Pagina cititorului

Florin Roman (36 ani), economist, este unul dintre cititorii fideli ai ziarului „Adevărul“. „Fiecare membru al familiei este un fan al „Adevărului“.

„Am nevoie de echidistanţă"

Eu sunt interesat şi urmăresc ziarul zilnic. Soţia şi fiica mea sunt «vânători» de colecţii de cărţi cu poveşti. Stilul gazetei este unic în presa românească. Citesc «Adevărul» pentru că am nevoie de echidistanţă şi normalitate, pentru că văd semeni valoroşi pe care nimeni altcineva nu-i promovează".

Acesta apreciază şi modul în care sunt prezentate şi abordate subiectele în ziar. „«Adevărul» este de departe un ziar al oamenilor, şi nu al unui partid, în spatele cărora să stea diverse interese. Apreciez formatul, calitatea şi diversitatea, dar, în primul rând, normalitatea subiectelor abordate. Ar trebui să devină un exemplu de bune practici pentru presa română", a adăugat Florin Roman.

Despre patriotism

Constat aceasta când văd dezbaterile despre legea pensiilor militare. Am o vechime de 35 de ani la CFR şi o pensie de 1.850 de lei, după ce am lucrat ca mecanic de locomotivă pe toate tipurile: DA, DHC, EA. Am tractat trenuri de marfă şi de călători, am răspuns de integritatea mărfurilor transportate şi de vieţile a milioane de călători.

Când văd la cele două posturi TV de ştiri nişte rezervişti cu ochii injectaţi de ură şi cu feţele încleştate şi scrâşnind din dinţi spunând că vor să-şi depună gradele, mă întreb care o fi pricina?

În meseria mea nu aveai voie să faci greşeli. O greşeală se putea transforma în catastrofă. Erai testat atât profesional, cât şi medical şi psihotehnic, iar pensiile noastre variază între 1.800 şi 2.100 de lei.

Aş vrea să ştiu în ce ţară cu armată NATO, după spusele unui colonel (istoric), se mai găseşte acest raport între pensiile militare şi cele civile?

Un tânăr cu studii juridice ne spunea la un post TV că, de fapt, pensiile militare nu sunt plătite de la bugetul asigurărilor sociale, ci din bugetul MApN. Atunci, mai bine am dota armata cu tehnică de luptă modernă, ca să nu ne mai moară copiii în TAB-urile care se dezintegrează chiar şi când calcă pe o grenadă în teatrele militare.

Mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă ţara noastră s-ar fi aflat într-o stare de conflict, când aceştioameni spun că şi-ar depune gradele şi huiduie când se intonează Imnul Naţional. Îmi amintesc de gimnastele noastre de aur când erau pe podium şi se cânta imnul României priveau spre tricolor şi lăcrimau, iar nouă, celor de acasă, ni se prelingeau lacrimi pe obraz. Asta e! Totul ţine de simţăminte! Unii doar propovăduiesc patriotismul, alţii îl trăiesc.

Paul B.