Gunoaie pentru unii, hrană pentru alţii

Resturile menajere adunate pe platforma de gunoi a Vasluiului sunt răscolite zi de zi de toţi cei care în mormanul de mizerie întrezăresc şansa de a-şi mai potoli foamea pentru câteva ore. Tot

Resturile menajere adunate pe platforma de gunoi a Vasluiului sunt răscolite zi de zi de toţi cei care în mormanul de mizerie întrezăresc şansa de a-şi mai potoli foamea pentru câteva ore. Tot ce nu mai este bun pentru orăşeni devine mană cerească pentru săracii din zonă. Acestora li se alătură câinii, ciorile şi porcii. Murdari, flămânzi, desfiguraţi de boli, de necazuri, zeci de locuitori din suburbia Rediu îşi caută existenţa printre gunoaie. Zi de zi.
Este puţin trecut de ora 7.00. Printre gunoaiele depozitate la marginea municipiului Vaslui, ziua de lucru a început în urmă cu mai bine de o oră. În munţii de gunoaie, laolaltă, membrii unei familii aşteaptă, cu sufletul la gură, maşinile care transportă resturile menajere din oraş. Poartă, în spatele gârbovit de atâta muncă, câte un sac şi au în mâini câte un fier îndoit la capăt cu care scormonesc gunoiul. Zoaiele sunt adevărate capcane pentru necunoscători, spre bucuria porcilor şi necazul oamenilor care îşi pierd papucii găuriţi în mizeriile ude. Oamenii se afundă până la genunchi în apa murdară în urma utilajului, dornici să prindă ce e mai bun, mai valoros. Pe platformă, forfota a început. Oamenii nu prea vorbesc între ei. Singura lor grijă este să umple sacii cu PET-uri, să adune din urma utilajului cutiile sau bucăţile de fier. Pentru majoritatea, aceasta este singura sursă de venit. Cu uşurinţă, intrăm în discuţie cu ei. Sunt dornici să îşi spună păsul, dar sunt pesimişti în ce priveşte rezolvarea problemelor lor. În timp ce vorbesc, mâinile adună harnice sticle de plastic.
Angelica şi Ionel Ursu locuiesc în Rediu. Au o fetiţă de 12 ani şi un băiat de 18 ani, care şi-a găsit de curând un loc de muncă în oraş. Angelica a lucrat, până acum vreo opt ani, la "Hitrom", în timp ce soţul ei a fost salariat la "Mecanica". Vaietele femeii n-au cum să nu te impresioneze: "E vai de noi! Am ajuns să scurmăm în gunoaie ca orătăniile ca să facem un ban. Pe timpul lui Ceauşescu aveam bani la CEC şi frigiderul plin de carne. Acu' am dus frigiderul la fiare vechi că nu am ce pune în el. Din alocaţia fetei nu putem trăi. Băiatul nu câştigă mare lucru, dar e suficient să se îmbrace cât de cât, să nu-i fie ruşine să iasă în lume", spune, cu năduf, Ionel. Familia Ursu are un cal şi căruţă. De aceea nu are dreptul să beneficieze de prevederile Legii 416. Alţii şi-au vândut animalele ca să primească ajutor de la stat. Ionel nu s-a gândit la aşa ceva. "Calul îşi câştigă mâncarea. Fără el nu ne-am descurca. Ar trebui să plătim transportul în fiecare zi la centru. Nu câştigăm mare lucru din colectarea PET-urilor. Cam 150.000 lei în zilele bune. Uneori, nu iese mai nimic. Primim 2.000 lei/kg de sticle de plastic. Dacă sunt curate, preţul e de 6.000 lei/kg. Dacă nu ieşim o zi la muncă, nu avem cu ce ne hrăni copiii. şi sâmbăta, şi duminica venim. Stăm pe platformă de pe la 6.30 până la 18.00", a spus Angelica.
La centrele de colectare din oraş, un kilogram de tablă este 1.500 lei, iar un kilogram de fier, 3.500 lei.