Exclusiv Ce riscă NATO dacă dăm Ucrainei arme să lovească adânc în Rusia. General: Sîrski știe cum să pregătească etapa cea mai importantă

Ucraina insistă, prin vocea președintelui Zelenski, să i se permită să lovească ținte din Rusia cu rachetele occidentale cu rază lungă de acțiune, dar până acum s-a lovit de refuzul aliaților, care se tem de o escaladare majoră. Generalul (r) Virgil Bălăceanu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, dacă și în ce măsură există într-adevăr riscul unui război cu Rusia.

Volodimir Zelenski are încredere totală în generalul Sîrski. FOTO: Facebook / Volodimir Zelenski

Președintele Volodimir Zelenski a început un adevărat tur de forță în Statele Unite ale Americii, unde a vorbit miercuri, la New York, la Adunarea Generală a Națiunilor Unite și s-a întâlnit cu unii dintre liderii din Sudul Global, dar și cu reprezentanții altor organizații internaționale. Ulterior, el a mers la Washington pentru discuții cu președintele Joe Biden și cu candidatul democrat la președinție, Kamala Harris. Cu această ocazie, Zelenski a prezentat și ceea ce el numește „planul pentru victorie”. Și tot cu acest prilej, el a reînnoit apelul ca SUA să-i permită folosirea armelor cu rază lungă de acțiune pentru a lovi ținte în adâncimea teritoriului Federației Ruse.

Până acum, Zelenski s-a lovit constant de refuzul SUA, dar și de cele ale Franței, Marii Britanii și a Germaniei. Ultimul care i-a spus un nu categoric a fost cancelarul Germaniei, Olaf Scholz. Liderul de la Berlin le-a spus ucrainenilor se teme de faptul că Germania ar putea fi implicată în război, motiv pentru care a refuzat cererea lui Zelenski. „Avem motive întemeiate pentru asta”, a spus germanul, potrivit Ukrainska Pravda. 

De ce se tem liderii occidentali

Dacă liderii occidentali par să se teamă în continuare de o escaladare în războiul dintre Ucraina și Rusia, două întrebări stau pe buzele experților și analiștilor politici și militari. Prima întrebare e dacă Ucrainei ar trebui să i se permită folosirea armelor cu rază lungă de acțiune, iar a doua este dacă, în cazul în care ucrainenii ar primi acest acord, ar exista într-adevăr riscul unui război nimicitor între NATO și Rusia. De altfel, experții sunt împărțiți în această privință, iar în timp ce unii cred că Federația Rusă nu ar risca un război nuclear cu NATO, alții reamintesc faptul că începând cu momentul în care a atacat Ucraina, Putin a dovedit că este mai mult decât imprevizibil.

Fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei, generalul (r) Virgil Bălăceanu, încearcă să vină cu câteva clarificări și cu un posibil răspuns la această dilemă. Generalul care între timp a devenit șef al Asociației Ofițerilor Români în Rezervă a explicat, într-un interviu pentru „Adevărul”, că este foarte puțin probabil să apară un război între NATO și Federația Rusă.

Nu va fi război între NATO și Rusia

În opinia sa, chiar dacă SUA și alte țări occidentale vor permite Ucrainei să lovească Rusia cu arme cu rază lungă de acțiune, războiul va continua doar între cele două state, fără a implica alte țări.

„Din punctul meu de vedere, n-ar fi nimic grav, că oricum adâncimea de lovire, dacă vorbim de rachete cu rază lungă de acțiune, este de maximum 300 de kilometri. Storm Shadow, SCALP, sunt rachete ce lovesc doar la 250 de kilometri, adâncimea operativă. Ținte sunt o grămadă, la adâncimea operativă, ținte de timp militar. Ca atare n-aș vedea să lovească Moscova”, spune generalul Bălăceanu.

Pentru a lovi cu aceste rachete Moscova, ucrainenii ar trebui să înainteze la Kursk, dar chiar și așa generalul român nu vede riscul unei escaladări.

„Dacă vor să lovească Moscova, ucrainenii trebuie să se apropie, adică bătălia pentru Kursk ar trebui să se transforme în cucerirea orașului Kursk și apoi să reușească să înainteze pe direcția Moscova, să ajungă la 300 de kilometri de țintă. De acolo poți să lovești Moscova cu rachetele americane, franceze și britanice. Eu nu găsesc niciun argument care ar duce la escaladare. Nu văd posibil un război între Federația Rusă și NATO dintr-un asemenea motiv”, a mai spus generalul.

Dacă un război între NATO și Rusia pare imposibil, ar exista totuși unele probleme. „Zic că n-ar începe războiul între Federația Rusă și NATO, dar cu siguranță am asista la o tensionare a relațiilor între cele două părți. Asta ar duce sigur la o poziționare a Federației Ruse, care ar spune că deține cea mai bună dovadă că războiul din Ucraina este un război de fapt al Occidentului, nu al Ucrainei”, adaugă generalul Bălăceanu.

O falsă problemă

În opinia sa, este o falsă problemă, iar asta cu atât mai mult cu cât, spune el, rachetele franco-britanice Storm Shadow ar fi fost deja folosite de către ucraineni. În plus, NATO oferă acces Ucrainei la sateliții săi militari de observație, astfel încât Kievul vede din timp mișcările rușilor.

„Armele au fost folosite, nu ATCAMS, deși se pare că au folosit deja așa ceva și în Crimeea, se pare. În ce privește Storm Shadow, deja această armă a fost folosită în Crimeea, inclusiv în lovirea podului de la Kerci. Așa că de ce n-ar fi lovit și Belgorodul? Bun, americanii și ceilalți pot să dea aprobare, iar în același timp să restricționeze și să le permită ucrainenilor să lovească doar în regiunea Belgorod. De ce doar acolo? Belgorodul înseamnă adâncimea operativă pentru frontul din Donbass, iar ucrainienii rezistă foarte greu acolo. Deci pot să fie niște argumente”, explică el.

