Exclusiv Comentarii rasiste la o postare despre discriminare. Gelu Duminică: „Modelul pe care copiii tăi îl au pornește de la tine"

O postare a Poliției Române de Ziua Internațională pentru eliminarea discriminării rasiale a devenit „ținta” a zeci de comentarii rasiste. Sociologul Gelu Duminică susține că rasismul există, dar este adesea negat și explică de ce problema nu este doar una de societate, ci una profund personală.

Sociologul Gelu Duminică explică rădăcinile rasismului din România. FOTO: Inquam Photos

O postare pe pagina de Facebook a Poliției România cu ocazia zilei de 21 martie - Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale – care cuprinde un clip cu sociologul Gelu Duminică în care acesta povestește un episod în care, elev fiind, a fost discriminat de colegi și cum a reușit să treacă peste stigmatizare - a devenit virală. Mesajul sociologului a fost cǎ, de fapt, persoanele care discriminează sunt o minoritate, iar motto-ul campaniei a fost: „Stă în puterea noastră să descurajăm ura”.  

Postarea a avut aproape 400 de comentarii, însǎ multe dintre acestea sunt dovezi de rasism. Redăm câteva exemple:

„Verificați puțin închisorile, și vedeți dovezi dacă mai trebuie, cine e majoritar acolo”; „Vine criza mondiala și se întorc „valorile” în țară”; „Ziua angajării la un loc de muncă pe când? Ăsta-i Duminică deci sărbătoare forever”; „Mergeți la muncă fără "frezoane"! Votați tăierea ajutoarelor sociale pentru puturoși și alocațiile pentru părinții care nu au muncit niciodată”; „Ce poveste tristă, îmi vine să plâng. Eu în clasa I-a eram nevoit să mă bat cu confrații lui, care ne așteptau la ieșirea din școală pentru a ne buzunări”; „De asta umblă cu cuțite după ei când merg după social!”; „Nu avem nimic cu ei, doar cu comportamentul lor!”

25% din romii din România declară că au fost discriminați

Cel mai recent sondaj al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) privind romii şi nomazii - care acoperă 10 ţări ale Uniunii Europene, inclusiv România - publicat în toamna anului 2025 arată că 25% dintre romii din România declară că au fost discriminați în anul anterior chestionării, comparativ cu 21% în 2016;

68% sunt expuşi riscului de sărăcie, comparativ cu 70% în 2016 (la nivel UE: 70%). Prin comparație, 19% din populația generală a României se află în risc de sărăcie. 43% dintre copiii romi din România frecventează o școală în care toți sau majoritatea elevilor sunt romi, comparativ cu 28% în 2016 (la nivel UE: 46%).

Cercetarea a fost realizată în rândul a peste 10.000 de respondenţi romi şi nomazi din 10 state membre ale UE (Bulgaria, Cehia, Franţa, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Portugalia, România şi Spania) şi din trei ţări candidate (Albania, Macedonia de Nord şi Serbia). Interviurile faţă în faţă au avut loc între iunie şi decembrie 2024.

Conform sondajului, la nivel european, 31% dintre romi şi nomazi se confruntă cu discriminare din cauza originii etnice – un nivel similar cu cel din 2016 (26%). De asemenea, 70% trăiesc în sărăcie.

România nu este neapărat mai rasistă decât alte țări 

România nu este neapărat mai rasistă decât alte țări, dar are o problemă majoră: refuzul de a-și recunoaște propriile prejudecăți.

„Nu cred că stăm fundamental mai prost decât alții, însă cred că suntem printre cei care recunosc cel mai puțin acest fapt”, spune sociologul Gelu Duminică.

Pentru el, discriminarea nu este o excepție, ci o realitate prezentă în multiple forme: „Antisemitismul, parte din România. Homofobia, parte din România. Sexismul, parte din România”. Totuși, atrage atenția că acestea nu definesc întreaga societate: „Definesc ele toată România? Nu”.

În același timp, vizibilitatea fenomenului a crescut. Nu pentru că ar fi apărut recent, ci pentru că abia acum începe să fie discutat. "Lucrurile sunt mai vizibile pentru că abia am început să vorbim despre ele”, explică Duminică.

"Nu cer tratament special, ci aceleași drepturi”

Unul dintre cele mai persistente mituri este că minoritățile cer privilegii. În realitate, spune sociologul, cererea este mult mai simplă: „nu cer neapărat un tratament diferit, cer aceleași drepturi ca ceilalți”.

Problema apare atunci când stereotipurile devin regulă. „Vina este individuală”, subliniază el, explicând absurdul generalizărilor.

Sunt multe teorii sociologice care vorbesc despre încadrare, etichetare. „Ceea ce este ciudat este că tot ceea ce se crede că se întâmplă doar la romi, se întâmplă și la categoria care discriminează. Adică dacă e să ne uităm, spre exemplu, și să vedem mari criminali ai României, cei care au rămas celebri sunt mai degrabă urmașii lui Traian și Decebal.”

„Acum vorbim de o supra-reprezentare în zona pe care britanicii o numesc mică infracționalitate care este foarte vizibilă cu siguranță. Sociologia explică faptul că noi ar trebui să ne uităm la altceva și anume faptul că oamenii săraci în general sunt mult mai dispuși să se ducă în zona de infracționalitate. Unii pot zice "vezi turnulețele”. Sigur, sunt unii care au și turnulețe: 2%”, explică sociologul. El arată că vedem și în zona de bugetari persoane care au vile în cele mai exclusiviste zone, muncind toată viața lor la stat.

