Exclusiv Nici măcar un român printre noii ambasadori UE? Adevărul dur rostit de un expert în negocieri europene

România nu are niciun reprezentant printre noii ambasadori ai Uniunii Europene nominalizați de Kaja Kallas. Expertul Gabriela Ciot explică eșecul diplomației românești.

Kaja Kallas nu a desemnat nici măcar un român ambasador UE. FOTO: Facebook

Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate și vicepreședintă a Comisiei Europene, a nominalizat recent 33 de ambasadori ai UE și 7 adjuncți ai șefilor de delegație. Cele 145 de delegații ale Bruxelles-ului reprezintă imaginea comunității europene în întreaga lume. Este vorba despre diplomați aflați în prima linie a protejării intereselor Uniunii în străinătate, având un rol strategic: informează, pun în aplicare și proiectează prioritățile UE în politica externă și de securitate.

Pentru București, absența din această listă este o veste extrem de proastă. Acest detaliu indică, în opinia multor analiști, cât de puțin mai contează astăzi România și diplomația sa în ochii Bruxelles-ului. Semnalul este cu atât mai îngrijorător cu cât contextul internațional actual este extrem de complicat, iar România pare în pană de idei și de experți.

Vârful aisbergului în diplomație: De ce preferă România „politica struțului”

De fapt, lipsa românilor din rândul ambasadorilor europeni reprezintă doar vârful aisbergului. România pare să prefere „politica struțului” și o diplomație de „băiat cuminte”, retras în ultima bancă pentru a nu contribui cu idei și soluții și pentru a evita întrebările dificile. Ultima dată când Bruxelles-ul a desemnat un român într-o astfel de funcție a fost în 2024, când Josep Borrell a numit-o pe Denisa Elena Ionete ambasador în Djibouti.

Gabriela Ciot este profesor la Facultatea de Relații Internaționale din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Expert în negocieri internaționale, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe și fost candidat pentru funcția de comisar european, ea atinge un subiect tabu, ocolit de regulă în discursul public, dar despre care se șoptește tot mai mult pe la colțuri: lipsa de relevanță a Bucureștiului în diplomația globală, europeană și chiar regională.

De ce este ignorat Bucureștiul în negocierile de securitate privind Ucraina?

Un exemplu recent și elocvent a fost oferit de președintele Finlandei, Alexander Stubb. Acesta a explicat public că Bruxelles-ul ar trebui să consulte toate statele vecine Ucrainei înainte de a demara negocieri decisive cu Rusia. Șeful statului finlandez a nominalizat atunci țările din proximitatea conflictului, însă singura pe care a omis-o a fost România, asta în condițiile în care țara noastră are cea mai lungă graniță cu Ucraina și a oferit un sprijin masiv Kievului.

Gabriela Ciot precizează din start: nu există nicio conspirație împotriva României, de genul celor imaginate de discursurile suveraniste. Nimeni la Bruxelles nu se raportează cu ostilitate la București și nu încearcă marginalizarea sa deliberată. Cea mai bună dovadă este toleranța cu care Comisia Europeană a închis ochii, de fiecare dată, la derapajele economice ale tuturor guvernelor care s-au succedat în ultimii ani. Marea problemă constă, de fapt, în lipsa unei atitudini ferme, lipsa unei poziții clare și absența unei politici proactive din partea liderilor români.

Unde greșește strategia României

În timp ce prioritățile Uniunii Europene s-au schimbat și s-au mutat radical către Apărare și Digitalizare, reprezentanța României de la Bruxelles continuă să primească de la București instrucțiuni limitate doar la cererea fondurilor de coeziune și a subvențiilor agricole.

Politologul Gabriela Ciot e expert în negocieri europene. FOTO: Arhivă personală

„Hai să spunem lucrurilor pe nume. Am fost cuminți, ne-am mulțumit, de exemplu, cu alocările financiare, dar nici pe acestea nu am reușit să le absorbim. Discuția noastră se referă, desigur, și la cadrul financiar multianual, iar exemplul pe care l-am menționat este evident. România trebuie să vină cu propuneri și în ceea ce privește politica de apărare și consolidarea acestei granițe externe. Nu doar să așteptăm absorbții din programul SAFE, pentru ca apoi să ne trezim că ne vin capabilitățile militare peste un an sau doi”, explică Gabriela Ciot.

