Interviu Cum ar reacționa Turcia dacă România ar fi atacată? Ambasadorul turc la București explică de ce relațiile turco-române sunt speciale

În fața scenariului unui atac rusesc, poziția Ankarei este fermă. Ambasadorul Turciei la București, Özgür Kıvanç Altan, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum s-ar activa Articolul 5 și ce capabilități militare unice aduce Ankara pe Flancul Estic, dincolo de dronele Bayraktar și blindatele Otokar.

Özgür Kıvanç Altan este ambasador al Republicii Turcia la București. FOTO: Ambasada Turciei

Adevărul: Relațiile turco-române au o lungă tradiție care se întinde pe parcursul a câteva secole din istoria celor două țări. Având în vedere evoluția de-a lungul timpului, cum ați defini în prezent relațiile bilaterale?

Ambasadorul Turciei în România, Özgür Kıvanç Altan: Relațiile dintre Turcia și România datează de secole. Astăzi, relațiile noastre istorice, adânc înrădăcinate și, în mod tradițional, foarte bune, constituie o bază solidă pentru cooperarea noastră. Suntem aliați NATO din 2004, iar Turcia s-a numărat printre primele state care au susținut aderarea României la Alianță.

De asemenea, suntem loiali declarației de parteneriat strategic semnată în 2011. Aceasta a fost consolidată prin înființarea Consiliului de Cooperare Strategică la Nivel Înalt, lansat la Ankara în 2024. Relațiile noastre se bazează pe un dialog politic solid, pe legături economice strânse, pe solidaritatea în cadrul NATO și pe o responsabilitate comună pentru securitatea Mării Negre. Suntem vecini la Marea Neagră și colaborăm pentru a asigura pacea și securitatea în regiunea noastră.

Astăzi, cooperarea noastră este una cuprinzătoare și fructuoasă. Aceasta acoperă practic toate domeniile, inclusiv colaborarea în domeniul militar și al industriei de apărare, parteneriatul economic și comercial, precum și legăturile culturale și interumane. Economia și comerțul rămân motorul relațiilor noastre. În 2025, volumul comerțului nostru bilateral a atins 13,4 miliarde de dolari americani, iar următorul nostru obiectiv este de 15 miliarde de dolari americani. România este, de asemenea, una dintre principalele destinații ale investițiilor turcești, estimate la aproximativ 14 miliarde de dolari americani. Totodată, apărarea, energia, conectivitatea și securitatea regională au devenit piloni din ce în ce mai importanți ai parteneriatului nostru.

De asemenea, comunitățile turce și turco-tătare, care se bucură de drepturi și libertăți exemplare în cadrul Modelului Dobrogean de conviețuire, reprezintă o punte veritabilă a prieteniei dintre națiunile noastre.

Președintele României, Nicușor Dan, a efectuat recent o vizită în Turcia cu ocazia ceremoniei de arborare a pavilionului navei de război achiziționate de România din Turcia, precum și pentru o întâlnire bilaterală extrem de importantă cu președintele Recep Tayyip Erdoğan. A fost prima vizită oficială a unui președinte român în Turcia din ultimii 10 ani. Cei doi șefi de stat au transmis mesaje ferme privind nivelul și perspectivele relației bilaterale.

Președintele Erdoğan a subliniat că noul parteneriat în domeniul industriei de apărare reprezintă încă o dovadă a prieteniei turco-române și marchează ridicarea aceastei cooperări la cel mai înalt nivel atins vreodată de relațiile noastre bilaterale. De asemenea, a evidențiat determinarea fermă a celor două țări de a construi împreună securitatea Mării Negre și a regiunii noastre.

La rândul său, președintele Nicușor Dan a subliniat că Turcia și România împărtășesc interese comune și a anunțat că vizita președintelui Erdoğan în România este așteptată să aibă loc în cursul acestui an. De asemenea, acesta a evidențiat că cele două state au relații tradiționale excelente și o prietenie care s-a consolidat de-a lungul anilor, Turcia devenind un partener esențial pentru România. Cei doi lideri au convenit să aprofundeze relațiile bilaterale prin măsuri concrete în domeniul securității, economiei, energiei și cooperării în materie de infrastructură. Președintele Dan a mai apreciat că, dincolo de dimensiunea bilaterală, Turcia reprezintă un partener esențial și pentru Uniunea Europeană. În calitate de actor central în arhitectura securității din Marea Neagră, Turcia joacă un rol indispensabil în apărarea Europei, iar o relație solidă între Uniunea Europeană și Turcia servește intereselor noastre strategice comune.

Pe scurt, aș defini relațiile actuale dintre Turcia și România ca un parteneriat strategic între doi aliați NATO, doi vecini de la Marea Neagră și două țări care au un interes comun clar în stabilitatea, prosperitatea și securitatea regională.

Conectivitate regională și infrastructură

Ce lipsește în prezent din această relație bilaterală pentru ca ea să fie excepțională? Ce s-ar mai putea face și ce ar trebui făcut?

