureşti, edificiul este gata să se prăbuşească, deşi a fost declarat obiectiv de patrimoniu naţional.

Respingerea proiectului de reabilitare a Crematoriului Cenuşa în Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu se poate altfel explica doar prin motivul „autosuficient" al actualei crize financiare, ci, din păcate, şi prin alte elemente: o lipsă totală de respect pentru cei decedaţi, ţinând cont că în columbariile Crematoriului Cenuşa sunt adăpostite în jur de 30.000-40.000 de urne. Or, acest episod nu este decât unul dintre multele semnalate ca reprezentând un „cancer" în societatea românescă actuală: criza locurilor de veci - facilitând preţuri prohibite şi „afaceri" de mare anvergură, mafia cimitirelor, înmormântările pe aleile cimitirelor şi în spaţii total neadecvate din aceste incinte.

Marius Rotar