Experta atrage atenția și asupra neînțelegerii unor concepte cheie de către clasa politică de la București.

„Reziliența nu înseamnă rezistență, așa cum am auzit unii politicieni vorbind, se pare că ei nu pricep nici măcar abecedarul acestor termeni. Reziliența înseamnă, până la urmă, o mobilizare a resurselor umane, politice și economice pentru a spori capacitatea de a absorbi aceste șocuri și de a le depăși. La asta se referă.”

România nu reușește să puncteze la niciun nivel. Prestațiile țării noastre, inclusiv la ultimul Consiliu European, au fost în ton cu letargia din ultimii 10-12 ani, iar poziția Bucureștiului devine tot mai irelevantă.

Cum poate România să își recapete influența prin integrarea Republicii Moldova

Gabriela Ciot explică și zonele unde România ar putea demonstra mai multă inițiativă. Cum Bucureștiul este direct interesat de aderarea Republicii Moldova, ar putea să contribuie strategic la acest proces.

„Bunăoară, România ar putea să dovedească o capacitate de inovare și o viziune asupra modului în care piața unică să poată absorbi acești noi membri, astfel încât să nu fie afectată, ci, dimpotrivă, să sporească integrarea europeană. Piața unică este unul dintre produsele extraordinare pe care Uniunea Europeană le-a creat, un model preluat și dezvoltat cu succes și în alte părți ale lumii.”

În același timp, specialista subliniază faptul că diplomația românească nu beneficiază de un sprijin real din partea autorităților de acasă. Bugetele Ministerului Afacerilor Externe sunt mereu insuficiente, iar problemele interne se reflectă direct în politica externă. România nu doar că nu reușește să fie o voce la nivelul Uniunii Europene, dar este incapabilă să profite de oportunitățile și de programele europene de finanțare care îi sunt puse la dispoziție.

„La nivelul României vorbim tot timpul despre reforme, dar nu am auzit despre niciun plan de redresare a industriei românești sau de sprijinire a antreprenorilor români care își desfășoară activitatea în acest domeniu, deși există instrumente pe care Uniunea Europeană le oferă în acest sens. Noi nu știm sau nu vrem, în orice caz pare că nu suntem capabili să profităm sau nu reprezintă o prioritate pentru noi să beneficiem de acest sprijin. Apoi, la nivel național trebuie gândită o reducere a birocrației și un sprijin real pentru cetățeni și pentru antreprenorii români, nu doar o creștere de taxe. Și, desigur, ar mai trebui ca românii, ca orice cetățeni europeni, să privească o asemenea perspectivă și prin prisma unui buget federal autentic, deoarece este dificil să ne imaginăm o putere geopolitică fără o capacitate fiscală proprie. Și aici ajungem la ceea ce eu consider necesitatea federalizării negociate a Uniunii Europene. Și România trebuie să susțină și să se implice în sprijinul acestei idei”, completează Gabriela Ciot.

Alte oportunități ratate de liderii de la București

Având în vedere că extinderea Uniunii Europene este inevitabilă pe termen mediu și lung, România ar trebui să devină un actor activ la acest capitol.

„Odată cu extinderea Uniunii Europene, România va avea alte state membre la granița ei de est, dar trebuie să utilizeze această fereastră de oportunitate pentru a-și maximiza propria viziune asupra consolidării frontierelor externe. Avem suficiente motive pentru a propune un astfel de proiect și pentru a accesa bani din bugetul european și pe alte domenii de politică, nu doar pe politica de coeziune și politica agricolă comună, cum a fost până acum”, susține Gabriela Ciot.

În viziunea fostului secretar de stat, România ar putea proiecta un plan major care să transforme securizarea frontierei estice într-un proiect strategic de anvergură continentală.

„România trebuie să își gândească singură acest loc și să demonstreze că înțelege și contribuie la accelerarea integrării europene a statelor din exterior, dar și la propria integrare, care ar trebui să fie mult mai profundă. Această dimensiune esențială de apărare ar trebui utilizată inteligent, iar această uniune federală ar trebui să dezvolte treptat o veritabilă Uniune Europeană a Apărării”, concluzionează Gabriela Ciot.