Relațiile dintre țările noastre sunt deja excepționale. Cu toate acestea, putem aspira întotdeauna la mai mult și putem urmări o dezvoltare sustenabilă a parteneriatului nostru. În etapa actuală, prioritatea este consolidarea în continuare a Parteneriatului Strategic existent. Amploarea relațiilor noastre nu înseamnă că nu există domenii în care potențialul să nu fie încă valorificat.

Conectivitatea ar trebui tratată ca o prioritate strategică. Turcia și România pot coopera îndeaproape pentru dezvoltarea coridoarelor de transport, a porturilor, a lanțurilor logistice și a interconectărilor energetice care leagă Marea Neagră, Balcanii, Caucazul, Asia Centrală și Europa. În acest sens, necesitatea unei conectivități mai bune între Turcia, România și Bulgaria reprezintă un exemplu relevant.

Conectivitatea aeriană este solidă, cu aproape o sută de zboruri pe săptămână între Turcia și România. Cu toate acestea, putem obține rezultate și mai bune prin dezvoltarea în comun a unor noi legături rutiere și feroviare, inclusiv linii de cale ferată de mare viteză, între Turcia, România și Bulgaria. În aceeași măsură, este necesară dezvoltarea unei linii maritime Ro-Ro sustenabile între Turcia și România. În calitate de trei țări vecine și aliați, trebuie să colaborăm pentru a transforma regiunea noastră întruna prosperă. Pentru atingerea acestui obiectiv, infrastructura de conectivitate este esențială. Autostrăzi moderne, conexiuni feroviare de mare viteză și legături maritime mai eficiente între cele trei țări vor consolida semnificativ legăturile noastre comerciale, culturale și interumane.

Totodată, trebuie să stimulăm investițiile reciproce și să încurajăm dezvoltarea de proiecte comune, în special în domeniile infrastructurii, logisticii, energiei, tehnologiilor digitale, industriei de apărare și tranziției verzi. Cooperarea în domeniul securității la Marea Neagră trebuie, de asemenea, aprofundată. Inițiativa MCM Black Sea, lansată de Turcia, România și Bulgaria, reprezintă un model de bună practică, demonstrând că asumarea responsabilității la nivel regional și cooperarea pragmatică pot genera rezultate concrete. În plus, în contextul activităților de explorare aflate în desfășurare în Marea Neagră, este oportună dezvoltarea unor sinergii între companiile energetice din Turcia și România pentru valorificarea resurselor energetice ale mării noastre comune. De asemenea, putem consolida interconectarea energetică prin extinderea capacităților rețelelor și ale interconectoarelor dintre cele trei state.

Ambasadorul Özgür Kıvanç Altan alături de ministrul de Externe Oana Țoiu

În prezent, sunt înregistrate peste 20 de mii de companii turcești în România, iar investițiile turcești sunt estimate la peste 14 miliarde de dolari americani. Prezența economică a Turciei contribuie în mod semnificativ la ocuparea forței de muncă, la exporturile, veniturile fiscale și producția industrială ale României. Cu toate acestea, investițiile românești în Turcia ar putea, de asemenea, să crească. Turcia dispune de o piață internă de aproximativ 87 de milioane de locuitori, o vârstă mediană de 35 de ani și o economie de aproximativ 1.700 de miliarde de dolari, cu perspective de creștere anuală de 3–4% în viitorul previzibil. Aceste evoluții oferă un cadru deosebit de favorabil pentru extinderea investițiilor și a prezenței companiilor românești în Turcia.

Parteneriatul strategic Ankara - București

Ce poate oferi Turcia României în plus față de ceea ce oferă alte state? Ce poate oferi România Turciei în plus față de ceea ce oferă ceilalți parteneri ai Turciei?

Ceea ce diferențiază relația dintre Turcia și România de numeroase alte relații bilaterale este faptul că aceasta se bazează pe complementaritate, și nu pe competiție. Cele două state își pot răspunde reciproc nevoilor și își pot valorifica avantajele comparative, în loc să își dubleze capacitățile. Turcia pune la dispoziție o gamă largă de produse ale industriei de apărare, testate în condiții operaționale, o infrastructură de tranzit energetic care conectează Europa cu resursele din regiunea Caspică și Orientul Mijlociu, precum și o capacitate diplomatică extinsă în Caucaz și în Orientul Mijlociu. La rândul său, România poate reprezenta un interlocutor important în cadrul Uniunii Europene în ceea ce privește procesul de aderare al Turciei. Totodată, în calitate de aliat de încredere, România poate aduce o contribuție semnificativă la aprofundarea cooperării bilaterale.

