Cum trăieşte la Jilava deţinutul „N0049”, Adrian Năstase

Saloanele Spitalului Jilava nu sunt prevăzute cu camere se supraveghere însă deţinuţii trebuie să bată cu pumnii în uşă pentru a putea fi auziţi

Din cauza problemelor cardiace, Adrian Năstase a fost mutat de la Spitalul Penitenciar Rahova la Spitalul Penitenciar Bucureşti-Jilava. Fostul premier a stat aproape o lună la Rahova, unde a primit tratament în urma rănilor provocate de pistolul cu care ar fi vrut să se sinucidă.  

Condiţiile în care stă acum Adrian Năstase au fost descrise într-un raport din 2009 al APADOR-CH. Spitalul Penitenciar Bucureşti-Jilava este situat în vecinătatea penitenciarului, dar singura legătură dintre acestea o reprezintă sistemul de furnizare a apei curente. Spitalul are centrală şi bloc alimentar proprii cu surse de aprovizionare proprii. Instituţia este dotată şi cu un sistem propriu de filtrare, astfel că apa plină de nitraţi şi impurtităţi a penitenciarului nu ajunge la pacienţi. Un alt avantaj al acestora este faptul că, în spitalul Jilava, deţinuţii sunt repartizaţi pe secţii, după criterii medicale, fără a se ţine cont de regimurile de executare a pedepselor, însă femeile şi bărbaţii sunt separaţi.

În cazul transferurilor la alte spitale, deţinuţii nu sunt încătuşaţi nici pe durata transportului şi nici pe cea a spitalizării decât dacă medicul doreşte acest lucru. În schimbul acestei mici ,,libertăţi”, deţinuţii trebuie să fie însoţiţi de doi agenţi de escortă care îi vor supraveghea în permanenţă, se mai arată în raport.

Televizor în cameră şi bătăi în uşă

Spitalul beneficiază şi de o sală de mese unde toţi deţinuţii, prin rotaţie, pot servi prânzul. În lipsa unui club, sala de mese este folosită şi pentru câteva activităţi socio-educative organizate de serviciul de educaţie şi asistenţă psihosocială format dintr-un educator, un absolvent de filologie şi un agent tehnic, cărora li se adaugă şi un preot. De asemenea, saloanele spitalului sunt utilate cu televizoare.

Penitenciarul Spital Bucureşti-Jilava este dotat cu camere de supraveghere video doar pe coridoare, ceea ce este un lucru bun pentru pacienţi, deoarece au dreptul la puţină intimitate. Saloanele nu sunt prevăzute cu sisteme de alarmare audio sau video, astfel că persoanele internate care au nevoie de ajutorul supraveghetorilor trebuie să apeleze la bătaia în uşă pentru a putea fi auzite.

Mâncare mai bună decât în penitenciar

În cazul bolnavilor de HIV/SIDA care au fost transferaţi la Spitalul Penitenciar Jilava, aceştia îşi pot ispăşi pedeasa doar în cadrul spitalului. Acest lucru este valabil şi pentru persoanele care nu necesită tratament specific. Toate persoanele infectate cu HIV/SIDA din România primesc ajutor financiar de la statul român în valoare de 375 de lei pe lună, lucru care se aplică şi în cazul celor private de libertate.

Deţinuţii internaţi la Spitalul Penitenciar Jilava primesc porţii mai mari de mâncare decât cei din închisoare. Bolnavii de diabet primesc 200 de grame de carne, iar cei cu regim normal de mâncare primesc 100 de grame, faţa de cei din inchisoare care primesc 50-70 de grame. Bolnavii nu se plâng de mâncare, mai ales că, la hrana din penitenciar sau din spital se poate adăuga şi mâncarea primită de acasă sau cumpărată de la magazinul instituţiei.

În afara saloanelor, spitalul mai este dotat cu un salon de psihiatrie pentru femei şi unul pentru bărbaţi, sală de duşuri şi sală de mese unde bolnavii servesc prânzul. Deţinuţii primesc de la conducerea penitenciarului strictul necesar în materie de igienă intimă (săpun, pastă de ras, aparate de ras de unică folosinţă, detergenţi, etc.).

Penitenciarul Spital Bucureşti-Jilava nu are un spaţiu special amenajat pentru vizitele obişnuite ale membrilor de familie. Pentru astfel de vizite se foloseşte sectorul pentru vizite al Penitenciarului Jilava care se află la o distanţă de 200-250 de metri faţă de poarta spitalului.