Judecătorul CSM Alin Ene desființează documentarul Recorder: „Dovezi: zero. Investigație: inexistentă. Narațiune: maximă”
0Judecătorul Alin Ene, de la CSM, acuză interese grave legate de documentar și prezintă într-o postare pe Facebook o succesiune de date care în opinia sa au legătură cu acțiunile de decredibilizare a justiției.
Sunt reacții virulente, și de o parte, și de alta, după documentarul despre justiție realizat de Recorder. Judecătorul Alin Ene, o voce cunoscută în media și pe rețelele sociale, a ținut să desființeze ancheta jurnalistilor de la Recorder, într-o postare lungă pe pagina de Facebook.
Membrul CSM prezintă o listă lungă de elemente ”sincronizate”, care în opinia sa au legătură cu acțiunea de decredibilizare a justiției din aceste zile. Acesta precintă în final și puntul de vedere al Secției pentru judecători a CSM, în raport cu materialul de presă publicat de Recorder.
Postarea are și un titlu, „Gruparea” care descoperă brusc „justiția acaparată”.
”Text recomandat doar celor celor dispuși să nu confunde emoția servită pe tavă cu realitatea.
Coincidențele sunt fascinante. Mai ales când sunt prea multe ca să mai fie coincidențe.
În ultimele săptămâni asistăm la o aliniere perfectă de poziții publice, mesaje și vectori de comunicare, toate convergând spre aceeași narațiune simplistă și agresivă: ideea unei justiții „capturate”, „abuzive” și „controlate din interior”.
O listă scurtă a sincronizării, neuitand contextul mai larg al campaniei agresive de decredibilizare și delegitimare a justiției desfășurate în acest an și coordonate de la cel mai înalt nivel:
1. Foști magistrați cu un istoric disciplinar limpede, consacrat definitiv de sancțiuni, descoperă brusc vocația civică. Devin contestatari ai CSM și îi îndeamnă pe magistrați să „denunțe” disfuncționalități vagi, fără probe, doar cu emoție și insinuări.
2. Un senator din arcul guvernării cere ca CSM să nu mai fie al magistraților. O idee veche, reluată obsesiv, care urmărește exact ceea ce spune că ar combate: subordonarea politică a justiției.
3. Președintele României declară că justiția „este marcată de abuzuri” și invită magistrații „de bună-credință” să protesteze. Fără detalii. Fără fapte. Doar etichete și chemare la arme. Sistemul e aruncat în aer prin generalizare.
4. Voci răzlețe vorbesc despre „mafii agresive” care ar controla justiția. Termen greu, bine ales, dar golit de orice conținut probator și neasumat până la capăt. Doar aruncat în spațiul public, pentru a face valuri.
5. În presă apar materiale despre procedura de transfer de la judecători la procurori, insinuând existența unor „presiuni” din partea conducerii instanțelor. Dovezi: zero. Investigație: inexistentă. Narațiune: maximă.
6. Noaptea de 9 decembrie, toate aceste fire se strâng într-un produs unic: reportajul „Justiția acaparată”. Aceleași personaje, aceleași mesaje, aceleași teme, același cadru narativ deja pregătit publicului.
7. 10 decembrie: termen la CCR pentru excepția de neconstituționalitate a legii pensiilor magistraților. Moment sensibil. Perfect ales.
Aceste episoade arată o concertare evidentă de mesaje și poziționări publice. Reportajul nu a fost începutul, ci piesa finală a unei campanii bine coregrafiate.
Alinierea actorilor publici și sincronizarea cu un moment-cheie al Curții Constituționale cu efect asupra statutului magistraților elimină orice iluzie de întâmplare.
Materialul la care s-a lucrat mai mult de 1 an ar fi putut la fel de bine sa iasă cu o săptămână în urmă sau cu o săptămână după. În mod convenabil, toate planetele s-au aliniat, astfel încât a fost bun de tipar chiar în preziua ședinței CCR.
Nu vorbim despre informare onestă.
Nu vorbim despre analiză sau echilibru.
Vorbim despre presiune mediatică organizată asupra justiției, ambalată sub forma unui „demers civic”.
”Manipularea emoției publice”
Scopul nu este nici transparența, nici „curățarea”, ci MANIPULAREA EMOȚIEI PUBLICE până la punctul în care se produce reacția dorită: o emulație colectivă împotriva Justiției, orchestrată astfel încât fiecare pas să pară „revoltă civică”, nu presiune coordonată.