Turcia este un actor esențial la Marea Neagră, dispunând de importante capacități diplomatice, militare și maritime. Rolul său este esențial pentru menținerea echilibrului regional, siguranța navigației și gestionarea situațiilor de criză. De asemenea, Turcia deține o industrie de apărare dinamică. Intrarea în dotarea României a navei TCG Akhisar reprezintă un exemplu concret al modului în care capacitățile turce în domeniul apărării pot contribui la modernizarea forțelor navale ale României și la securitatea Mării Negre.

La rândul său, România oferă Turciei un partener solid în cadrul Uniunii Europene și al NATO, situat pe flancul vestic al Mării Negre. De asemenea, România reprezintă un partener economic important pentru companiile turce, o poartă de acces către Europa Centrală și de Est și un partener valoros în domenii precum energia, transporturile, agricultura, industria și securitatea regională. Împreună, Turcia și România pot face legătura între Marea Neagră și Europa, Balcanii și dincolo de acestea.

Dacă aprofundăm dimensiunea strategică, este absolut clar că Turcia și România ocupă o poziție unică, fiind doi aliați NATO la Marea Neagră. Acest fapt creează, în sine, o convergență strategică specifică. Turcia aduce în acest parteneriat trei atuuri majore: poziția sa geostrategică, capabilitățile sale militare și experiența acumulată în gestionarea provocărilor regionale. Prin aplicarea prevederilor relevante ale Convenției de la Montreux, Turcia a avut un rol important în menținerea stabilității în Marea Neagră după izbucnirea războiului. În paralel, capacitatea industriei sale de apărare și experiența operațională creează oportunități concrete pentru dezvoltarea cooperării bilaterale.

Ministrul Apărării din Turcia alături de șeful Statului Major al Armatei Române

Turcia contribuie în mod regulat la consolidarea posturii de descurajare și apărare a NATO pe Flancul Estic prin desfășurarea unei aeronave AWACS. De asemenea, începând de anul viitor, Turcia va participa la misiunea NATO de Poliție Aeriană din România. Turcia poate oferi un avantaj care capătă o importanță tot mai mare în actualul context de securitate: capacitatea de producție.

Rolul României în domeniul logistic și al dispoziției forțelor face din România un partener natural și apropiat pentru Turcia. Valoarea reală a relației bilaterale constă însă în dezvoltarea unei cooperări mai bine structurate în domenii precum siguranța maritimă, securitatea regională, combaterea minelor marine și protecția infrastructurii submarine critice. Turcia și România pot contribui la configurarea arhitecturii de securitate a Mării Negre din interiorul regiunii, pe baza principiului asumării responsabilității regionale.

Riscul de securitate în Marea Neagră

Odată cu invazia Rusiei în Ucraina, în România scenariul unei invazii rusești sau al unui atac asupra unui stat membru al NATO este luat din ce în ce mai mult în considerare. Considerați că acest scenariu este plauzibil?

Războiul din Ucraina a schimbat în mod firesc percepția asupra amenințărilor în întreaga Europă, în special în rândul aliaților din regiunea Mării Negre și de pe flancul estic. Din perspectiva Turciei, aceste riscuri ar trebui abordate cu prudență strategică și realism. Nu ar trebui nici să subestimăm provocările de securitate generate de război, nici să permitem scenariilor speculative să ne domine gândirea strategică. Poziția de descurajare și de apărare a NATO există tocmai pentru a împiedica materializarea unor astfel de scenarii.

În același timp, menținerea canalelor de comunicare rămâne importantă. În viziunea noastră, descurajarea și dialogul nu sunt contradictorii; ambele sunt necesare pentru menținerea stabilității și a previzibilității. Pentru țările din regiunea Mării Negre, precum Turcia și România, prevenirea unei escaladări nedorite rămâne un interes vital comun. Stabilitatea în Marea Neagră nu este un concept abstract pentru noi; este un interes direct de securitate națională. În orice caz, solidaritatea Turciei cu România, în calitate de aliat NATO, vecin balcanic și partener regional apropiat, este de neclintit.

Cum ar reacționa Turcia, în calitate de aliat, dacă România ar fi atacată de Rusia sau de o altă țară? Ar interveni direct din punct de vedere militar în sprijinul României sau ar acționa prin alte mijloace?

Securitatea României este garantată prin angajamentele de apărare colectivă asumate de aliații NATO. Articolul 5 reprezintă fundamentul apărării colective a Alianței, iar angajamentul Turciei față de acest principiu este fără echivoc. Orice atac împotriva unui stat aliat ar fi gestionat prin mecanismele și deciziile NATO, iar Turcia ar acționa în conformitate cu obligațiile asumate prin Tratatul de la Washington și în spiritul solidarității aliate.

Este important de subliniat că descurajarea și apărarea colectivă încep cu mult înainte de producerea unui eventual atac. Prin contribuțiile actuale ale Turciei pe flancul estic și în regiunea Mării Negre, participăm deja în mod activ la consolidarea securității aliaților noștri. Tocmai astfel Alianța împiedică transformarea crizelor în conflicte.