„Nu sunteți cu nimic de responsabil pentru crimele pe care le-a comis Dincă”

Sociologul subliniază pericolul generalizării. „Dumneavoastră nu aveți nicio vină pentru ce a făcut criminalul de la Caracal, Dincă. Nu sunteți cu nimic de responsabil pentru crimele pe care le-a comis Dincă, pentru ce a făcut Vântu, pentru ce face Negoiță, pentru că nu aveți nicio responsabilitate. Cât de corect este ca eu să vă bag în aceeași oală cu ei doar pentru că sunteți în aceea și etnie? E aceeași poveste. Dacă merit nasoale, dă-mi nasoale, dar nu-mi da nasoale doar pentru că în tine s-a umflat orezul superiorității. De fapt, asta e rasismul. În momentul în care tu te crezi superior doar pentru ca ai un privilegiu, subliniez, privilegiu. N-ai ales cu nimic să ai o altă culoare. Aici e rasismul și necredința pentru că Iisus, că tot suntem în postul mare, vine și ne spune că pentru El toți suntem la fel”.

Mai mult, ura exprimată public spune mai mult despre cel care o manifestă decât despre ținta ei. „Ce spune asta despre mine sau despre celălalt?”, întreabă retoric Duminică, referindu-se la mesajele violente pe care le-a primit de-a lungul vremeii. „Ce suflet poate să aibă persoana care mi-a trimis fotografie cu copilul meu cu capul explodat?”

De ce pare că rasismul crește

Ascensiunea discursurilor radicale ale unor mișcări precum MAGA cu variantele acestora din România nu a creat rasismul, ci l-a făcut mai vizibil. „Nu neapărat s-au înmulțit manifestările rasiste, dar vedem doar că acestea sunt mai evidente”, explică el.

În opinia sa, aceste tensiuni au existat mereu, dar nu erau exprimate la fel de deschis: „unele idei existau, dar oamenii nu mai aveau curajul să le exprime”.

Astăzi, barierele sociale s-au relaxat, iar discursul urii a devenit mai vocal. „De asta vedem atâtea comentarii rasiste”, spune sociologul, care mărturisește că primește astfel de mesaje de peste două decenii.

„Modelul nostru de relație cu omul pe care noi l-am ales este unul profund toxic”

În spatele discriminării se află adesea frustrarea colectivă. „Noi avem o societate frustrată în care nu am discutat unii cu alții”, spune Duminică.

El compară situația cu o relație în care problemele sunt ignorate până când explodează: „nu vorbim despre ele și e nevoie de o picătură ca fiecare să explodeze”.

Această lipsă de dialog alimentează polarizarea și conflictul, nu doar pe criterii etnice, ci în întreaga societate.

Schimbarea începe cu două concepte, spune Duminică: „responsabilitate și asumare.”

„Din propria familie începe schimbarea. Respectă-l pe omul de lângă tine. Când te cerți, când aveți opinii diferite, stați de vorbă și discutați problemele, nu începe să o înjuri. Noi așa am fost crescuți. Dar așa vrem să crească și copiii noștri? Eh, atunci fă ceva om bun! Modelul pe care copiii tăi îl au pornește de la tine, de la modul cum îl respecți pe celălalt. Pentru că, la urma urmei, lupta împotriva discriminării sau antonimul acestei sintagme ar fi unul singur: respect! Nu înseamnă să-l iei în brațe, nu înseamnă, cum să spun eu, să-l accepți, să fii de acord cu el. Relația trebuie să aibă la bază respectul. Atât”, susține sociologul.

Schimbarea începe în microuniversul nostru

Toată mizeria din societatea românească este generată, de fapt, de modelul nostru familial: „Vreau să realizați că singurul om pe care noi îl alegem în viața noastră ca să ne fie familie este partenerul/partenera noastră. Modelul nostru de relație cu omul pe care noi l-am ales, pe care zicem că îl iubim cel mai mult, care reprezintă familia, este unul profund toxic în societatea românească la modul arhetipal. Avem 125.000 de cazuri de violență domestică raportate în 2025. Da, unul la 7 secunde.”

Și pe urmă ne întrebăm de ce există violență în societate: „Dacă tu îți bați singurul membru al familiei tale pe care l-ai ales, dacă tu îți bați copiii, sânge din sângele tău, cum ai vrea să faci cu un străin...”

Concluzia lui Duminică este că schimbarea începe din microuniversul nostru „Microuniversul dumneavoastră unit cu microuniversul meu cu al vecinului, cu al vecinului creează un univers mediu ca să-l numesc așa care pe urmă în timp el se duce poate să schimbe un pic paradigma. Noi vrem să trăim bine folosind metodele trecutului. Nu merge, frate!”.

„Ce lume lăsăm copiilor noștri?”

În final, problema discriminării devine una profund personală. „Ce fac, fac gândindu-mă la copilul meu”, spune Duminică.

El avertizează că banii sau succesul nu pot compensa o societate ostilă: „o să aibă sufletul țăndări, dacă trăiește într-o lume plină de ură”.

Soluția, spune el, este crearea unor comunități bazate pe solidaritate și respect: „trebuie să creez premizele ca să fie judecată pentru ce face, nu pentru ce n-a ales să fie”.

Într-o societate în care discriminarea este adesea negată, mesajul sociologului este simplu și direct: schimbarea nu începe la nivel de stat, ci la nivel de individ. Iar întrebarea esențială rămâne aceeași: ce fel de lume alegem să construim pentru cei care vin după noi?