Foşti mineri, izolaţi în noroaiele Văii Jiului
0Circa 150 de oameni trăiesc de pe o zi pe alta, în locuinţe improvizate la marginea Petroşaniului. Atraşi de perspectivele unei vieţi decente, bărbaţii au venit în Valea Jiului în urmă cu 10-15 ani şi s-au angajat ca mineri, dar după declinul industriei au ajuns mai rău ca cerşetorii.
Au venit de la sute de kilometri depărtare, din Alba, Mehedinţi ori din nordul Moldovei. Şi-au încropit case la marginea Petroşaniului, pe vatra unei foste aşezări momârlăneşti rase de pe faţa pământului de comunişti.
Şi-au găsit locuri de muncă la mină, dar soarta li s-a schimbat radical în 1997, când au început disponibilizările masive. Ei aveau doar patru-cinci ani vechime, aşa că au fost primii pe liste, dar s-au bucurat pentru plăţile compensatorii. Pentru ei reprezentau foarte mulţi bani.
Călin Marcel a fost printre ei. „Eu sunt din zona Alba. Eram agricultor de meserie, dar am vrut să muncesc la mină, unde se câştiga bine. După disponibilizare, banii s-au dus repede, iar acum e vai şi amar de noi. Am fost prost pentru că nu am ştiut ce să fac cu ei, dar aşa au fost mai toţi minerii care s-au disponibilizat atunci”, spune Călin Marcel.
Baracă pe post de casă
Trăieşte alături de soţie şi cei trei copii într-o cocioabă fără curent electric şi apă curentă pentru care plătesc 30 de lei chirie. Se întreţin dintr-un ajutor social şi din alocaţiile copiilor.
„Toţi cinci stăm într-o cameră. Copiii sunt singura noastră avuţie, sunt cuminţi şi ascultători. Înţeleg când nu pot să mănânce ca să se sature. Mi se rupe sufletul când văd că nu le pot da o jucărie sau o haină. Nu mi-aş dori decât un loc de muncă, de salahor, să aduc mâncare acasă”, spune fostul miner.
Nu a furat niciodată şi nici nu cerşeşte. Îl cunosc de om cumsecade chiar şi poliţiştii de proximitate, care aduc şi ei de mâncare copiilor, pentru că li se face milă.

Copiii sunt singura noastră avuţie, sunt cuminţi şi ascultători. Înţeleg când nu pot să mănânce ca să se sature. Mi se rupe sufletul când văd că nu le pot da o jucărie sau o haină.

Călin Marcel
fost miner
Scurmă în gunoaie
Un alt fost ortac din cartierul săracilor de pe Jiu, Daniel Căldare, trăieşte împreună cu soţia şi cei doi copii cu ce adună din gunoaie: „Caut hârtie şi sticle, pe care le vând. Am un copilaş căruia trebuie să-i iau lapte şi ceva mâncare mai bună. Eu mai mănânc şi de la container”.
Autorităţile ridică din umeri
Tot ce mai speră familiile care îşi duc traiul în cocioabele de pe malul Jiului de Est din Petroşani este doar să nu mai rabde de foame. Au renunţat de multă vreme la visul lor de a duce o viaţă mai bună. Vor să muncească undeva, dar nu ştiu altceva decât minerit, adică muncă brută.
Autorităţile locale sunt neputincioase, iar primarul din Petroşani, Tiberiu Iacob, a recunoscut că Valea Jiului a fost zona care „a înghiţit forţa de muncă, iar acum trebuie să o exporte”, pentru că piaţa muncii nu-i poate absorbi pe toţi foştii ortaci rămaşi fără loc de muncă.

După fiecare ploaie, cocioabele se umplu cu apă Foto: M. Gânju