Legăturile noastre din industria de apărare sunt în continuă creștere și prezintă un potențial semnificativ. Achiziționarea de către România a dronelor turcești Bayraktar TB2, renumite la nivel mondial și testate în condiții de luptă, a deschis calea pentru cooperarea noastră viitoare. Toate cele 18 drone au fost livrate României, aceasta fiind a doua țară din Uniunea Europeană, după Polonia, care utilizează drone turcești TB2.

România achiziționează drone turcești

Companiile turce sunt pregătite să dezvolte proiecte de producție comună și transfer de tehnologie. Un exemplu relevant îl reprezintă compania Otokar, unul dintre cei mai importanți producători din industria de apărare din Turcia, care a semnat în 2024 contractul pentru furnizarea către România a 1.059 de vehicule blindate ușoare COBRA II. Primele 278 de vehicule au fost produse în facilitățile Otokar din Turcia și livrate Armatei Române, iar restul sunt fabricate în România. În cadrul acestui proiect, Otokar a realizat o investiție strategică prin achiziționarea companiei românești Automecanica și a fabricii acesteia din Mediaș, unde continuă producția vehiculelor. Acest proiect demonstrează că disponibilitatea Turciei de a realiza producție comună și transfer de tehnologie către aliații săi este o realitate, nu doar o intenție.

Nu în ultimul rând, consider că achiziționarea de către România a corvetei ușoare TCG Akhisar de la Turcia reprezintă unul dintre cele mai simbolice proiecte de cooperare în domeniul industriei de apărare dintre cele două state. O astfel de colaborare este fără precedent în istoria recentă. România a primit o navă militară nouă, de înaltă tehnologie, construită inițial pentru Marina Militară a Turciei. Ceremonia de predare a avut loc la Istanbul, la 20 iunie 2026, în prezența președintelui Republicii Turcia, Recep Tayyip Erdoğan, și a președintelui României, Nicușor Dan. Sunt convins că această cooperare în domeniul industriei de apărare va continua să se extindă, bucurându-mă să constat existența unei voințe comune, de ambele părți, de a aprofunda acest parteneriat.

Președinții Recep Tayyip Erdoğan și Nicușor Dan la Istanbul

Convergențe și diferențe strategice

România și Turcia au numeroase interese comune, însă, inevitabil, există și domenii în care pozițiile diferă. Ne puteți oferi exemple din ambele categorii și eventuale soluții?

Interesele noastre comune sunt evidente: securitatea la Marea Neagră, consolidarea posturii de descurajare și apărare a NATO, siguranța maritimă, securitatea energetică, dezvoltarea schimburilor comerciale, conectivitatea, combaterea terorismului, gestionarea migrației și stabilitatea regională. Inițiativa MCM Black Sea reprezintă unul dintre cele mai bune exemple de convergență practică. Turcia, România și Bulgaria au creat un mecanism regional destinat combaterii pericolului reprezentat de minele marine din Marea Neagră. Această inițiativă reflectă convingerea comună că securitatea Mării Negre trebuie consolidată prin cooperarea dintre statele aliate riverane.

Este firesc să existe și perspective diferite asupra anumitor subiecte. De exemplu, Turcia promovează o abordare prudentă și echilibrată privind securitatea Mării Negre, bazată pe responsabilitatea regională, reducerea tensiunilor și respectarea Convenției de la Montreux. România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene și al NATO la Marea Neagră, pune un accent puternic pe consolidarea prezenței aliate și a capacității de descurajare. Aceste abordări nu sunt însă contradictorii, ci pot fi complementare dacă sunt coordonate în mod corespunzător. Principiul care trebuie să ne ghideze este simplu: acolo unde avem interese comune trebuie să acționăm împreună, iar acolo unde există diferențe de abordare trebuie să ne consultăm mai îndeaproape.

Investițiile turcești în România

Turcia și România cooperează în numeroase domenii, de la dosare economice, investiții ale companiilor turce în România, inclusiv contracte în industria de apărare. Care sunt cele mai importante dintre acestea și despre ce alte viitoare investiții turcești în România ne-ați putea vorbi?

Relațiile economice și comerciale reprezintă unul dintre cei mai solizi piloni ai parteneriatului nostru strategic. În 2025, schimburile comerciale bilaterale au atins 13,4 miliarde de dolari, dintre care exporturile Turciei au însumat 8,6 miliarde de dolari, iar importurile din România 4,8 miliarde de dolari. Următorul nostru obiectiv este atingerea pragului de 15 miliarde de dolari.

România este, totodată, una dintre principalele destinații ale investițiilor turcești, valoarea acestora fiind estimată la aproximativ 14 miliarde de dolari. Companiile turce sunt prezente în sectoare precum construcțiile, infrastructura, sistemul bancar, industria de producție, industria automobilelor, comerțul, logistica, energia și serviciile.