Se readuc în spațiul public alegații vechi și nedovedite, dar numai bune de redigerat cu privire la persoane care, aflate în fruntea sistemului judiciar, refuză să predea cheile.
Proceduri perfect legale sunt prezentate drept mecanisme obscure de control. Delegări, detașări, transferuri sunt interpretate ca instrumente de forțare, deși nu se pot face fără acordul magistratului. Structuri independente sunt caricaturizate ca „centre de putere”.
Hotărârile judecătorești sunt împărțite între „bune” (condamnări) și „rele” (achitări).
Pe scurt: exagerare, decontextualizare, generalizare și exploatarea frustrărilor izolate, existente și firești în interiorul oricărui sistem.
Miza nu este „curățarea” sistemului.
Miza este tocmai acapararea lui: eliminarea vocilor incomode, delegitimarea structurilor independente și înlocuirea lor cu „oamenii noștri” – cu prostul obicei de a fabrica un „om nou”, perfect adaptat comenzilor politice.
O tehnică veche, pe care o cunoaștem, testată în perioada de glorie a justiției televizate.
Context necesar și coincidențe post-reportaj:
1. În tot asaltul desfășurat în acest an împotriva justiției, ÎCCJ, CSM și președinții de instanțe au avut și au rămas pe poziții ferme de apărare a independenței justiției, indiferent de consecințele suportate uneori chiar la nivel individual.
Coincidența din concluziile post-reportaj: conducerea ICCJ nu este bună, CSM trebuie să piardă din puteri, președinții de instanțe sunt subordonați secției de judecători și trebuie, de asemenea, să piardă din puteri.
2. Foarte curând expiră mandatele conducătorilor celor 2 mari parchete: PÎCCJ și DNA.
Coincidența concluziilor post-reportaj: DNA este ineficient și prost manageriat. Trebuie schimbată conducerea și, odată adus „omul nou” și schimbată legea, să înceapă să îi readucă „la ordine pe magistrați”.
Realitatea:
Justiția nu este „acaparată”.
Este atacată sistematic, coordonat și deliberat.
Iar ceea ce se încearcă nu este reformă”, scrie judecătorul Ene pe pagina sa de Facebook.
În aceeași idee, fosta procuroare DNA Claudia Roșu, în prezent pensionară, readuce în prim-plan acuzațiile privind influențarea actului de justiție în perioada de vârf a luptei anticorupție. Ea susține că actuala președintă a Înaltei Curți, Lia Savonea, ar fi ținta unor încercări de înlăturare menite să readucă „controlul” asupra instanței supreme. Roșu mai spune că Savonea a fost verificată de-a lungul timpului de instituțiile statului, fără a se găsi elemente compromițătoare.
Şefa ICCJ, Lia Savonea, a denunţat „campania persistentă de delegitimare a unor lideri ai justiţiei, construită pe declaraţii anonime şi pe acuzaţii prezentate ca adevăruri, fără a fi susţinute de fapte verificate”, menţionând că situaţia sistemului judiciar „este serioasă şi nu poate fi ignorată”.
Reacția politicienilor
Reamintim că peşedintele USR, Dominic Fritz, i-a cerut ministrului Justiţiei să-l demită pe şeful DNA, Marius Voineag, după documentarul Recorder despre starea justiției.
Preşedintele Nicuşor Dan a declarat că a văzut „cap-coadă” documentarul Recorder despre justiţie şi că a început să lucreze la un raport cu date despre problemele din sistem invitându-i pe toţi magistraţii să îi scrie direct despre problemele pe care le întâmpină şi subliniind că trebuie şi o asumare în interiorul profesiei. „Cel mai simplu este să ne revoltăm, încă o dată, şi să aruncăm vina generic, dar mai greu este să rezolvăm problemele din justiţie”, a mai spus Nicuşor Dan.
La rândul său, premierul Ilie Bolojan a spus că va studia ceea ce apare în documentar el anunţând că va face o analiză cu echipa de consilieri specializaţi pe juridic, cu cei din Ministerul Justiţiei şi va încerca un dialog cu asociaţiile de magistraţi. El a adăugat că, dacă aceştia au fost foarte uniţi şi foarte vocali în ceea ce priveşte drepturile salariale, pensionarea, crede că ar fi cel puţin necesar să fie măcar la fel de determinaţi şi de a ataca aceste probleme din interior.
Se încarcă comentariile...
