Exclusiv Troc între marile puteri pentru Venezuela, Ucraina și Taiwan? Expert: „SUA nu au de ce să ofere gratis ceva”

Operațiunea specială a SUA în Venezuela și reacțiile palide ale Rusiei și Chinei ridică semne de întrebare cu privire la existența unui acord între președinții Trump, Putin și Xi. Experta în securitate Iulia Joja explică în ce măsura s-au împărțit sferele de influență.

Trmp a pus Rusia și China într-o situație delicată în Venezuela. FOTO: AFP

Intervenția Statelor Unite în Venezuela a reaprins o serie de întrebări fundamentale despre ordinea internațională, despre negocierile de culise dintre marile puteri și despre viitorul securității europene.

A existat un schimb Venezuela–Ucraina între Washington și Moscova? A fost China parte a unei înțelegeri tacite? Se retrag SUA din Europa pentru a-și consolida dominația în emisfera vestică? Și, mai ales, ce ar trebui să facă România într-o lume care pare să revină la logica brutală a sferelor de influență?

Într-un interviu amplu, Iulia Joja, analistă de politică externă la Washington, cadru didactic la Universitatea Georgetown și cercetătoare la Middle East Institute, demontează ipotezele conspiraționiste și explică, pas cu pas, logica strategică a administrației americane.

A existat un „troc” Ucraina–Venezuela cu Rusia?

Ideea unui schimb Ucraina contra Venezuela nu este nouă și nici nu pornește din actualul context. „De aici vine ideea, din primul mandat Trump, din 2019”, explică Iulia Joja, amintind de mărturia Fionei Hill, fost consilier senior al Casei Albe pentru Rusia și Europa, în timpul procedurii de suspendare a lui Donald Trump.

„Rușii au propus de mai multe ori: dacă Statele Unite sunt atât de interesate de Venezuela, hai să facem schimb. Tu iei Venezuela, noi luăm Ucraina”, a relatat Fiona Hill în Congres.

Însă faptul că o propunere a existat nu înseamnă că ea a fost acceptată. Dimpotrivă. „Rusia nu prea are ce să ofere Statelor Unite”, spune tranșant Joja. „Venezuela nu era a Rusiei ca să o ofere.”

Argumentul este unul pragmatic: SUA nu aveau nevoie de Moscova pentru a interveni în Venezuela: „Americanii le-au suprimat în totalitate sistemele antiaeriene, majoritar rusești și chinezești. Au intrat fără nicio problemă”. În aceste condiții, întrebarea devine evidentă: „De ce ar da Statele Unite Rusiei Ucraina?”

Mai mult, tocmai pentru a preveni o astfel de tentație, Ucraina a mutat strategic: „Putem să înțelegem deal-ul pe minerale rare dintre Ucraina și Statele Unite. Kievul a spus: veniți, investiți, luați minerale rare.”

Concluzia analistei este clară: „Rusia nu are ce să ofere la schimb pentru Ucraina, pentru că Statele Unite nu au de ce să accepte să ofere gratis ceva.”

A existat o coordonare Trump–Putin–Xi?

Dacă Rusia nu are suficiente cărți, China este o cu totul altă poveste. „China, din punct de vedere economic, este o mare putere”, subliniază Joja. Spre deosebire de Rusia, Beijingul are opțiuni reale de negociere.

Totuși, intervenția din Venezuela nu indică o înțelegere prealabilă. Dimpotrivă, China a fost prinsă într-un calcul pe termen scurt. „Xi Jinping se pregătește pentru o întâlnire extrem de importantă cu Trump în aprilie”, explică Joja. „Calculul Chinei este să iasă cât mai bine economic și strategic din această întâlnire”, adaugǎ analista.

China este, prin natura sa, mult mai puțin aventurieră militar. „A fost mult mai reticentă decât Rusia”, spune Joja, sugerând că Beijingul ar prefera un „great deal” negociat decât o confruntare deschisă, inclusiv în dosarul Taiwan.

„Dacă aș fi China, m-aș gândi la o preluare soft a Taiwanului, la schimb pentru altceva”, afirmă analista, subliniind că Beijingul are „mult mai multe resurse și mult mai multă putere de negociere decât Rusia”. China este foarte influentă atât în Venezuela cât și în alte țări din America Latina, astfel că Xi poate pune pe masa negocierilor cu Trump mult mai multe decât Putin. 