În viitor, observăm un potențial semnificativ pentru investițiile turce în domeniul energiei regenerabile, al infrastructurii de gaze naturale, al porturilor, al logisticii, al autostrăzilor, al conexiunilor feroviare, al producției industriale, al tehnologiilor de apărare și al lanțurilor de aprovizionare legate de reconstrucția Ucrainei. Cooperarea în domeniul energiei a devenit, la rândul său, un pilon strategic al parteneriatului nostru. Turcia și România pot colabora nu doar în calitate de piețe și consumatori de energie, ci și ca puncte de legătură energetice la nivel regional.

În ultima perioadă s-a vorbit intens despre o posibilă vizită în România a Președintelui Republicii Turcia, domnul Recep Tayyip Erdoğan. Există noutăți în această privință?

Acordăm o mare importanță vizitei președintelui nostru în România. Autoritățile noastre relevante lucrează în acest sens, cu scopul de a organiza această vizită în a doua jumătate a anului 2026.

Președinții Erdogan și Nicușor Dan s-au întâlnit la finele lunii trecute

Clarificări privind formatul B9

La ultimul summit B9 găzduit de România, absența Turciei a fost surprinzătoare. Anumite surse susțin că Bucureștiul nu a invitat Turcia deoarece Ankara nu ar fi susținut inițiativa României de a se transforma într-un centru european de securitate la Marea Neagră. Este aceasta situația actuală; ați putea clarifica acest aspect pentru cititorii noștri din România?

B9 este un format specific de consultare care reunește nouă aliați NATO de pe flancul estic: România, Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Lituania, Letonia și Estonia. Absența Turciei din acest format nu ar trebui interpretată ca un indiciu al unor abordări divergente în ceea ce privește securitatea la Marea Neagră. Turcia rămâne unul dintre principalii actori în domeniul securității în regiune.

Abordarea noastră a pus în mod constant accent pe responsabilitatea statelor din regiune, pe rolul central al statelor riverane și pe aplicarea riguroasă a Convenției de la Montreux. Această viziune se reflectă în inițiative precum MCM Black Sea, creată în comun de Turcia, România și Bulgaria. Considerăm că securitatea la Marea Neagră poate fi consolidată cel mai eficient printr-o coordonare mai strânsă între statele din regiune și prin întărirea mecanismelor existente, mai degrabă decât prin duplicarea acestora.

Dacă România dorește să își consolideze rolul în domeniul securității la Marea Neagră, salutăm această intenție. Totuși, astfel de demersuri ar trebui să completeze mecanismele existente, să consolideze cooperarea regională, evitând crearea unor cadre paralele sau concurente. Marea Neagră necesită mai multă coordonare, nu fragmentare.

Summitul NATO de la Ankara

Turcia va găzdui următorul summit NATO, un moment de o importanță majoră. Care sunt principalele teme care ar trebui discutate, din perspectiva Turciei, și ce soluții ar trebui găsite pentru acestea?

Traversând o perioadă dificilă, marcată de numeroase incertitudini, summitul NATO de la Ankara ne va oferi oportunități importante de a lua decizii bine fundamentate și de a elabora strategii adecvate, în conformitate cu interesele noastre comune. Summitul va avea loc într-un moment în care avem nevoie de unitate și solidaritate mai mult ca niciodată. Ne așteptăm ca această unitate să fie demonstrată pe deplin în cadrul summitului.

În calitate de aliat gazdă, ne așteptăm ca Summitul să transmită un mesaj puternic de solidaritate între aliați și de reafirmare a legăturii transatlantice, să reflecte hotărârea aliaților europeni de a consolida pilonul european al NATO, să consolideze legăturile dintre eforturile noastre privind cheltuielile de apărare și dezvoltarea capacităților, să reafirme abordarea de 360 de grade în materie de securitate și să sublinieze sprijinul continuu acordat Ucrainei.

Anul trecut, la Haga, aliații și-au asumat angajamentul de a-și majora investițiile în apărare până la nivelul de 5% din PIB. Angajamentele asumate la Haga se vor afla, fără îndoială, în centrul agendei Summitului de la Ankara. Summitul ne va permite să analizăm progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestor angajamente și să construim pe baza acestora noi obiective concrete pentru perioada următoare. Majorarea investițiilor în apărare nu este suficientă; aceste resurse trebuie direcționate către dezvoltarea capabilităților militare necesare. Prin urmare, Summitul ar trebui să urmărească, de asemenea, adoptarea unor măsuri în vederea construirii unei „Alianțe NATO mai capabile”.

Turcia a fost întotdeauna un susținător ferm al abordării de 360 de grade în domeniul securității și apărării Alianței. În calitate de aliați, avem responsabilitatea de a ne asigura că NATO se află într-o stare de pregătire și vigilență pentru a acționa împotriva tuturor amenințărilor provenite din toate direcțiile strategice. În cadrul summitului, ar trebui să ne reafirmăm hotărârea de a lua măsurile necesare pentru a consolida și mai mult capacitatea de descurajare și apărarea fiecărui centimetru din teritoriul NATO. În același timp, considerăm că organizarea summitului în Turcia va crea oportunități suplimentare de a integra dimensiunea sudică în discuțiile și activitatea noastră.

