Le Monde: Amintirile comunismului sunt încă vii
0Traumele persistă, la 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, în numeroase ţări europene ce au stat vreme de jumătate de secol sub tutela Uniunii Sovietice, însă integrarea europeană le-a ajutat pe multe dintre ele să întoarcă pagina comunismului, comentează Le Monde în ediţia electronică.
Timp de 20 de ani, aceste ţări au fost nevoite să se confrunte cu o întrebare spinoasă, judiciară, istorică şi politică în acelaşi timp: cum să înfrunte trecutul? Cum să trateze crimele comise de regimul comunist? Nicio ţară nu a răspuns la aceste întrebări într-un mod cu adevărat mulţumitor, constată Le Monde, subliniind că amintirile comunismului sunt încă vii, arhivele explozive, resentimentele durabile, iar exploatările politice continue.
În pofida acestor dificultăţi, patru ţări au reuşit să întoarcă pagina comunismului, să se schimbe şi să se reinventeze, susţine Le Monde. Unul dintre motoarele acestei situaţii a fost integrarea europeană. Prin fixarea unor obiective stricte înainte de aderare, Uniunea Europeană a conceput un cadrul constrângător şi a impus disciplina în faţa guvernelor de orice orientare.
În Cehia, generaţia semnatarilor Cartei '77, care au avut un rol remarcabil în lupta împotriva regimului, nu s-a adaptat cu adevărat modernităţii. Numai dramaturgul Vaclav Havel, devenit preşedinte, a reuşit să se impună în prim-planul scenei politice datorită carismei sale.
În România, arhivele Securităţii, încărcate cu secrete şi crime, au întârziat să se deschidă. Bucureştiul a preferat să privească spre viitor decât spre profilul hidos al fostului regim, notează Le Monde. În prezent, cetăţenii pot descoperi minuţiozitatea cu care au fost urmăriţi, denunţaţi şi persecutaţi.
În Polonia, generalul Jaruzelski este considerat în prezent un criminal vulgar, comentează Le Monde. El a facilitat însă o tranziţie paşnică în primăvara lui 1989, întizând mâna opoziţiei, condusă de Lech Walesa şi acceptând principiul "mesei rotunde", apoi al alegerilor libere.
Pe de altă parte, în Estonia, comunitatea naţională şi componenta sa de origine rusă coabitează paşnic, fără a împărţi aceeaşi istorie şi traume.























































