Exclusiv „Ei ne asigură spatele în Marea Neagră, noi îi susținem diplomatic”. Aliatul care ne poate ajuta mai mult ca oricine

Politologul Alexandru Balaș explică de ce lecția primită de aliații americanilor din Golf arată că România nu mai poate trăi cu iluzia că SUA o va salva automat. În paralel cu SUA, Bucureștiul ar trebuie să aibă relații bune cu UE și Turcia.

Donald Trump și Nicușor Dan au discutat la summitul NATO din 2025. FOTO: Presidency

Summitul NATO de la Ankara, care începe marți, aduce o doză de anxietate în capitalele europene. Președintele Statelor Unite, Donald Trump rămâne rămâne la fel de imprevizibil, iar de curând a avut din nou o răbufnire la adresa europenilor, înaintea întâlnirii din capitala Turciei.

„Este ridicol pentru SUA să continue pe o cale unilaterală, când relaţia nu este reciprocă. Nu au fost acolo pentru noi!!!”, a „înțepat” din nou Trump pe reţeaua Truth Social. 

Tot cu această ocazie, el i-a criticat pe europeni pentru că refuză să cheltuiască bani pentru NATO, Astfel, mesajul său a fost chiar însoțit de un grafic care arată că Statele Unite singure cheltuiesc mai mulți bani decât toți aliații la un loc pentru a face funcțional NATO. Astfel, conform datelor oficiale, americanii au alocat pentru apărare 999 miliarde de dolari. Europenii sunt într-adevăr mult mai „zgârciți”. Ei au investit pentru propria apărare sume modice în comparație cu Statele Unite. Marea Britanie (90 miliarde de dolari), Franța (66,5 miliarde, Italia (48,8) și Polonia (44,3) ar aștepta în continuare ca americanii să ducă tot greul, este reproșul lui Trump.

Urmează marea împăcare sau marea ceartă?

Acum, marea miză ar fi o împăcare între Trump și liderii europeni. Până acum, președintele american și omologii săi europeni au părut mai degrabă deciși să se saboteze reciproc, dar acum există semnale că s-ar pregăti o mare împăcare în culise, înaintea summitului NATO de la Ankara. Garanții, însă, nu există.

Dacă Donald Trump și-a arătat în săptămânile anterioare frustrarea că nu a fost sprijinit de europeni în demersurile sale din Iran, există percepția că liderul de la Casa Albă ar fi supărat doar pe țări ca Spania, Italia, Franța și Germania, care i s-au arătat ostile. Politologul Alexandru Balaș, profesor la Universitatea SUNY Cortland din New York, temperează scenariile de panică, dar trage un semnal de alarmă major pentru flancul estic. În opinia sa, Statele Unite nu se vor retrage din NATO. Cu toate acestea, țări ca România pot cădea într-o capcană dacă vor decide să mizeze orbește pe o singură carte, fie pe cea americană, fie exclusiv pe cea europeană.

România a încercat în mod constant să pozeze în cel mai loial aliat al americanilor în regiune, sperând că această fidelitate va garanta o protecție automată. Alexandru Balaș avertizează însă că întreaga filozofie a actualei administrații americane s-a mutat spre o logică strict comercială, de tip business, unde vechile garanții nu mai valorează nimic.

„Pentru această administrație americană totul este tranzacțional, punctual: pe anumite domenii vom colabora, pe anumite domenii vom fi în competiție. Arabia Saudită sau alte țări din Golf vor continua să fie aliații SUA, dar nu vor mai avea aceeași încredere în americani, după tot ce s-a întâmplat în timpul războiului cu Iranul. La fel stau lucrurile și în relația între Statele Unite și Europa, după acele amenințări legate de NATO sau după cele legate de Groenlanda. Deci totul va fi tranzacțional și nu vom mai avea acea încredere în alianțe cum am avut înainte în perioada Războiului Rece. Pentru țări ca România nu e ideea cea mai bună să joace totul pe o singură carte, pentru că Statele Unite au spus destul de clar că nu prea au încredere în NATO și au sugerat că acel Articol 5 nu înseamnă mare lucru, cel puțin pentru această administrație”, susține profesorul Balaș.