Summitul ne va permite, de asemenea, să adoptăm decizii solide și inovatoare în numeroase domenii indispensabile securității și apărării noastre. Având în vedere recentele încălcări ale spațiului aerian al NATO, consolidarea apărării aeriene și antirachetă a Alianței reprezintă, fără îndoială, unul dintre aceste domenii prioritare. De asemenea, situația din Ucraina va constitui un subiect important pe agenda Summitului.

Poziția Ankarei în conflictul regional dintre Rusia și Ucraina

Se discută intens despre sprijinul pe care NATO îl acordă și va trebui să continue să îl acorde Ucrainei în conflictul cu Rusia. Care este poziția Ankarei?

Poziția Turciei este clară încă din 2014: susținem suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Ucrainei. Totodată, nu am avut niciodată iluzia că întreruperea canalelor de comunicare cu Rusia ar contribui la pace. Acesta este motivul pentru care Turcia a urmat o politică deliberată și consecventă: sprijinirea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei, concomitent cu menținerea dialogului cu Rusia. Această abordare a dus la rezultate concrete, inclusiv Inițiativa privind cerealele de la Marea Neagră și schimburile de prizonieri.

Din perspectiva noastră, dialogul simultan cu Ucraina și Rusia nu este contradictoriu; dimpotrivă, cele două direcții sunt complementare. În calitate de stat riveran Mării Negre, Turcia resimte în mod direct efectele colaterale ale acestui război. Securitatea maritimă, minele în derivă, atacurile asupra infrastructurii submarine critice și perturbările comerțului ne afectează pe toți. Obiectivul nostru nu ar trebui să fie doar sprijinirea Ucrainei, ci și crearea condițiilor necesare pentru o pace justă și durabilă.

Bilanțul negocierilor de la Istanbul

Turcia încearcă încă din 2022 să medieze în vederea încheierii războiului din Ucraina. Ce a făcut concret Ankara în acest sens și de ce au eșuat atunci negocierile? Aveți informații potrivit cărora o intervenție a fostului prim-ministru britanic ar fi împiedicat orice efort de pace?

Războiul aflat în desfășurare în Ucraina continuă să genereze riscuri la adresa securității și stabilității regionale. Escaladarea recentă a conflictului și întreruperea procesului diplomatic creează obstacole în calea unei soluționări negociate. Obiectivul nostru final trebuie să fie prevenirea extinderii conflictului și încheierea războiului fără noi pierderi de vieți omenești și fără alte distrugeri. În acest context, este esențial să se relanseze negocierile directe între părțile beligerante și să se pună din nou accentul pe eforturile diplomatice.

Modul în care se va soluționa războiul va fi esențial în conturarea viitorului securității europene. Protejarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei este esențială pentru asigurarea păcii și stabilității în Europa. Consolidarea capabilităților de apărare ale Ucrainei și furnizarea unor garanții de securitate solide sunt imperative pentru asigurarea capacității sale viitoare de descurajare. În calitate de partener strategic, Turcia continuă să sprijine Ucraina în acest demers. În plus, în calitate de membru activ al Coaliției de Voință, Turcia este pregătită să își asume un rol de conducere în eforturile maritime ale coaliției și să contribuie la asigurarea unei păci durabile în Ucraina.

Încă de la început, Turcia a militat pentru o soluționare negociată a conflictului. În conformitate cu politica sa de promovare a dialogului și diplomației ca mijloace de soluționare a războiului din Ucraina, Turcia a găzduit negocieri directe între Ucraina și Rusia în 2022 și 2025. Aceste discuții au generat rezultate concrete, în special în plan umanitar, facilitând cel mai amplu schimb de prizonieri de război și de militari decedați.

De asemenea, de la izbucnirea războiului, Turcia a depus eforturi pentru a limita efectele negative ale conflictului. În acest context, în 2023, Turcia și Organizația Națiunilor Unite au lansat Inițiativa privind cerealele de la Marea Neagră. Inițiativa a funcționat timp de aproximativ un an și a permis exportul a peste 33 de milioane de tone de cereale către piețele mondiale, contribuind la stabilizarea prețurilor alimentelor la nivel global. Pe lângă contribuția sa la securitatea alimentară, Inițiativa privind cerealele la Marea Neagră a reprezentat un mecanism de reducere a riscurilor, împiedicând extinderea efectelor războiului în bazinul Mării Negre.

După încetarea acestui mecanism, Turcia și-a concentrat eforturile asupra identificării unui nou aranjament privind siguranța navigației navelor comerciale în Marea Neagră. Deși în 2024 s-a ajuns la o înțelegere între părți, aceasta nu s-a materializat în ultimul moment. Având în vedere poziția sa geopolitică strategică la Marea Neagră, dialogul pe care îl menține cu ambele părți și experiența acumulată în facilitarea Inițiativelor privind cerealele de la Marea Neagră, Turcia va continua eforturile pentru promovarea păcii și stabilității în regiune și va continua să contribuie la eforturile diplomatice menite să pună capăt războiului din Ucraina.