De ce au fost reacțiile Rusiei și Chinei atât de palide?

Reacțiile slabe ale Moscovei și Beijingului nu sunt un semn al existenței unui acord prelabil cu SUA, ci un semn de limitare a opțiunilor. „Ce altceva ar putea să facă Rusia în acest moment? Să intre în război cu Statele Unite?”, întreabă retoric Joja.

Situația este complicată de jocurile subterane din Venezuela: „Succesor temporar este doamna Rodriguez, care, conform presei americane, a negociat cu Statele Unite trădându-l pe Maduro, dar în momentul intervenției se afla la Moscova.”

Paradoxal, acest lucru face ca Rusia să nu fie complet exclusă din ecuație. 

În cazul Chinei, miza este financiară. „China a împrumutat Venezuela cu zeci de miliarde de dolari”, iar pentru validarea contractelor este nevoie de un guvern venezuelean legitim. De aici, reținerea, susține Joja.

Europa: între Venezuela și Groenlanda

Reacția Uniunii Europene la  operațiunea din Venezuela a fost „obișnuit de reticentă și reținută”. Poziția formulată de Kaja Kallas, reprezentantă a Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, a reiterat elementele clasice: nevoia de respectare a dreptului internațional, tranziția democratică, soluții locale.

„Uniunea Europeană structural nu poate găsi un punct comun, pentru că suntem 27 de state cu viziuni diferite”, explică Joja, amintind faptul că Spania a criticat operațiunea americană.

În schimb, Groenlanda a schimbat radical tonul: „Groenlanda este mult mai în interesul imediat al statelor membre UE decât Venezuela.” De aceea, marile puteri europene au transmis rapid mesaje de solidaritate cu Danemarca.

Totuși, Joja subliniază absurdul situației: „Groenlanda face parte din regatul Danemarcei și este parte din NATO. Statele Unite pot avea câte baze militare vor acolo. Nu au nevoie să o anexeze.” De asemenea, spune Joja, Danemarca a invitat SUA la discuții privind investițiile în Groenlanda. Nu există niciun impediment pentru companiile din SUA să investească în Groenlanda.

Dispare NATO dacă SUA intră în Groenlanda?

Miza Groenlandei este existențială pentru Alianță. „Dacă vor lua cu forța Groenlanda, atunci nu mai avem NATO”, a avertizat premierul danez.

„Un atac împotriva unuia este un atac împotriva tuturor. Dacă ne atacăm reciproc, ce facem?”, întreabă Joja, punând degetul pe rana fundamentală a securității euroatlantice. Perspectiva dispariției NATO în acest context este, conform expertei, una reală.

Declarația „Emisfera vestică este a noastră” făcută pe rețelele sociale de Departamentul de Stat al SUA a stârnit temeri majore. Dar Joja le temperează: „Statele Unite au bombardat Iranul, Siria, Nigeria. Sunt prezente în alte locuri.”

Schimbarea nu este una de abandon, ci de stil: „Statele Unite vor o prezență militară mai redusă și o împărțire mai echitabilă a costurilor”, atât în Europa, cât și în Asia și Orientul Mijlociu.

În Ucraina, sprijinul continuă:„Statele Unite au ajutat semnificativ Ucraina să atace infrastructura petrolieră a Rusiei”, un lucru de neimaginat anterior.

Ce efect are Venezuela asupra Ucrainei?

Pe termen scurt, aproape niciunul, spune experta. „Nu văd un impact direct imediat”, spune Joja. Chiar și în privința petrolului, efectele sunt pe termen lung: „Este nevoie de timp și de investiții uriașe pentru a valorifica petrolul din Venezuela.”

Pe termen mediu, însă, miza este enormă: „Statele Unite vor putea influența prețul petrolului”, consolidându-și poziția de superputere energetică.

Ce poziție ar trebui să adopte România? Răspunsul este amar. „România merge cu majoritatea”, spune Joja. „Nu e bine că România nu are o poziție clară pe Ucraina. Dacă nu are pe Ucraina, ce poziție să aibă pe Groenlanda sau Venezuela?”, se întreabă analista.

Într-o lume în care marile puteri își redesenează sferele de influență, lipsa unei voci clare devine, în sine, o vulnerabilitate strategică.