Pe de altă parte, faptul că SUA și alte țări ar anunța oficial că le permit ucrainenilor să lovească ținte aflate adânc în teritoriul Rusiei nu ar schimba dezonodământul războiului. Aceasta este opinia generalului Virgil Bălăceanu.

„Acest lucru ar însemna o multiplicare a efectelor. Adică ai avea mai mult succes în lovirea adversarului, dar nicidecum nu ar duce la o schimbare de raport de forțe și nicidecum o întorsură la 180 de grade a inițiativei. Adică, vezi Doamne, folosind rachetele cu bătaie lungă de acțiune, poți nu numai să te aperi mai bine, dar poți să începi o contraofensivă de mare succes. Nu. Mai ales că lucrurile sunt condiționate și de informațiile pe care le primești pentru a asigura eficiența lovirii la țintă, iar pe de altă parte, de cantitatea de muniții, de numărul de rachete primite. Deci sunt mulți factori care permit un control al modului de utilizare”, mai explică generalul Bălăceanu.

Situație tot mai grea pentru ucraineni

În acest timp, situația pe front este delicată. Rușii înaintează constant și chiar dacă fac progrese mici se apropie de obiectivul cuceririi orașului strategic Pokvrosk. De altfel, surse importante din Ucraina vorbesc despre faptul că trupele rusești ar fi reușit să forțeze frontul și că ucrainenii se află în mare pericol.

Frontul strategic cheie din Donețk s-a destrămat pe parcursul a șase luni în care mai mulți factori au avut un rol, potrivit mărturiilor soldaților și comandanților intervievați de Ukrainska Pravda. Se vorbește chiar despre un efect de domino, pentru că în momentul în care rușii ar pune mâna pe Pokvrosk ar obține un al doilea mare succes în acest an, după cucerirea Avdiivkăi, în februarie.

Miza este una uriașă, chiar mai importantă decât a fost la Avdiivika, pentru că Pokrovsk este o bază logistică și un important nod de transport pentru armata ucraineană, un important nod unde se intresectează o serie de linii rutiere și feroviare. În cazul în care va pierde acest oraș, Ucraina va avea pe viitor uriașe dificultăți de a deplasa trupe și muniții spre alte zone ale frontului.

Succesele din Kursk, la pachet cu riscuri mari asumate

În schimb, spune generalul Virgil Bălăceanu, ofensiva ucraineană din Kursk poate fi considerată un mare succes până acum, mai cu seamă unul de moral pentru trupele ucrainene. Acum, adaugă el, ucrainenii ar trebui în primul rând să se organizeze defensiv pentru a respinge orice contraofensivă rusă în regiune. Dar dificultățile continuă să fie mari pe frontul ucrainean.

„Interesant este că deja rușii organizează un aliniament de apărare. Ei urmăresc să oprească ofensiva ucraineană, producându-le ucrainenilor pierderi cât mai mari. Caută să îi macine lovindu-i cu artileria, cu rachetele, cu aviația și au început să folosească aviația, apropo, în Donbass, pe anumite direcții. O folosesc mult mai mult, adică o folosesc în ceea ce înseamnă sprijinul aerian apropiat pentru forțele terestre. Asta înseamnă că apărarea antiaeriană a Ucrainei a slăbit”, mai arată el.

Ucrainenii își asumă însă riscuri mari în Kursk. Rușii ar putea să încerce să încercuiască trupele ucrainene pătrunse în Federația Rusă și să le nimicească. Generalul Oleksandr Sîrski,  comandant-șef al forțelor armate ale Ucrainei, a fost format la fosta școală sovietică și îi cunoaște foarte bine pe foștii săi colegi, generalii ruși. Și acest lucru l-a ajutat până acum pe Sîrski să ia cele mai bune decizii, iar experiența sa i-ar permite să intuiască planurile rușilor, crede generalul Bălăceanu.

„Lupte grele se dau și în localități aflate pe granița dintre Federația Rusă și Ucraina, unde sunt flancurile pătrunderii. Cel mai probabil se va acționa la baza pătrunderii. Dacă reușești să manevrezi la baza pătrundării, încercuiești gruparea de forță. Izolezi liniile de comunicații între Comandamentul Operațional Kursk și teritoriul Ucrainei. Atunci lucrurile se complică. Gruparea Operațională Kursk ar trebui să fie pregătită și pentru ducerea luptei în încercuire. Să sperăm că nu este cazul. Sper că ucrainenii știu asta. De fapt, sunt convins că Sîrscki știe cum anume trebuie să pregătească etapa cea mai importantă, cea de apărare. Apărare de lungă durată în regiunea Kursk”, mai spune generalul.

Generalul Virgil Bălăceanu îi contrazice pe analiștii militari care spun că ucrainenii au greșit în momentul în care au decis să atace Rusia, în loc să-și țină toate forțele pentru a stopa avansul rușilor.

„Eu consider că Ucraina avea nevoie de o revitalizare, de o resuscitare a moralului. Pentru că de vreo șase luni ucrainenii erau doar în apărare. Atenție, pierzând în apărare, în fiecare zi, un număr de kilometri pătrați. Or asta demoralizează și trupele, mai ales trupele de la contact, dar și populația în general. Ucraina avea nevoie de un mesaj nou care să ducă la creșterea moralului”, încheie generalul Virgil Bălăceanu.