Coridorul energetic regional

În presa internațională au apărut informații potrivit cărora Turcia promovează propriul proiect de construire a unei conducte care să o conecteze cu Bulgaria și, ulterior, cu România, susținând că această conductă ar avea un cost mai redus comparativ cu proiectul promovat de Grecia. Care ar fi avantajele acestei noi conexiuni și de ce este ea atât de importantă?

În actualul context strategic, lanțurile de aprovizionare și infrastructura energetică au devenit componente integrante ale securității. Pentru Flancul Estic al NATO, existența unor linii de aprovizionare cu combustibil reziliente este esențială pentru nivelul de pregătire al apărării, mobilitatea militară și planificarea întăririi forțelor aliate. O rută mai scurtă și mai eficientă din punctul de vedere al costurilor, care să traverseze Turcia, Bulgaria și România, ar putea contribui la consolidarea rezilienței și la diversificarea surselor și rutelor de aprovizionare.

Această inițiativă nu ar trebui privită în termeni de competiție. Consolidarea conectivității energetice regionale, în concordanță cu cerințele militare ale NATO, contribuie la atingerea obiectivelor mai ample ale Alianței în materie de descurajare și apărare.

Relațiile bilaterale Turcia - Grecia

În cadrul NATO există un caz particular, conflictul dintre doi aliați (cel puțin pe hârtie), Turcia și Grecia. Care sunt, din perspectiva Turciei, cauzele acestui conflict și ce s-a făcut pentru a armoniza pozițiile și a pune capăt acestuia?

Turcia a căutat întotdeauna soluționarea diferențelor cu Grecia prin intermediul unui dialog bilateral, axat pe rezultate. Am încercat în mod constant să nu aducem problemele noastre bilaterale în foruri multilaterale, inclusiv în cadrul NATO. Din perspectiva noastră, atât NATO, cât și UE nu ar trebui instrumentalizate pentru promovarea agendelor politice interne. Alianța se confruntă cu provocări strategice majore, iar păstrarea unității trebuie să rămână prioritatea. Turcia rămâne dedicată dialogului și avem așteptarea ca Grecia să procedeze la fel.

Clarificări privind dosarul nuclear

S-a vorbit despre faptul că Turcia ar putea fi tentată să-și dezvolte propriile capacități nucleare pentru a-și asigura securitatea. Există planuri concrete în acest sens sau sunt doar zvonuri?

Trebuie să reamintesc că Turcia nu este doar un aliat NATO, ci și o țară care a obținut în mod constant „concluzia mai amplă” din partea AIEA în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor de garanții, ceea ce înseamnă confirmarea AIEA că toate activitățile și materialele nucleare sunt utilizate în scopuri pașnice. Aceasta se adaugă întregului istoric dovedit al angajamentului Turciei față de eforturile globale de non-proliferare, fiind parte la toate instrumentele relevante, inclusiv la regimurile de control al exporturilor. Ca atare, chiar și necesitatea de a răspunde la asemenea întrebări pare bizară.

Turcia va continua să sprijine eforturile globale menite să prevină proliferarea nucleară, să consolideze sistemul internațional de garanții și să promoveze pacea și securitatea internațională. Ne așteptăm ca toate statele să respecte în continuare regimul global de neproliferare, având la bază Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), și să contribuie la universalizarea acestuia pentru a preveni un efect în lanț al proliferării.

Turcia este parte la toate principalele regimuri internaționale de control al exporturilor, inclusiv Grupul Furnizorilor Nucleari (NSG), Comitetul Zangger, Aranjamentul de la Wassenaar, Grupul Australia și Regimul de Control al Tehnologiei Rachetelor, ceea ce consolidează angajamentul nostru de a preveni proliferarea tehnologiilor sensibile cu dublă utilizare.

Armata României va primi 1.059 de vehicule blindate turcești Otokar Cobra II.

Turcia și Uniunea Europeană

Turcia a înaintat cererea de aderare la UE încă de la începutul anilor 2000, dar, de-a lungul timpului, s-au înregistrat puține progrese. Care sunt cauzele acestor probleme și în ce măsură acest dosar mai este de actualitate?

După după cum am subliniat în mod constant, aderarea la Uniunea Europeană rămâne un obiectiv strategic pentru Turcia. Din păcate, de mulți ani încoace, relațiile dintre Turcia și Uniunea Europeană sunt ținute ostatice de agendele politice bilaterale înguste ale unor state membre. Totuși, schimbările geopolitice și geoeconomice profunde pe care le traversăm în prezent au demonstrat încă o dată importanța strategică a relațiilor dintre Turcia și Uniunea Europeană, care au căpătat recent un nou avânt.