Mai mult, profesorul explică faptul că o eventuală prăbușire a Alianței nu are nevoie de o retragere oficială. Este suficient ca Washingtonul să ignore o criză pe flancul estic:

„Nu poate să retragă oficial Statele Unite din NATO pentru că există o lege trecută de Congres care spune că ai nevoie de aprobarea Senatului, două treimi din Senat pentru a te putea retrage din NATO. Se cheamă National Defense Authorization Act, deci Pactul de Autorizare a Apărării Naționale, practic. Asta înseamnă că pentru Trump ar fi aproape imposibil să retragă SUA din NATO, dacă ar vrea”, mai spune expertul.

În schimb, administrația Trump poate, dacă vrea neapărat, să submineze NATO din interior. Alexandru Balaș explică și cum ar putea face asta.

„Să zicem că Rusia ar ataca o țară membră NATO - să zicem Estonia, că tot mai zboară drone rusești prin Estonia sau Letonia unde ai 20% din populație etnic ruși. Iar Statele Unitear putea pur și simplu să nu le vină în ajutor. Or chiar să spună că Articolul 5 nu se aplică. Și atunci, practic, acesta este sfârșitul alianței NATO. Nici nu trebuie să mai retragă Statele Unite din NATO”, mai arată el.

Cum depinde România de Turcia în Marea Neagră

Acest lucru nu înseamnă că americanii au aceste lucruri în plan sau că Rusia ar urma să atace un stat NATO. Totuși, există aceste variante. În ce privește România, Alexandru Balaș crede că Bucureștiul trebuie să cultive relația cu Statele Unite ale Americii, dar în parlalel să facă același lucru și cu Uniunea Europeană. Și nu numai. Dacă umbrela americană devine incertă, România are nevoie urgentă de piloni regionali. Iar cel mai important jucător în ecuația supraviețuirii noastre la Marea Neagră este chiar gazda summitului: Turcia lui Recep Tayyip Erdogan.

Alexandru Balaș demontează miturile istorice și arată că, din punct de vedere militar, Ankara este un aliat vital pentru securitatea teritoriului românesc, în ciuda relației duplicitare pe care Erdogan o întreține cu Vladimir Putin:

„Ar trebui să lucrăm cu Turcia mult pe partea economică. Există percepția că turcii sunt „dușmanii” din manualele de istorie, dar sunt aliați puternici. Militar, între Iran și România este Turcia. Dacă cineva ar vrea să atace baza de la Mihail Kogălniceanu, avem nevoie de turci să doboare rachetele. Turcia are o armată enormă și experiență reală în Siria. Relația Turcia-Rusia e complicată. Rușii au invadat Imperiul Otoman de peste 12 ori, deci există multă „râcă”. Erdogan joacă la mai multe capete. România, în schimb, ar putea fi un avocat pentru Turcia la Bruxelles. E drept, nu mă aștept ca Turcia să intre în UE prea curând, acel moment s-a pierdut acum 20 de ani, dar putem colabora militar și economic. Ei ne asigură spatele în Marea Neagră, noi îi susținem diplomatic”, explică Alexandru Balaș.

Concluzie: Trezirea la realitate

Summitul de la Ankara reprezintă momentul adevărului pentru România. Capcana cea mai mare în care pot cădea decidenții de la București este pasivitatea și menținerea iluziei că exclusiv Statele Unite ale Americii vor rezolva automat orice criză și că aliații pot miza oricând și în orice context pe Washington.

S-a dovedit, însă, că aliații Statelor Unite din Golf au fost expuși loviturilor Iranului, iar americanii nu au fost capabili să-i apere. Cu o Americă tot mai detașată și orientată spre relații pur tranzacționale, România este obligată să își upgradeze rapid armata, să își securizeze fabricile în fața războiului hibrid și să își construiască alianțe regionale solide direct cu partenerii europeni și cu Turcia, crede Alexandru Balaș. Evident, asta nu înseamnă că România trebuie să renunțe la alianța cu Statele Unite sau să se îndepărteze pur și simplu de Washington. Soluția lui Alexandru Balaș este simplă. România trebuie, în opinia sa, să cultive relații la fel de bine cu SUA, europenii și cu Turcia, dar în paralel trebuie să își fortifice propriile forțe armate.