Cel mai recent, la 30 iunie, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, doamna Kaja Kallas, Comisarul European pentru Extindere, doamna Marta Kos, și Comisarul European pentru Afaceri Interne și Migrație, domnul Magnus Brunner, au efectuat o vizită comună în Turcia pentru a reconfirma angajamentul UE față de relațiile cu Turcia.

Problema este din ce în ce mai mult una politică, mai degrabă decât tehnică. Contribuția Turciei la securitatea europeană este incontestabilă. De fapt, Turcia contribuie la securitatea Europei de mai mult timp și într-un mod mai concret decât multe state membre ale UE. Cu toate acestea, blocajele politice continuă să domine procesul de aderare. Acest lucru creează o contradicție: Europa vorbește despre consolidarea securității sale, dar ezită adesea să se angajeze strategic cu unul dintre principalii săi furnizori de securitate. În contextul actual, acest lucru devine tot mai greu de justificat.

Din perspectiva noastră, o abordare mai strategică și mai coordonată între Turcia și UE ar servi mai bine interesele de securitate ale Europei. Așteptarea noastră nu este un tratament preferențial, ci o abordare corectă, incluzivă, previzibilă și strategică. Ne așteptăm pur și simplu ca statele membre ale UE să respecte angajamentele asumate de Uniune de-a lungul anilor față de Turcia.

Aderarea Turciei la UE ar consolida semnificativ atât reziliența economică a Uniunii, cât și poziția sa de actor global. Într-adevăr, ca stat din sud-estul Europei și actor strategic aflat în vecinătatea Caucazului, Orientului Mijlociu și Mării Negre, Turcia ocupă o poziție fără egal în gestionarea crizelor care afectează securitatea UE. Având în vedere poziția sa strategică unică, capabilitățile militare și experiența operațională, precum și o industrie de apărare dinamică și bine consolidată, integrarea deplină a Turciei în inițiativele de apărare și securitate ale UE ar facilita, de asemenea, atingerea obiectivului de autonomie strategică al Uniunii.

Prin Uniunea Vamală, Turcia a devenit o parte inseparabilă a lanțurilor de producție și valoare ale UE. Prin urmare, o integrare economică și mai strânsă cu Turcia ar consolida și competitivitatea UE. Din acest motiv, Turcia ar trebui inclusă în noile scheme legislative, precum „Made in EU” / preferința europeană. Actualizarea Uniunii Vamale ar trebui, de asemenea, inițiată fără întârziere, în beneficiul ambelor părți. Ne exprimăm disponibilitatea de a continue o agendă pozitivă cu Uniunea Europeană.

Rolul de mediator al României

Ar putea România să contribuie la dosarul de integrare al Turciei în UE? Cum vedeți dumneavoastră lucrurile?

Apreciem sprijinul de lungă durată al României pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeană și sperăm că ne vom putea baza pe acesta și în viitor. România a jucat deja un rol constructiv, însă există întotdeauna loc pentru mai mult. În calitate de aliat la Marea Neagră și stat membru al UE, România înțelege în mod clar importanța strategică a Turciei pentru securitatea europeană. Acest lucru îi conferă României o voce importantă în cadrul Uniunii Europene.

O abordare mai strategică față de Turcia din partea Uniunii Europene ar aduce beneficii securității europene în ansamblu. România poate contribui la susținerea acestui demers, în special în discuțiile privind securitatea și apărarea. Faptul că 2-3 state membre țin în șah viziunea strategică și interesele Uniunii Europene nu reprezintă modalitatea ideală de a face față provocărilor dinamice și incerte ale prezentului și subminează credibilitatea Uniunii Europene.

Dinamica securității transatlantice

Turcia și-a exprimat disponibilitatea de a-și asuma noi responsabilități în cazul în care SUA continuă să se retragă din Europa. Despre ce este vorba și cum ar putea Turcia să compenseze, chiar și parțial, eventualele retrageri americane?

Din perspectiva Turciei, problema ține de o împărțire mai echitabilă a poverii și de o asumare mai mare a responsabilității europene în cadrul NATO. Turcia contribuie deja în mod semnificativ prin desfășurarea de forțe, securitate maritimă, industria de apărare și nivelul de pregătire operațională. Turcia se numără printre primele cinci țări din NATO care contribuie la operațiuni și misiuni și este al șaptelea cel mai mare contribuitor la bugetul comun al NATO.

Continuăm să contribuim activ la postura de descurajare și apărare a Alianței în toate domeniile, inclusiv prin misiuni de poliție aeriană, Baltic Sentry, exerciții și desfășurări pe Flancul Estic. În același timp, arhitectura de securitate a Europei necesită în continuare un angajament puternic al Statelor Unite. Prin urmare, obiectivul ar trebui să fie consolidarea pilonului european, menținând în același timp legătura transatlantică. În acest context, capabilitățile militare ale Turciei, capacitatea sa de producție industrială și experiența sa regională pot aduce un aport important.